Această exoplanetă se află pe o orbită suficient de apropiată încât declanşează erupţii stelare mai masive decât orice astfel de fenomen observat în cazul Soarelui. Aceste erupţii ajung până la câteva milioane de kilometri în spaţiu şi în timp vor distruge complet atmosfera acestei planete.
Fenomenul pare să fie declanşat de interacţiunea planetei cu câmpul magnetic al stelei gazdă, conform cercetătorilor.
“O stea tânără de acest tip este o bestie mereu nervoasă, în special dacă te afli atât de aproape cum este această planetă”, a declarat astrofizicianul Ekaterina Ilin de la Institutul de Radio-Astronomie din Ţările de Jos, coordonatoarea studiului publicat în ultimul număr al jurnalului Nature.
Steaua, numită HIP 67522, este puţin mai masivă decât Soarele şi este localizată la aproximativ 407 ani lumină de Soare, în constelaţia Centaurus (1 an lumină este distanţa străbătută de lumină într-un an şi este egală cu aproximativ 9,5 trilioane de kilometri).
Această stea şi planeta aflată pe o orbită foarte apropiată, dar şi o altă planetă gazoasă mai mică, detectată de asemenea în acest sistem stelar, sunt practic nou-născute. Dacă Soarele şi Sistemul Solar au aproximativ 4,5 miliarde de ani, această stea are doar circa 17 milioane de ani, iar planetele sale sunt puţin mai tinere.
Planeta, numită HIP 67522 b, are diametrul apropiat de cel al lui Jupiter, cea mai mare planetă din Sistemul Solar, dar, conform estimărilor, are doar 5% din masa lui Jupiter, fiind una dintre exoplanetele cu cea mai mică densitate cunoscute, informează Agerpres.
În plus, această planetă se află pe o orbită de 5 ori mai apropiată de steaua sa decât orbita lui Mercur faţă de Soare, finalizând o rotaţie completă în jurul stelei sale în doar 7 zile.
Astfel de erupţii stelare se produc în coroană – partea exterioară a atmosferei stelare. Planeta HIP 67522 b interacţionează în mod aparent cu câmpul magnetic al stelei, fie prin propriul câmp magnetic, fie prin prezenţa în compoziţia sa a unor materiale conductoare, aşa cum ar putea fi fierul.
“Nu cunoaştem cu certitudine ce mecanism declanşează aceste erupţii. Credem că este plauzibil că planeta trece prin câmpul magnetic al stelei şi declanşează unde ce se deplasează de-a lungul liniilor de câmp magnetic stelare. Atunci când aceste unde ajung la coroana stelară declanşează erupţii în marile bucle de câmp magnetic în care este depozitată energie, energie ce este eliberată de undă”, conform lui Ekaterina Ilin.
“Pe măsură ce se deplasează în câmpul magnetic ca o barcă pe suprafaţa unui lac, generează unde. Erupţiile declanşate de aceste unde atunci când se lovesc de stea reprezintă un fenomen nou. Este important pentru că nu a mai fost observat înainte, în special la intensitatea detectată”, a adăugat ea.
Cercetătorii sunt de părere că este vorba de o undă specifică, denumită undă Alfvén, după numele fizicianului suedez Hannes Alfvén, laureat al premiului Nobel, ce se propagă din cauza interacţiunii dintre câmpurile magnetice ale celor două obiecte.
Aceste erupţii stelare probabil că încălzesc şi umflă atmosfera planetei, ce este dominată de hidrogen şi heliu. Interacţiunea cu aceste erupţii stelare poate elibera în spaţiu elemente mai uşoare din atmosfera planetei care ar putea să-şi piardă astfel din masă de-a lungul a sute de milioane de ani.
“În viitor îşi va pierde complet sau aproape complet elementele uşoare (din compoziţie) şi va deveni ceea ce noi numim o planetă sub-neptunică – o planetă gazoasă mai mică decât Neptun”, a explicat Ilin, referindu-se la cea mai mică dintre planetele gazoase ale Sistemului Solar.
Aceste observaţii s-au desfăşurat prin intermediul a două telescoape spaţiale: TESS, aparţinând NASA (prescurtarea de la Transiting Exoplanet Survey Satellite) şi CHEOPS (CHaracterising ExOPlanet Satellite), aparţinând Agenţiei Spaţiale Europene (ESA).
