Eşecurile tot mai numeroase ale politicii externe europene, de la dificultăţile de finanţare a Ucrainei până la răspunsul fragmentat la războiul din Iran, alimentează apelurile la o reformă radicală a modului în care blocul UE îşi desfăşoară diplomaţia, scrie POLITICO.
Incapacitatea UE de a lua decizii unificate – cum ar fi deblocarea unui împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Kiev, impunerea de sancţiuni asupra coloniştilor violenţi din Cisiordania şi implementarea de măsuri împotriva Rusiei – expune la o paralizie sistemică, au declarat pentru POLITICO nouă diplomaţi, oficiali, parlamentari şi experţi ai UE.
Miza depăşeşte procesul intern: pe fondul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu, al războiului Rusiei în Ucraina care se prelungeşte şi al relaţiilor transatlantice tensionate, diplomaţii afirmă că UE riscă să se marginalizeze într-un moment în care deciziile geopolitice se succed mai rapid decât poate face faţă sistemul său.
GERMANIA ŞI SUEDIA VOR FĂRĂ VETO
Frustrarea faţă de impasul actual iese la iveală, un grup tot mai mare de ţări, condus de Germania şi Suedia, făcând presiuni pentru a limita sever – sau a elimina complet – drepturile de veto naţionale care permit unei singure capitale să blocheze acţiunile colective.
„Ar trebui să abolim principiul unanimităţii în UE în politica externă şi de securitate înainte de sfârşitul actualei perioade legislative, pentru a fi mai capabili să acţionăm la nivel internaţional şi pentru a deveni cu adevărat maturi”, a declarat sâmbătă ministrul german de externe, Johann Wadephul, potrivit grupului german Funke. „Toată experienţa pe care am acumulat-o în ultimele săptămâni cu ajutorul acordat Ucrainei şi sancţiunile împotriva Rusiei indică acest lucru”, a arătat el.
Luna trecută, premierul suedez Ulf Kristersson a declarat că discuţiile privind utilizarea votului cu majoritate calificată pentru luarea deciziilor de politică externă vor „reapărea” în rândul liderilor.
Această presiune vine în contextul în care Ungaria – la mai puţin de o săptămână de alegerile din 12 aprilie – a blocat în repetate rânduri decizii importante, inclusiv împrumutul de 90 de miliarde de euro acordat Kievului, sporind îngrijorările din alte capitale că rezultatele politicii externe a UE pot fi ţinute ostatice de politica internă. Chiar dacă premierul Viktor Orbán ar pierde puterea, diplomaţii avertizează că problema de fond ar rămâne, unanimitatea permiţând oricărui guvern să preia acelaşi rol de blocare.
„Există probleme serioase în modul în care luăm decizii”, a declarat pentru POLITICO deputatul socialist spaniol Nacho Sánchez Amor, membru al Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European. „În fiecare lună apare o nouă problemă care evidenţiază această tendinţă. Trebuie să reacţionăm”, a pledat el.
FRANŢA ŞI BELGIA ŢIN LA DREPTUL DE VETO
Un alt grup – care include Franţa, Belgia şi ţările membre mai mici, care se tem să nu fie călcate în picioare – se opune cu fermitate pentru a apăra dreptul de veto, argumentând că acesta este esenţial pentru interesul lor naţional.
„Lansarea unei dezbateri acum cu privire la regulile de unanimitate europene ar fi, cred, cea mai scurtă cale de a pune Uniunea într-o situaţie cu adevărat dificilă”, a declarat luna trecută premierul belgian Bart De Wever.
Totuşi, un aspect beneficiază de un consens aproape universal în capitalele europene: sistemul nu funcţionează.
„Uitaţi-vă la sancţiunile împotriva coloniştilor din Cisiordania – este un dezastru total”, a spus un oficial de rang înalt al UE cu informaţii despre această problemă, referindu-se la planurile larg susţinute de a impune sancţiuni împotriva coloniştilor israelieni extremişti, dar blocate de Ungaria. „Avem 26 de ţări din 27 care susţin acest lucru, chiar şi Germania este în favoare, dar nu putem face nimic din cauza uneia singure”, a arătat el.
CONFLICTE ÎNTRE VON DER LEYEN ŞI KALLAS
Tensiunile instituţionale recente au întărit sentimentul de derivă. Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şi şefa diplomaţiei UE, Kaja Kallas, s-au ciocnit cu privire la cine ar trebui să preia conducerea în politica externă, în timp ce ministrul francez de externe, Jean-Noël Barrot, a avertizat-o pe şefa Comisiei să respecte limitele rolului său în timpul unei reuniuni a ambasadorilor UE, luna trecută.
Dar diplomaţii şi oficialii spun că astfel de lupte pentru teritoriu sunt un simptom, nu o cauză.
„Toată lumea înţelege că SEAE (Serviciul European de Acţiune Externă) nu funcţionează aşa cum ar trebui”, a declarat un al doilea diplomat al UE dintr-o ţară care doreşte să păstreze dreptul de veto. „În prezent are loc o dezbatere, deoarece toată lumea este de acord că sistemul nu este optim, dar politica externă rămâne o competenţă naţională şi nu ar trebui să trecem la votul cu majoritate calificată”, a argumentat el.
În culise, discuţiile sunt deja în curs. Au loc schimburi „informale, la nivel înalt” între marile ţări membre, care explorează posibile soluţii, inclusiv acordarea unei importanţe mai mari politicii externe în cadrul reuniunilor Coreper la nivel de ambasadori şi reformarea SEAE pentru a îmbunătăţi procesul decizional, a spus diplomatul. Dar „încă nu avem răspunsurile”, a recunoscut diplomatul.
UNANIMITATE VS MAJORITATE CALIFICATĂ
Pentru mulţi, adevărata problemă este unanimitatea.
Un al treilea diplomat de rang înalt al UE a menţionat un episod revelator din 2022, când ministrul de externe al Ungariei, Péter Szijjártó, a participat la reuniunile Consiliului Energiei al UE, unde deciziile pot fi luate cu majoritate calificată.
„A fost tipic Szijjárto, atacând în toate direcţiile”, a relatat diplomatul.
Dar, spre deosebire de politica externă, Budapesta a putut fi depăşită la vot. „A fost şocat. Credea că se află încă în cadrul CAE”, Consiliul Afacerilor Externe, a povestit diplomatul despre Szijjarto, ministrul maghiar deţinând atât portofoliul afacerilor externe, cât şi al comerţului exterior. „În septembrie (când s-au reluat reuniunile Consiliului Energiei), a devenit brusc domnul ministru fermecător şi amabil”, a adăugat diplomatul.
În timp ce preşedintele francez Emmanuel Macron şi cancelarul german Friedrich Merz sunt încă în dezacord cu privire la această chestiune, grupurile de reflecţie şi partidele politice se mobilizează pentru a modera dezbaterea.
ALTE PROPUNERI DE SCHIMBARE
Partidul Popular European (de centru-dreapta) a prezentat propuneri pentru remodelarea arhitecturii politicii externe a UE, solicitând în manifestul său pentru 2024 înlocuirea şefului politicii externe a UE cu un „ministru de externe al UE, în calitate de vicepreşedinte al Comisiei Europene” şi înfiinţarea unui Consiliu de Securitate care să includă şi parteneri precum Regatul Unit, Norvegia şi Islanda.
Stefan Lehne, cercetător principal la Carnegie Endowment, a pledat pentru schimbări structurale similare, inclusiv reintegrarea SEAE în Comisia Europeanp şi crearea unui Consiliu de Securitate European pentru a răspunde mai rapid la ameninţările emergente, inclusiv la dronele şi rachetele din Iran.
„Faptul că structurile noastre de politică externă sunt disfuncţionale este înţeles de mulţi oameni”, a declarat Lehne pentru POLITICO. „Provocările de politică externă şi de securitate sunt total diferite de ceea ce erau înainte. Iar lipsa inovaţiei în acest domeniu este, cel puţin, ciudată”, a subliniat el. Ideea integrării SEAE în Comisie beneficiază de un anumit sprijin, „mai ales în cabinetul preşedintelui Comisiei”, a adăugat Lehne.
Dar nu toată lumea este convinsă.
„Cred că Comisiei i-ar plăcea foarte mult asta”, a spus un al patrulea diplomat al UE referitor la integrarea SEAE în executivul UE, în timp ce un înalt funcţionar al SEAE a respins ideea mai direct: „Ei bine, oamenii scriu documente – este dreptul lor”.
Pentru Sánchez Amor, problema ţine mai puţin de structuri şi mai mult de voinţa politică. „Ar trebui să folosim faptul că există atât de multe probleme în procesul decizional pentru a ne gândi serios la acest lucru: să adunăm Consiliul, Parlamentul, Comisia şi Înaltul Reprezentant pentru a discuta despre asta”, a propus el, avertizând totodată în privinţa modificării tratatului.
Alţii susţin că diagnosticul este mai simplu.
„Problema de bază nu s-a schimbat, problema de bază a politicii externe este unanimitatea”, a spus al treilea diplomat de rang înalt al UE. „Poţi crea 1.000 de instituţii. Atât timp cât ai unanimitate, nu va funcţiona niciodată corespunzător”, punctează el.
