„Avem oaspeţi şi în extra-sezonul estival, dar pentru că suntem într-o zonă mai retrasă, vin mai puţini. Asta, pentru moment, pentru că intrăm în sezonul vacanţei de iarnă, al sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou şi atunci începe noul val turistic. Cei care vin se anunţă înainte şi pregătim. Acum, pentru că am intrat în Postul Crăciunului, onorez comenzi cu meniuri fără carne: sarmale de post cu seminţe de dovleac, plăcinte cu mere şi dovleac. Am pus deja la murat varză, castraveţi, gogoşari, ardei umpluţi cu varză, conopidă, sfeclă roşie, varză roşie, toate fără oţet, doar cu sare. Primii oaspeţi din acest sezon vor veni la tăiatul grăsunilor, când avem obiceiuri frumoase”, a mărturisit Emilia Popa.
Familia Popa va avea „Ignatul” mai devreme decât arată calendarul: după 1 decembrie, ca să poată prepara afumăturile de Crăciun.
„Pe vremea bunicilor, se tăia porcul de Ignat şi nu gustai nimic din el până la Crăciun, dar acum nu mai e aşa. Acum, îl tăiem după 1 decembrie ca să se poată afuma preparatele până la marele praznic. În ziua tăierii porcilor, ne vin ajutoare, vecini şi vecine, membri ai familiei, pentru că e mult de lucru. Pe parcursul zilei, facem ciorbă de varză acră cu carne proaspătă de porc sau ciorbă cu bulion. Singura carne pe care nu o spăl este cea proaspăt tranşată din porc pe care o tai şi o bag direct în ciorbă. Mâncarea cu o astfel de carne are un gust cu totul deosebit. Facem şi friptură, într-o lingură de untură, cu piure de cartofi şi se mănâncă cu murături de sfeclă roşie sau cu compot de prune. Se pregătesc în aceeaşi zi şi mezelurile, cârnaţi, jumări, caltaboş şi tobă”, ne dezvăluie tanti Emilia.
Specific satelor din zonă este păstrarea cărnii de porc, peste an, în vase emailate, nu în congelator. Odată puse în chiţcant (vasul emailat), bucăţile preparate din carnea de porc rămân neatinse până în ziua de Paşti.
În zilele de dezlegare la peşte, Emilia Popa face peşte prăjit cu sare şi tăvălit în făină de porumb sau cuiburi cu peşte şi legume, la cuptor.
Sute de turişti din ţară, dar şi din Austria, Germania, Belgia sau din locuri îndepărtate, de peste Ocean, vin sau revin aici în satul Coşteiu de Sus, comuna Margina, atât vara cât şi iarna, pentru că au descoperit lanţul bisericilor din lemn din secolele XVIII – XX de la Margina, Breazova, Bulza, Coşeviţa, Coşteiu de Sus, Groşi şi Nemeşeşti, dar şi Mănăstirea Izvorul lui Miron. Un punct de atracţie este şi Muzeul Satului de la Sinteşti, care adăposteşte documente vechi ale personalităţilor locului, instrumente muzicale care răsunau la marile sărbători în toate satele comunei, produse de manufactură, precum opincile din piele de bou, unice în ţară, dar şi porturi populare bănăţene străvechi.
Localnicii pregătesc pentru oaspeţi drumeţii cu căruţa trasă de cai prin codrii seculari din apropiere.
Cei care cunosc tainele locului, ştiu că în sat există un izvor cu apă care conţine particule de aur pe care o folosesc toţi localnicii.
