„De mai bine de două decenii, sistemul de justiție din România este supus unor valuri succesive de reforme, adesea asumate sub presiunea agendelor politice și sub pretextul cerințelor MCV, GRECO, mai nou PNRR, ale Comisiei Europene, ale Comisiei de la Veneția, CtEDO, CCR etc.”, scrie Traian Briciu în debutul editorialului său.
În opinia sa, legile privind organizarea justiției sunt modificate constant „fără proiecții cuantificabile sau simulări funcționale, fără o fundamentare solidă, de natură tehnică și strategică”, iar domeniul a devenit „un teren de confruntări politice”.
Criticile sale se concentrează, în mod special, asupra recurenței intervențiilor legislative privind pensiile de serviciu ale magistraților. Briciu afirmă că „în spațiul public s-a declanșat un veritabil concurs de aruncat cu pietre (un termen încă metaforic) în categoria profesională a magistraților”, în contextul dezbaterilor „despre reformă”.
Briciu subliniază că „în logica continuității instituționale și a coerenței actului de guvernare”, adoptarea legii privind statutul judecătorilor și procurorilor în 2022 trebuia să pună capăt dezbaterilor legate de pensiile de serviciu. „Această lege trebuia să reprezinte un punct de stabilitate pe o perioadă lungă de timp, în conformitate cu noul statut proaspăt stabilit”, scrie el.
În schimb, „în anul 2023 a avut loc o nouă intervenție asupra statutului abia definit cu un an în urmă”, iar în 2025, „imediat cum s-a instalat noul guvern, iar s-a reluat discuția despre aceleași pensii”.
„Sentimentul care se dezvoltă este acela că nimic nu mai este serios și orice angajament al statului durează în cel mai bun caz cât durează și guvernarea respectivă. Alt guvern, alt statut, altă vârstă, altă pensie! Totul este în bătaia vântului!”
Instabilitatea normativă generează un climat de neîncredere care, potrivit lui Briciu, determină retragerea magistraților cu experiență. „Mesajul a fost clar. Nu ne putem baza pe nimic! Plecăm acum sau putem ajunge la statutul din 1992!”, notează el.
Mai mult, avocatul avertizează că nici măcar garanțiile oferite prin norme tranzitorii nu mai conving pe nimeni: „Chiar și garanția cuprinsă în dispozițiile tranzitorii ale actualului proiect de lege nu oferă nicio siguranță celor care îndeplinesc acum condițiile de pensionare, din moment ce mâine alt guvern (dacă nu chiar același) ar putea să abroge norma tranzitorie.”
Traian Briciu critică dur și modul în care se poartă dezbaterea publică privind reforma sistemului de pensii: „Dezbaterile succesive asupra statutului magistraților în partea privitoare la drepturile patrimoniale, determinate de guvernanți, dar scăpate de aceștia din sfera de control sub aspectul limbajului public, au făcut ca mulți magistrați de valoare să își regândească planurile și să pună capăt cât mai repede carierei.”
„Ambianța emoțională, uneori cu accente jignitoare, ce înconjoară această temă creează o atmosferă socială nocivă care contribuie la un sentiment de îndepărtare a celor dedicați și muncitori.”
Consecința? O lipsă acută de personal care riscă să afecteze grav funcționarea sistemului judiciar: „Volumul de muncă – coroborat cu incertitudinea legislativă – compromite în mod real dreptul cetățeanului la un proces echitabil într-un termen rezonabil.”
În opinia președintelui UNBR, reforma propusă este lipsită de eficiență: „O reală reformă nu trebuie să fie punctuală; ea nu rezolvă nimic, în afară de un nesemnificativ procent din bugetul de pensii.” El insistă că reformele trebuie „făcute bine și pentru un timp îndelungat” și că „nimic nu este mai rău decât instabilitatea”.
Mai mult, „o dezbatere țintită asupra segmentului de drepturi patrimoniale ale magistraților, fără o corelare cu alte aspecte care afectează condițiile de lucru din justiție, este nedreaptă și ineficientă.”
Traian Briciu lansează și un avertisment cu privire la viitorul justiției din România: „Baza de resurse umane a sistemului de justiție a fost erodată grav și nu poate fi refăcută decât printr-o strategie fundamentată. E nevoie de viziune, de investiție pe termen lung și de voință politică reală.”
„Societatea va regreta (nu mă aștept să și recunoască) faptul că pentru o nesemnificativă economie la bugetul de pensii a provocat scăderea nivelului de profesionalism din justiție pe mulți ani de aici înainte. Chiar dacă nu va regreta, va simți!”, scrie Briciu.
„Reforma fără sfârșit și dezbaterea succesivă a problemei pensiilor a grăbit plecarea din justiție a unor profesioniști de valoare.”
„Instabilitatea statutului magistratului și tendințele de stigmatizare ar putea afecta atractivitatea profesiei pentru cei valoroși.”
„Nu este corect și moral să se discute despre drepturile magistraților într-un climat inflamat.”
„Justiția, chiar imperfectă, a evoluat mai performant decât alte servicii publice; actuala criză riscă să schimbe în rău acest parcurs.”
„Reforma nu poate fi funcțională fără oameni; fără resursă umană, justiția va rămâne o structură fragilă.”
