Potrivit unei analize a datelor comerciale europene, în perioada pre-pandemică 2018-2019, Europa a importat 4,6 milioane de tone de îngrășăminte cu azot din Rusia. Această cifră a crescut la 4,9 milioane de tone în perioada 2023-2024, în plină desfășurare a conflictului.
Amoniacul, un produs chimic pe bază de azot folosit în principal pentru îngrășăminte, este esențial pentru agricultura mondială. Fără acest compus, aproximativ jumătate din populația lumii nu ar putea fi hrănită. Cu toate acestea, de când prețurile la gaze naturale au crescut drastic, Europa a avut dificultăți în producerea amoniacului pe plan intern, fiind nevoită să-și închidă fabricile și să se bazeze pe importuri.
În timp ce Marea Britanie, care a impus o interdicție clară asupra importurilor de produse chimice rusești, și-a reorientat achizițiile către Statele Unite, restul Europei continuă să cumpere aceste produse vitale din Rusia.
Această situație ilustrează decalajul enorm între promisiunile și realitatea sancțiunilor
Când a început războiul, s-a spus că măsurile economice vor submina economia Rusiei, făcând mult mai dificil pentru Vladimir Putin să continue conflictul. Rusia urma să fie afectată pe patru fronturi: nu ar mai putea cumpăra bunuri europene, nu ar mai putea vinde produsele sale în Europa, s-ar confrunta cu confiscarea activelor sale străine, iar figurile sale de vârf ar fi penalizate.
Realitatea arată însă că produsele europene continuă să ajungă în Rusia în cantități mari, doar că pe ușa din spate, prin state din Caucaz și Asia Centrală. Petrolul rusesc circulă în continuare în întreaga lume, deși sancțiunile au redus oarecum prețurile.
Consecințele sancțiunilor
Rezultatul este că Rusia încă se poate baza pe miliarde de euro venituri din Europa, cu care poate achiziționa componente provenite, indirect, tot din Europa. Capacitatea sa de a purta război nu pare să fi fost redusă nici pe jumătate față de cât s-a promis în 2022.
Pe de altă parte, există și o aparentă reușită a sancțiunilor în privința importurilor de gaze. Înainte de conflict, aproximativ jumătate din gazul importat al UE provenea din Rusia. Astăzi, această cifră a scăzut la aproximativ 20%. Dar o mare parte din acest gaz era utilizat pentru încălzirea locuințelor, iar cu mai puțin disponibil, prețurile au crescut brusc. A doua cea mai mare parte era folosită în sectorul industrial, pentru alimentarea fabricilor și ca materie primă pentru industria chimică, inclusiv pentru producția de amoniac.
Ceea ce ridică o întrebare mai profundă: în loc să își reducă dependența de importurile rusești, Europa a ajuns să își mute dependența de la o categorie de import (gaz) la alta (îngrășăminte)? Răspunsul scurt, analizând datele comerciale, este un destul de clar da, arată sursa citată.
Piețele financiare încep deja să ia în calcul posibilitatea unui acord de pace între Rusia și Ucraina. Prețurile angro la gaze au scăzut destul de mult în ultimele săptămâni. Prețurile europene la gaze pentru luna următoare au scăzut cu 22% doar în ultimele două săptămâni. Dacă această tendință persistă, ar trebui să se reflecte în cele din urmă și în facturile la utilități, care urmează să crească în aprilie.
