„Exhumările au început” pe locul fostului sat Puzniki, unde circa 80 de polonezi au fost ucişi într-un atac atribuit Armatei insurecţionale ucrainene (UPA) în noaptea de 12 spre 13 februarie 1945, într-unul din episoadele acestui masacru, conform unui comunicat al Ministerului polonez al Culturii.
Polonia, un foarte apropiat aliat al Ucrainei de la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei în această ţară, nu a încetat să ceară Kievului să-şi asume responsabilitatea pentru acest masacru, în cursul căruia circa 100.000 de polonezi care trăiau de generaţii în Volînia au fost ucişi în anii 1943-1945.
Înfierată în perioada comunistă pentru complicitatea cu naziştii, UPA este considerată în prezent în Ucraina drept organizaţie patriotică, care a luptat pentru independenţa ţării.
Subiectul are o dimensiune „istorică”, dar şi „pur umană”, afirmă Maciej Dancewicz, istoric şi responsabil al fundaţiei Libertate şi Democraţie (WiD), care a primit undă verde de la Kiev pentru a efectua exhumările la Puzniki.
Atacul de la Puzniki a răpit viaţa a circa 80 de locuitori de aici, în principal femei şi copii, potrivit unor martori şi supravieţuitori. Corpurile lor au fost înhumate într-o groapă comună, iar pădurea a şters de atunci toate urmele tragediei, înghiţind satul însuşi.
Bunica istoricului Dancewicz a supravieţuit masacrului „printr-un miracol”: fugind de atacatori, s-a aplecat să caute o gheată pierdută în zăpadă „şi exact în acel moment o rafală dintr-o armă automată a trecut chiar peste capul ei”.
„Chiar şi după 80 de ani, subiectul este încă viu, obişnuim să vorbim mult despre asta acasă”, afirmă Dancewicz, care speră ca exhumările din Puzniki să marcheze „un progres” în abordarea problemei de către Kiev pentru „ca situaţia să se normalizeze”.
O expediţie de experţi, în special în arheologie, antropologie şi genetică, a ajuns pe locul fostului sat, greu accesibil, aducând câteva tone de echipamente şi laboratoare sofisticate.
„Rămăşiţă cu rămăşiţă vor fi extrase separat, apoi vor fi efectuate analize antropologice şi se vor asigura materiale pentru examene genetice sigure”, a declarat recent pentru AFP Andrzej Ossowski, expert în genetică criminalistică la Universitatea de Medicină din Szczecin (nord-vest), membru al misiunii.
Rămăşiţele vor fi depuse în sicrie şi păstrate până la înmormântarea definitivă, programată peste aproximativ două luni, la vechiul cimitir din Puzniki, conform dorinţelor familiilor victimelor.
Fiecare persoană va avea un mormânt separat, cu nume şi prenume, odată cu identificarea victimelor.
„Este o misiune complicată”, afirmă Maciej Wrobel, ministru adjunct al culturii care supervizează toate procedurile.
„Subiectul este extrem de delicat, fie şi numai pentru că partea ucraineană nu este astăzi în măsură să definească explicit ceea ce s-a întâmplat în acea noapte din 1945”, a declarat el presei.
„Ne-am dori să aflăm mai multe despre toate circumstanţele (…) astfel încât ambele părţi să recunoască acest masacru şi să se cunoască istoria oamenilor din Puzniki”, a adăugat el.
Mai multe alte cereri pentru autorizarea de săpături şi exhumări în alte locuri unde a avut loc masacrul aşteaptă încă un răspuns din partea Kievului, „în măsura în care este posibil, deoarece amploarea este imensă”, a subliniat istoricul Dancewicz.
Guvernul polonez a decis să restricţioneze accesul la şantierul de la Puzniki.
Ucraina „este scena unui război”, iar problema relaţiilor polono-ucrainene- în special în această dimensiune istorică fragilă – este „expusă atacurilor de dezinformare rusă”, a explicat ministrul adjunct polonez.
Pentru profesorul Andrzej Ossowski, „este evident că există o politică mică, mare sau foarte mare în jurul acestui subiect (…) dar sarcina noastră nu este să acuzăm sau să învinovăţim pe cineva, ci pur şi simplu să-i identificăm pe acei oameni”. „Fiecare merită o înmormântare demnă”, spune el.
