(Analiză realizată de Radu Limpede)
– Majoritatea datelor şi tendinţelor arată că ce a fost greu a rămas în urmă, în tumultuosul an 2025
– În lipsa unei «Lebede Negre» cu impact nefast asupra României, anul 2026 ar trebui să arate mult mai bine, chiar dacă avansul PIB nu va fi, din motive evidente (matematice), la nivel ”stelar”
– Datoriile Statului Român s-au umflat în anii recenţi şi deja achităm 2,6% din PIB doar ca dobânzi
– Guvernul prognozează precaut o creştere de doar 1,0%, FMI vede şi el +1,4%, iar unele mari bănci internaţionale chiar +2,1%; avem oare argumente în a miza pe o surpriză peste această plajă de ţinte?
– Economia României a reuşit predarea ştafetei de la Consum spre Investiţii în anul care a trecut; putem folosi cu îndreptăţire şi metafora că a ”pivotat” cu bine de pe piciorul obosit pe cel odihnit
– Însă, dincolo de faza Capex, în 2026 vom vedea deja şi primele «fructe» ale investiţiilor recente!
– …efect tras în jos de austeritatea bugetară – îngheţare salarii la bugetari, îngheţare pensii, ca şi salariul minim cel puţin în semestrul I –, coroborate cu inflaţia între 7%–10% în acelaşi prim semestru
– Totuşi, din semestrul II sunt şanse să vedem şi consumul privat (& public) în mare parte relansat!
Stabilitatea MACRO reprezintă un BUN PUBLIC: Încredere pentru Consumatori, Afaceri & Investitori
Banca Naţională a României – probabil cea mai eficientă instituţie a României din cei 36 de ani după Revoluţie – afirmă deseori, prin Guvernatorul său – cel mai longeviv de pe planetă – sau prin alţi reprezentanţi de vârf ai săi, ori ca misiune pe website, faptul că «Stabilitatea macroeconomică (stabilitate macro şi a sistemului financiar-bancar, vizate de BNR alături de obiectivul nr. 1: stabilitatea preţurilor) urmărită reprezintă un BUN PUBLIC».
Anume faptul că, în străzile Doamnei / Lipscani, în cele două palate unite ale BNR, nu se pierd hăţurile – cum deseori s-au pierdut în aceste decenii la Palatul din Piaţa Victoriei – induce în societatea românească şi, în primul rând, în mediul de afaceri, ÎNCREDEREA că prezentul şi viitorul arată bine sau măcar decent, că se pot continua investiţiile, angaja oameni noi, mări salariile celor existenţi dacă productivitatea şi profitabilitatea o permit ş.a.
Şi CETĂŢENII simpli – în calitate de CONSUMATORI (…cu toate că ştim că, pe de o parte, fiecare dintre noi are un COŞ de CONSUM PERSONAL, dat de stilul de viaţă, nivelul de venituri şi alegerile făcute; iar, pe de altă parte, intuim şi bias-ul cognitiv prin care mereu credem că pe noi ne-au afectat scumpirile mai tare decât pe ceilalţi sau decât media oficială comunicată de INS & BNR; îţi trebuie o minte foarte atentă şi matematică să remarci şi ieftinirile – că sunt destule – să nu fii mereu cârcotaş…) & clienţi ai afacerilor B2C – aruncă un ochi pe inflaţia an-la-an comunicată de Institutul Naţional de Statistică (INS) şi pot aprecia sau critica ce reuşeşte sau nu BNR.
Astfel, şi cetăţenii simpli pot crea, grăbi sau amâna o RECESIUNE cu alegerile lor: uneori recesiunea e implacabilă, cum s-a întâmplat la şocul din 2010, cu plus 5% (pp) la TVA şi minus 25% la salarii bugetare (la aşa un şoc nu mai ţine de alegere); alteori, cum a fost în 2025, deşi mulţi prognozau o recesiune iminentă în România, oamenii şi-au găsit REZILIENŢA clădită în crizele suprapuse recente şi şi-au AJUSTAT FIN comportamentul de consum – tăind ici-colo un capriciu – dar fără a se panica; şi astfel nu au afectat dur afacerile cărora le sunt clienţi!
PSIHOLOGIA cetăţeanului-client-consumator a fost cheia evitării recesiunii în 2025 şi pentru a reuşi mult-dorita «aterizare lină». Psihologie influenţată decisiv de ceea ce percepe – cum spuneam – despre cum se ţin hăţurile în strada Doamnei-Lipscani şi la Palatul Victoria. Dar, alături de ea, era musai să fie tare şi psihologia oamenilor care conduc şi finanţează micile şi marile afaceri – antreprenori, manageri, finanţatori şi investitori.
Astfel, după ce inflaţia a sărit la intervalul 9%–10%, pe fondul majorării TVA cu 2 pp şi al liberalizării tarifelor la electricitate, cetăţenii s-au trezit brusc cu salarii mai mici în termeni reali; atât bugetarii, cât şi cei din privat (cu foarte puţine excepţii) aveau salarii cu +5% mai mari an-la-an vs. o inflaţie dublă, de 10%. E adevărat, asta a venit după un FESTIN ELECTORAL, prin care în 2024 primiseră creşteri salariale de +15% în medie la o inflaţie de o treime din asta: 5% an-la-an; într-un caz ipotetic ideal, dacă surplusul de 9%–10% din anul anterior ar fi fost integral economisit şi nu cheltuit în consum, excursii şi alte răsfăţuri, şocul din 2025 ar fi fost nul. Ar fi rămas mai puţini bani de economisit după ce a muşcat din ei inflaţia dublată. Doar că noi nu trăim în scenarii ipotetice.
Datele din septembrie-octombrie-noiembrie 2025 arată, aşadar, o scădere a consumului populaţiei în comerţ, ca şi a serviciilor prestate populaţiei; ce a salvat economia, deocamdată, de la o scădere majoră sau recesiune? (tehnic, încă aceasta este posibilă, anume două trimestre cu aşa-numita creştere negativă trimestru-la-trimestru)…
«Piciorul odihnit», anume INVESTIŢIILE: şi nu doar investiţiile publice, conduse de Guvern şi autorităţile locale, cu finanţare la vârf istoric datorită fondurilor europene suprapuse – structurale şi de coeziune, plus celebrul PNRR.
Este vorba şi de PSIHOLOGIA şi REZILIENŢA câştigată, de OPTIMISMUL antreprenorilor: aceştia văd că azi e mai greu, că scade temporar consumul, dar au fost «vaccinaţi anti-criză»: au trecut cu bine şi de pandemia Covid-19, apoi de startul războiului din Ucraina şi de crizele energetice şi de aprovizionare ce au urmat acestor uriaşe şocuri.
Şi fie investesc de pe acum pentru vremurile sigur mai bune care vor urma, fie devin agili şi se repoziţionează.
SOFT LANDING – şanse pentru o aterizare lină în intervalul semestrul II din 2025 – semestrul I 2026
Datorită acestor factori psihologici – ancoraţi în date şi evoluţii palpabile şi nu în scenarii imaginare sau ipotetice – există şansa ca România să reuşească în aceşti doi ani, 2025 încheiat şi 2026 început, o aşa-numită «aterizare lină» (soft landing) – un fel de Sfânt Graal urmărit de economişti şi, mai ales, de decidenţi şi bancherii centrali.
Anume să îşi corecteze dezechilibrele prin voinţă proprie (vezi cum strânge cureaua – puţin câte puţin – pe nedrept înjuratul Guvern Bolojan) şi nu o corecţie impusă de pieţe; aceea chiar ar fi fost cu sânge şi cu lacrimi!
Şi să se revină, într-un interval rezonabil, la o creştere economică aproape de potenţial, fără a fi trecut prin recesiune tehnică sau – mai grav – printr-o recesiune de tip criză, în care mare parte din ţesutul economic este afectat şi pot muri şi celule sănătoase, pe lângă cele bolnave, ca la radioterapia şi chimioterapia din oncologie.
Consumul are puţine şanse să redevină pozitiv până când salariile nu vor reintra în teritoriu real-pozitiv (anume creşterea lor an-la-an să fie peste inflaţia CPI an-la-an); datorită efectului de bază, mai devreme de iunie 2026 este cvasi-imposibil să se ajungă la aşa ceva; doar dacă cetăţenii ar cheltui pe credit sau din economiile strânse…
Ce pot face cetăţenii este să nu intre în panică şi să continue să consume şi să-şi facă micile investiţii – o renovare, mobilă, electrocasnice, electronice şi IT – în mare măsură ca şi până acum. Aşadar, un minus pe consum, dar care să nu tragă decisiv în jos PIB-ul (Produsul Intern Brut). De ce? Pentru că vedem deja că PIB-ul ţării a fost bine proptit de componenta INVESTIŢII (formare brută de capital fix, în limbajul statistic) încă din semestrul II al lui 2025.
Am analizat deja PIVOTAREA în de acum o lună [+0,8% PIB la 9 luni 2025 / determinat în proporţie de 150% de +1,2% contribuţia componentei Investiţii, atenuată de exportul net negativ; restul factorilor – sumă nulă].
DOZAJUL a fost şi rămâne cheia reuşitei corecţiei fără recesiune
Guvernul a reuşit să stabilizeze bugetul cu primele sale două pachete adoptate la începutul şi la finalul verii trecute: astfel, de la un deficit de –9,3% din PIB pe ESA (standardul UE), care urma să devină double-digit (>10%), anul 2025 a fost închis cu doar 7,65% deficit bugetar pe cash (standard românesc), iar ajustările cu cheltuieli amânate vor duce probabil la un 8,0% pe ESA, conform premierului Bolojan. Evitarea recesiunii în condiţiile unei REPRESIUNI bugetare de aproape 1,5% din PIB este remarcabilă şi ne dă mari speranţe că economia României poate performa sub acest regim de austeritate şi în 2026 (când ţinta devine 6,5%, dar plecând de la doar 8,0%).
Încasările mai mari au devenit evidente începând din octombrie 2025, inclusiv şi mai ales la «nuca dură» – TVA.
Totuşi, datoria acumulată apasă deja pe capacitatea fiscală a statului de a acorda noi stimulente economiei, aşa încât consolidarea fiscal-bugetară recentă a fost nu doar salutară, ci a semănat cu un mers pe sârmă.
Datoriile mari contractate de statul român în ultimii ani, pentru acoperirea deficitelor bugetare, încep să ajungă accelerat la scadenţă. 2026 este anul record în ceea ce priveşte volumul plăţilor: ajung la scadenţă datorii de 150 de miliarde de lei (circa 30 de miliarde de euro).
Volumul este în creştere cu peste jumătate faţă de 2025, când a fost de 99 de miliarde de lei, arată un raport Erste. Cheltuielile cu dobânzile au fost de 50,5 mld. lei anul trecut, cu 14,2 mld. lei sau circa 40% mai mari faţă de 2024, fiind printre cele mai ridicate din regiune ca pondere în PIB, doar în spatele Ungariei, care are însă o datorie publică mai mare. Aceste cheltuieli au ajuns anul trecut la 2,6% din PIB, faţă de 2,1% în 2024 şi circa 1% acum câţiva ani.Economistul-şef al BNR, dl. Valentin Lazea, atrage atenţia într-un editorial recent, axat ca leitmotiv pe cuvântul-cheie «ONESTITATE» (prea rar urmat la noi în dezbaterile publice), că deficitele bugetar şi de cont curent – în traducere, consumul peste cât am produs – s-au acumulat constant de vreo 10 ani încoace.
Tuturor criticilor care aruncă cu porecle spre premier le repet şi eu ce le spun toţi oamenii cu capul pe umeri: NU ERA LOC de altceva după comportamentul nesăbuit al precedentilor doi sau trei premieri. Uniunea Europeană a fost minţită mereu, iar România şi-a ratat an de an toate ţintele din toate intervalele promise, fiind de mulţi ani peste «pragul Maastricht» de 3,0% din PIB la deficitul bugetar; dar, mai grav, PIEŢELE financiare globale nu ne mai credeau. Iar asta putea duce la o criză majoră de finanţare (având drept urmare imposibilitatea de a mai achita pensii şi salarii la timp) şi, în paralel, la retrogradarea ratingului de ţară la categoria «junk» (gunoi, în traducere figurativă).
Sigur, lumea aşteaptă febril Pachetul nr. 3 – atât mediul de afaceri, antreprenorii şi investitorii, cât şi confederaţiile patronale îl cer, la fel şi vocalul partid nr. 2 din coaliţie, care se comportă de parcă ar fi în opoziţie. Totuşi, acest Pachet nr. 3, cu stimulentele aşteptate, ar fi fost INUTIL în lipsa ÎNCREDERII generate de stabilizarea bugetului prin impopularele creşteri de taxe: +2 pp la TVA, accize majorate, taxe pe proprietate actualizate, sinecuri tăiate.
«Bunul public» al încrederii – teoretizat atât de clasicii economiei, cât şi de BNR în misiunea asumată – nu poate fi înlocuit de surogatul unor ipotetice creşteri viitoare, cel puţin nu în această ordine temporală. Invers însă, odată ce încrederea şi stabilitatea există, se poate ajunge rapid la reluarea sănătoasă a creşterii, iar atunci şi stimulentele cerute pot da roade, accelerând economia. Dar în niciun caz în ordine inversă. Iar prim-ministrul Bolojan provine dintr-o regiune a ţării unde proverbul de bază este: «să nu pui carul înaintea boilor».
PERSPECTIVE de CREŞTERE 2026: Guvernul precaut la +1,0% / bănci internaţionale la +2% / surpriză?
Da, calculele analiştilor şi scenariile arată că este posibil ca economia să treacă printr-o scurtă recesiune tehnică, de două trimestre consecutive cu scădere trimestru-la-trimestru (chiar dacă, an-la-an, PIB-ul ar putea rămâne la un avans de circa +1%). În acelaşi timp, există şansa ca investiţiile derulate în principal cu fonduri UE, precum şi recepţiile, facturările şi decontările întârziate către constructori – realizate de guvernele României, mai mereu, în luna decembrie – să impulsioneze PIB-ul în zona verde şi să nu avem deloc o recesiune. Nici măcar una tehnică.
„Pentru acest lucru proiectăm peste 10 mld. euro numai în zona de PNRR. Vorbim de 10,7 mld. euro, aproximativ 52 mld. lei din PNRR, dintre care 7,2 mld. euro grant şi 3,5 mld. euro împrumuturi. […] Proiectăm 5 mld. euro cheltuială a ministerelor pentru fonduri de coeziune, la care se adaugă încă 5 mld. euro fonduri europene destinate agriculturii: 20 mld. euro pentru relansarea economică”, a declarat ministrul Finanţelor, Alexandru Nazare.
Din vară, inflaţia va scădea brusc: este aritmetica aşa-numitului «efect de bază», se disipează şocul TVA şi al liberalizării electricităţii din iulie 2025. Atunci salariile din sectorul privat – care cresc constant cu procente decente – vor reintra deja în teritoriu de creştere real-pozitivă (de exemplu, +7% faţă de o inflaţie anuală de 6%).
De aici vor apărea două efecte pro-creştere. În primul rând, dobânzile vor avea spaţiu de scădere (analiştii estimează patru paşi de câte –0,25 pp din partea BNR, de la 6,50% în prezent spre 5,50% sau în jurul acestui nivel), ceea ce va reduce semnificativ costurile de finanţare şi va stimula afacerile şi investiţiile de extindere.
În al doilea rând – poate şi mai important – va avea loc revenirea salariilor în zona „verde”, cu creştere reală an-la-an.
Guvernul Bolojan a acceptat ca îngheţarea salariului minim la nivel naţional să fie valabilă doar până la 1 iulie 2026; salariul minim va creşte atunci cu 6,8%. Salariile bugetarilor au fost îngheţate pe întreg anul (după excesele din anii electorali recenţi), dar nu este imposibil să apară relaxări punctuale – greve ale profesorilor ş.a.
Dată fiind revenirea foarte probabilă, din semestrul al doilea, a «piciorului [acum] obosit» al consumului, alături de cel viguros al investiţiilor, este foarte probabil ca România să danseze din nou, adică să-şi reia ritmul de creştere cu care devenise campioană după 25 de ani. Deocamdată, Polonia a sprintat înaintea noastră; şi ei trecuseră prin dezechilibre electorale cu 3–4 ani înainte, dar premierul Tusk a fost ferm în stabilizare şi relansare.
Astfel, consider că sunt realiste atât prognozele prudente ale Guvernului de +1,0% (pe această cifră se va construi bugetul pe 2026), cât şi estimarea FMI de +1,4%. Băncile se află într-o plajă de la +1,2% (Libra) până la +2,1% (BCR Erste).
Surpriza pozitivă – chiar peste aceste prognoze – poate veni dintr-o serie de factori, pe care îi voi trece în revistă pe rând: de la banii şi activele lichide acumulate la nivelul economiei şi societăţii, până la investiţiile deja realizate, care pot intra în faza de a da roade. Este foarte dificil de cuantificat efectul lor, pentru că mulţi acţionează compus / cumulativ, generând sinergii semnificative.
În business şi antreprenoriat, celebrul Jim Collins descrie plastic acest mecanism drept efectul «Flywheel» – o roată metalică extrem de grea, cu inerţie imensă la început; odată pusă însă în mişcare, inerţia învinsă se transformă în moment al forţei (momentum) şi devine un avantaj uriaş pentru cei care au făcut efortul iniţial de a învârti roata grea.
