Potrivit acestor date, în rândul ţărilor membre cea mai mică pondere a specialiştilor ITC în 2024 se înregistra în Grecia (2,5%) şi România (2,8%). La polul opus sunt Suedia şi Luxemburg, unde ponderea specialiştilor ITC în totalul persoanelor ocupate este de 8,6%, respectiv 8%.
Repartiţia pe sexe arată că marea majoritate a specialiştilor ITC din UE sunt bărbaţi şi doar 19,5% sunt femei. Însă statele membre cu cea mai mare pondere a femeilor în rândul specialiştilor ITC sunt Estonia (27,6%) şi România (27,3%).
În funcţie de gradul de educaţie, în 2024 aproape două treimi (67,4%) dintre specialiştii ITC din UE au finalizat un ciclu de învăţâmânt terţiar. Ponderea specialiştilor ITC cu o diplomă de învăţâmânt terţiar a crescut de la 58,6% în 2014 până la 67,4% în 2024. În această perioadă, ponderea specialiştilor ITC cu o diplomă de învăţâmânt terţiar a crescut cu aproape 18 puncte procentuale în Portugalia, cu peste 16 puncte procentuale în Suedia şi cu mai mult de 10 puncte procentuale în Letonia, Danemarca, România, Cipru şi Italia.
La nivelul Uniunii Europene, peste 10 milioane de persoane lucrau ca specialişti ITC în 2024, sau 5% din forţa de muncă totală, cu 0,2 puncte procentuale mai mult decât în 2023 şi cu 1,6 punte procentuale mai mult decât în 2014. În cifre absolute, cel mai mare număr de specialişti în ITC (2,3 milioane) lucrau în Germania, adică mai mult de o cincime (22,1%) din forţa de muncă totală în ITC din UE. Pe locul al doilea este Franţa, cu 1,4 milioane de specialişti ITC (13,6% din totalul UE), urmată de Spania (puţin peste un milion) şi Italia ( 900.000 de specialişti ITC).
Începând din 2014 şi până în 2024, numărul specialiştilor în ITC din UE a crescut cu 62,2%, ceea ce înseamnă un ritm de creştere de aproape şase ori mai mare decât ritmul de creştere a gradului total de ocupare (10,6%).
