Liderul PSD Bacău susține, într-o postare pe Facebook, că prima pagină a istoriei României post-decembriste se încheie odată cu înmormântarea lui Ion Iliescu, cel dintâi preşedinte ales democratic al țării după înlăturarea dictaturii comuniste.
„Este un moment de adâncă reculegere nu doar pentru social-democrați, ci pentru întreaga țară condusă cu mână sigură de preşedintele Iliescu prin apele primejdioase ale tranziției de la comunism & centralism la economia de piață. Ar fi putut fi şi un binevenit moment al reconcilierii naționale, însă Usr – un partid a cărui conducere dovedeşte imaturitate politică, fiind guvernată de vechi obsesii – a decis, în numele unui revanşism care nu-şi are locul în astfel de momente, că memoria fostului preşedinte trebuie cu orice preț întinată”, adaugă social-democratul, scrie Mediafax.
El susține că Ion Iliescu a reprezentat „un model de tenacitate şi vitalitate, un om politic hărăzit dialogului şi călăuzit de un principiu pe care l-a practicat aş spune cu religiozitate şi nu exagerez cu nimic: principiul solidarității, imperativul de a fi aproape de oameni, împreună cu ei, cu atât mai mult la vremuri de cumpănă şi restrişte”.
„Istoria are felul ei de a se produce şi de a produce consecințe: nu pot să nu remarc faptul că domnul Ion Iliescu a trecut la cele veşnice exact la 30 de ani de la Declarația de la Snagov (1995), un moment de cotitură al istoriei naționale ce a echivalat, cum bine se ştie, cu orientarea ireversibilă a României către Vest. Preşedintele Iliescu a adus laolaltă toate forțele politice ale vremii, cultele, organizațiile civice şi reprezentanții capitalului autohton: la masa , aşa cum a rămas consemnat acest episod, s-a decis că locul României este în Uniunea Europeană şi-n structurile euro-atlantice. Deceniul care a urmat a echivalat cu un imens efort național de apropiere de NATO şi UE, de conformare la regulile ce guvernează aceste selecte cluburi occidentale, un drum anevoios încheiat cu succes în timpul celui de-al doilea mandat prezidențial al domnului Iliescu (2000 – 2004), când am reuşit să intrăm în NATO şi să încheiem negocierile de aderare la UE. Multe pot fi spuse, lucrurile suportă tot felul de interpretări în România dihoniei şi vrajbei de astăzi, dar realizările preşedintelui Iliescu – din care am menționat doar o parte – nu pot fi trecute cu vederea nici măcar de detractorii săi! Iar poate cea mai mare realizare a sa este că prin dialog şi respect reciproc, două “păsări” foarte rare în politica de azi din România, preşedintele Ion Iliescu a făcut să simțim că avem – cu mic, cu mare, fiecare dintre noi – o contribuție la toate aceste reuşite naționale”, adaugă Dragoș Benea.
