Volumele „Spre Betleem, agale”, primul volum de nonficţiune al lui scriitoarei Joan Didion, „Răgazul unui zeu bătrân” de Sebastian Barry, şi romanul „Bibliotecarul”, prima traducere în limba română din opera lui Mihail Elizarov, fac parte din portofoliul Anansi. World Fiction, imprint al Editurii Trei.
„Spre Betleem, agale” de Joan Didion, o lecţie despre eleganţa gândirii, stil şi luciditate.
„Spre Betleem, agale”, prima carte de nonficţiune a lui Joan Didion, este alcătuită din eseuri şi reportaje care au devenit în scurt timp repere stilistice în proza americană a secolului XX. După cum s-a spus, Joan Didion priveşte lumea contemporană cu detaşare rece, de parcă ar fi un observator de pe altă planetă, ochiul ei surprinzând însă detalii şi implicaţii ale evenimentelor care le scapă în general „analiştilor“ de meserie. De la o crimă pasională în peisajul sublunar californian şi până la San Franciscoul hippy al anilor 1960, mintea lui Joan Didion procesează mai curând fluxul subteran al istoriei contemporane, redându-l apoi prin filtrul personalităţii ei care-şi pune amprenta asupra universului contemplat. Împreună cu volumul „The White Album”, „Spre Betleem, agale” poate fi considerat o lecţie despre eleganţa gândirii, stil şi luciditate.
Imediat după publicarea volumului, Truman Capote a declarat că o astfel de carte atinge statutul de „artă”, iar Joyce Carol Oates a numit-o pe Joan Didion „martora elocventă a celor mai insolubile şi încăpăţânate adevăruri ale vremurilor noastre”.
Despre dimensiunea literară a eseurilor şi reportajelor lui Joan Didion au vorbit şi criticii de la The New York Times Book Review: „Ne înfăţişează actori şi milionari, soţii blestemate şi consumatori naivi de acid, ideologi de stânga şi snobi din aristocraţia hawaiiană într-un fel care nu-i face să pară malefici ori fascinanţi, ci plini de viaţă, imperfecţi şi adesea frumoşi”.
Iar prozatoarea Zadie Smith lăuda actualitatea acestei cărţi, remarcând faptul că a devenit un „fenomen” cu un public devotat: „O stranietate a operei lui Joan Didion este aceea că cele mai ironice afirmaţii ale sale sunt citite acum ca fiind sincere, iar provocările ei cele mai sincere sunt privite cu precauţie”.
Cartea apare în traducerea Berthei Savu.
Din opera lui Joan Didion, în colecţia Anansi. Ego au mai apărut volumele Anul gândirii magice (recompensat cu National Book Award for Nonfiction), Nopţi albastre şi Uite cum stă treaba.
„Răgazul unui zeu bătrân” de Sebastian Barry – „un roman extraordinar!” (Irish Times)
Scriitorul irlandez Sebastian Barry, cunoscut cititorilor din România datorită traducerilor anterioare (romanele Un gentleman de ocazie şi Zile fără sfârşit), revine în atenţia cititorilor români cu ediţia în limba română a celei mai recente cărţi ale sale: Răgazul unui zeu bătrân. Nominalizată la Booker Prize în 2023, cartea este un omagiu adus iubirii durabile şi capacităţii sale de a lumina întunericul. Douglas Stuart, laureatul Booker Prize din anul 2020, pentru romanul Shuggie Bain (Anansi, 2021), descria Răgazul unui zeu bătrân drept
„un roman de neuitat al unuia dintre cei mai buni scriitori ai timpurilor noastre”, iar criticii de la Irish Times îl numeau „un roman extraordinar!”.
Cartea spune povestea lui Tom Kettle, fost poliţist recent pensionat, care se stabileşte într-o căsuţă de pe domeniul unui castel victorian cu poalele scăldate de Marea Irlandei. De luni de zile abia dacă a mai văzut pe cineva, întrezărind doar silueta proprietarului excentric al casei şi pe cea a unei tinere mame înfricoşate, care s-a mutat alături. Câteodată, îşi aminteşte cu drag de propria familie, de soţia June şi de cei doi copii, Winnie şi Joe. Dar când la uşa sa bat doi foşti colegi, care-l iscodesc despre un caz vechi de zeci de ani, se vede atras în vâltoarea întunecată a unui trecut cu care încă nu s-a împăcat.
Traducerea în limba română a cărţii poartă semnătura lui Petru Iamandi.
Cunoscut deopotrivă ca scriitor şi dramaturg, Sebastian Barry a fost desemnat Laureate for Irish Fiction 2018 – 2021, iar romanele sale au fost nominalizate de mai multe ori la Booker Prize. A fost distins cu The James Tait Black Memorial Prize şi a câştigat de două ori Costa Book of the Year Award.
„Bibliotecarul” de Mihail Elizarov – cel mai cunoscut roman al unui autor aflat în plină ascensiune, distins cu Premiul Booker pentru Literatură Rusă 2008.
O surpriză pentru cititorii români o consituie traducerea în premieră în limba română a lui Mihail Elizarov, unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai apreciaţi scriitori ai generaţiei sale.
Mihail Elizarov s-a născut în 1973, în Ucraina. A studiat literatura, apoi, în Germania, la Hanovra, cinematografia. A publicat mai multe romane şi volume de proză scurtă. În 2001, romanul „Unghii” a atras pentru prima dată atenţia presei asupra scriitorului, iar cel de-al patrulea roman al său, „Bibliotecarul”, a fost distins în 2008 cu Premiul Booker pentru Literatură Rusă. Acesta este şi romanul care apare în traducerea în limba română a Magdei Achim sub umbrela imprintului Anansi. World Fiction.
Descris de criticii de la Publishers Weekly drept „o satiră despre absurditatea credinţei oarbe şi despre oameni care se lasă păcăliţi să creadă într-un sistem în care sunt forţaţi să trăiască, romanul Bibliotecarul a fost ecranizat anul trecut, în regia lui Igor Tverdokhlebov.
„Bibliotecarul” este un roman care face ca întrebările profunde să devină jucăuşe, iar jovialitatea să devină profundă. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de Gromov, cândva scriitor de romane propagandistice, prea puţin gustate de public. Însă pe măsură ce trece timpul, Cărţile lui ies iarăşi la suprafaţă, şi fiecare îi dă cititorului ei o însuşire aparte: Furia de a-şi înfrunta cu sălbăticie duşmanii; Memoria, care aduce în mintea celui care citeşte imaginile unei copilării fericite; Puterea de a ignora teama de moarte. Cu timpul, în ţară încep să apară Biblioteci, falanstere de lectură susţinute de cititori care se războiesc pentru ultimele exemplare ale acestor cărţi rare. În vâltoarea luptei dintre proscrişi apare şi Aleksei, eroul fără vreo calitate aparte, care schimbă destinele tuturor în momentul în care primeşte Cartea Memoriei, devenind fără voie Bibliotecar. Îmbinând mediul unui univers corupt cu umorul negru, realitatea cu mitul, Mihail Elizarov aruncă asupra Rusiei sovietice din romanul său o privire ironică, într-o poveste despre inepuizabila dorinţă umană, despre căutarea unui sens în viaţa trăită într-o lume haotică, iluzorie.
„Bibliotecarul aparţine acelui izvor strălucitor al burlescului şi fantasticului ce străbate straturile literaturii ruse ca un filon de aur.” (Magazine Littéraire).
