Când invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina a ajuns la 1.418 zile, luna trecută, a depăşit oficial un prag istoric – aceeaşi perioadă de timp de care a avut nevoie Moscova pentru a învinge Germania nazistă în al Doilea Război Mondial. Şi, spre deosebire de Armata Roşie, care a avansat până la Berlin în urmă cu opt decenii, în ceea ce a numit Marele Război Patriotic, invazia totală a Rusiei asupra vecinului său, care durează de patru ani, încă nu a reuşit să cucerească în totalitate centrul industrial din estul Ucrainei, relatează The Associated Press.
După ce Moscova nu a reuşit să cucerească capitala Kiev şi să instaureze un guvern marionetă în februarie 2022, conflictul s-a transformat într-un război de tranşee cu costuri enorme. Conform unor estimări, aproape 2 milioane de soldaţi au murit, au fost răniţi sau sunt daţi dispăruţi de ambele părţi în cel mai devastator conflict din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Rusia a ocupat aproximativ 20% din teritoriul ucrainean de la anexarea ilegală a Crimeei în 2014, dar câştigurile sale după invazia din 24 februarie 2022 au fost lente. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a comparat luna aceasta avansul Moscovei cu „viteza unui melc de grădină”.
Trupele ruse au avansat doar aproximativ 50 de kilometri în regiunea Doneţk din estul Ucrainei în ultimii doi ani, într-o luptă acerbă pentru controlul câtorva bastioane.
În ciuda ritmului lent şi a costurilor ridicate, preşedintele Vladimir Putin şi-a menţinut cererile maximaliste în cadrul negocierilor de pace mediate de SUA, afirmând că Kievul trebuie să-şi retragă forţele din cele patru regiuni ucrainene pe care Moscova le-a anexat ilegal, dar nu le-a capturat niciodată în totalitate.
El a ameninţat în repetate rânduri cu arsenalul său nuclear pentru a împiedica Occidentul să-şi intensifice sprijinul militar pentru Kiev.
UN RĂZBOI DE UZURĂ
Iniţial implicând mişcări rapide ale unui număr mare de trupe şi tancuri în ofensiva iniţială a Rusiei şi contraofensiva Ucrainei din toamna anului 2022, luptele s-au transformat într-un război de poziţie sângeros de-a lungul unei linii de front de 1.200 de kilometri.
Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale din Washington a estimat pierderile militare ruse la 1,2 milioane, dintre care 325.000 de morţi. Pierderile trupelor ucrainene au fost estimate la 600.000, dintre care 140.000 de morţi.
„Rusia a suferit cea mai mare rată de victime dintre toate marile puteri în orice război de după al Doilea Război Mondial, iar armata sa a avut performanţe slabe, cu rate de avansare istoric lente şi puţine teritorii noi cucerite în urma eforturilor depuse în ultimii doi ani”, a afirmat Centrul, menţionând că trupele ruse au avansat în medie cu 70 de metri pe zi în ultimii doi ani pentru a captura nodul de transport Pokrovsk.
Însă, pentru prima dată în istoria militară, dronele joacă un rol decisiv, făcând practic imposibil pentru ambele părţi să concentreze în secret un număr semnificativ de trupe.
De la începutul conflictului, Ucraina s-a bazat pe drone pentru a compensa avantajul Moscovei în ceea ce priveşte puterea de foc şi pentru a-i opri avansul, dar Rusia a extins drastic operaţiunile cu drone şi a introdus drone cu fibră optică cu rază mai lungă de acţiune pentru a evita bruiajul electronic. Acestea au lărgit zona de acţiune la 50 de kilometri de front, lăsând terenul acoperit de fire de filament.
Combinaţia dintre dronele de înaltă tehnologie şi luptele în tranşee în stilul Primului Război Mondial a făcut ca grupuri mici de infanterie – adesea doar doi sau trei soldaţi – să încerce să se infiltreze în poziţiile inamice în oraşe distruse de artileria grea rusă şi de bombele planante.
Transportul proviziilor şi evacuarea răniţilor reprezintă o provocare majoră, deoarece dronele vizează rutele de aprovizionare.
ATACURI CU RAZĂ LUNGĂ DE ACŢIUNE
Oficialii ucraineni au descris această iarnă ca fiind cea mai dificilă din tot războiul. Rusia şi-a intensificat exponenţial atacurile asupra sistemului energetic al ţării, provocând întreruperi de curent în Kiev, unde alimentarea cu energie electrică a multor consumatori a fost redusă la doar câteva ore pe zi, în condiţii de frig extrem.
De asemenea, Rusia a vizat din ce în ce mai mult liniile electrice, cu scopul de a opri transferurile de energie şi de a diviza reţeaua electrică a Ucrainei în insule izolate, crescând presiunea asupra reţelei.
Ucraina a ripostat cu atacuri cu drone de lungă distanţă asupra rafinăriilor de petrol şi a altor instalaţii energetice din interiorul Rusiei, cu scopul de a reduce veniturile din export ale Moscovei.
Dronele şi rachetele sale au scufundat mai multe nave de război ruseşti în Marea Neagră, forţând Moscova să-şi redepoziţioneze flota din Crimeea ocupată la Novorossiisk. Şi, într-un atac îndrăzneţ, numit „Spiderweb” (pânza de paianjen – n.r.), Ucraina a folosit în iunie drone amplasate pe camioane pentru a lovi mai multe baze aeriene care găzduiau bombardiere cu rază lungă de acţiune, în toată Rusia, o lovitură umilitoare pentru Kremlin.
PRESIUNI DIN PARTEA SUA ŞI CERERI CONTRADICTORII
Preşedintele SUA, Donald Trump, care a promis cândva că va pune capăt războiului într-o singură zi, a făcut presiuni pentru încetarea luptelor, dar eforturile de mediere s-au lovit de cereri extrem de contradictorii.
Putin doreşte ca Ucraina să-şi retragă trupele din partea regiunii Doneţk pe care o controlează încă, să renunţe la intenţia de a adera la NATO, să-şi reducă forţa militară şi să acorde statut oficial limbii ruse, printre alte cereri pe care Ucraina le-a respins.
Rusia a lăsat deschisă uşa pentru o eventuală aderare a Kievului la Uniunea Europeană, dar a exclus ferm orice forţă europeană de menţinere a păcii desfăşurată în Ucraina ca parte a unui acord.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski doreşte un armistiţiu de-a lungul liniei de contact existente, dar Putin exclude o încetare a focului, cerând un acord de pace cuprinzător.
„Problema teritorială este importantă pentru Kremlin, dar războiul are un obiectiv mai ambiţios: crearea unei Ucraine care să se afle în întregime în sfera de influenţă a Rusiei şi care să nu fie percepută de Moscova ca fiind anti-Rusia”, spune Tatiana Stanovaia de la Centrul Carnegie pentru Rusia şi Eurasia.
Ucraina şi aliaţii săi îl acuză pe Putin că trage de timp în timpul negocierilor, pentru a cuceri mai mult teritoriu. Kremlinul acuză Kievul şi susţinătorii săi europeni că încearcă să submineze acordul provizoriu la care au ajuns Trump şi Putin la summitul din Alaska din august 2025.
Rămânând pe poziţiile lor, Putin şi Zelenski au lăudat medierea SUA şi au încercat să-i câştige favorurile lui Trump.
După o întâlnire dezastruoasă la Casa Albă în urmă cu un an, Zelenski a adoptat o poziţie de negociere mai practică, subliniind bunăvoinţa Ucrainei.
După ce Trump a cerut organizarea de alegeri prezidenţiale în Ucraina, Zelenski şi-a exprimat disponibilitatea pentru acestea, chiar dacă sunt interzise, în conformitate cu legea marţială. Alegerile ar putea fi combinate cu un referendum privind un acord de pace, a spus el, dar a insistat că votul este posibil numai după stabilirea unui armistiţiu şi obţinerea de garanţii de securitate din partea SUA şi a altor aliaţi.
SOLUŢIONARE DIFICILĂ
Potrivit lui Zelenski, Casa Albă a stabilit termenul limită de iunie pentru încheierea războiului şi probabil va exercita presiuni asupra ambelor părţi pentru a-l respecta. Dar, chiar dacă Trump pare dornic să încheie un acord de pace înainte de alegerile intermediare din SUA, provocările rămân.
Având în vedere că Putin insistă ca Ucraina să se retragă din Doneţk, iar Zelenski exclude această posibilitate, un acord rapid pare puţin probabil. Zelenski şi-a exprimat, de asemenea, scepticismul cu privire la propunerea de compromis a SUA de a transforma regiunea estică într-o zonă economică liberă.
Kremlinul se aşteaptă ca atacurile sale să forţeze în cele din urmă Kievul să accepte condiţiile Moscovei. Ucraina speră că va putea rezista până când Trump îşi va pierde răbdarea şi va intensifica sancţiunile împotriva Rusiei, forţându-l pe Putin să-şi oprească agresiunea. Dar Trump pare adesea să-şi piardă răbdarea cu Zelenski.
Războiul şi sancţiunile occidentale au pus din ce în ce mai mult presiune pe economia Rusiei. Creşterea economică a încetinit până aproape de stagnare, din cauza inflaţiei persistente şi a lipsei forţei de muncă. Ultimele sancţiuni impuse de SUA asupra exporturilor de petrol rusesc au agravat situaţia.
Dar, în ciuda provocărilor economice, fabricile militare din Rusia au crescut producţia de arme, iar guvernul a protejat grupurile sociale cheie, precum soldaţii şi muncitorii industriali.
„Economia sa este mai săracă, mai puţin eficientă şi mai puţin promiţătoare decât ar fi putut fi”, a scris Richard Connolly de la Royal United Services Institute (RUSI). „Dar rămâne capabilă să susţină războiul. Nu mai puţin, elitele sale sunt mai dependente de regim. Sistemul său politic este protejat de transformarea nemulţumirii economice în presiune pentru schimbarea regimului”, consideră Connolly.
