Casa Albă a trecut de la inerția uimită din cauza scandalului de pe Signal despre Yemen la atacurile brutale asupra criticilor săi și o apărare șubredă – că președintele american Donald Trump este victima unei „vânători de vrăjitoare”. Ce semnifică însă asta pentru politica externă a SUA?
„Un ton din ce în ce mai agresiv și lipsa demisiilor în rândul oficialilor de top din domeniul securității naționale sugerează că planul este de a nu ceda niciun centimetru și de a transforma scandalul într-un alt exemplu al capacității celei de-a doua președinții Trump de a sfida constrângerile care se aplică în mod normal”, notează CNN într-o analiză, pe care o redăm mai jos.
Într-o țară divizată, cu greu fixată pe atacurile aeriene asupra militanților Houthi susținuți de Iran, iar în timp ce presa conservatoare și parlamentarii republicani intervin, impactul politic ar putea fi minim.
Dar substanța discuției din grup, impactul său asupra reputației consilierilor de securitate națională ai lui Trump și câteva evoluții importante în politica externă a SUA, care se desfășoară pe măsură ce oferă informații importante despre modul în care administrația vede lumea și cum va exercita puterea americană.
Trump vrea să pună capăt războiului din Ucraina și să aducă pacea și realinierea geopolitică în Orientul Mijlociu; el își propune să combată superputerea Chinei; și amenință expansiunea teritorială în emisfera vestică.
Dar echipa sa de politică externă se pare că nu știa suficient pentru a nu discuta detalii sensibile și chiar operaționale ale atacurilor militare de pe dispozitivele lor mobile, care sunt vulnerabile la agențiile de informații străine.
Trump a acordat prioritate aspectului „telegenic și ultra-loialității” în detrimentul experienței în alegerile sale pentru cabinet.
Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a apărut în chat-urile publicate „exact așa cum era de așteptat pentru un prezentator TV cu o experiență neglijabilă în securitate națională”, notează CNN.
Lauda sa că „în prezent suntem curați în ceea ce privește OPSEC (securitatea operațională)” este acum o „metaforă înfiorătoare” pentru poziția sa la noul loc de muncă.
Poziția consilierului pentru securitate națională Mike Waltz, care l-a adăugat pe redactorul-șef al Atlantic, Goldberg, ar fi putut fi iremediabil afectată.
Waltz apare în cărțile sale ca un gânditor serios de securitate națională, care apreciază aliații SUA datorită misiunii deosebit de colaborative a unității sale de forțe speciale și experiențelor de pe câmpul de luptă.
Alegerea sa de către Trump a fost întâmpinată de comunitatea de politică externă de la Washington cu o oarecare ușurare.
În mod caracteristic, Trump a folosit rușinea lui Waltz pentru a obține o demonstrație publică de loialitate și adulație – „în forma liderilor autoritari nemiloși pe care îi admiră cel mai mult”.
„Există o mulțime de jurnaliști în acest oraș care și-au făcut nume mari inventând minciuni despre acest președinte – fie că este vorba de ‘farsa Rusiei’ sau inventând minciuni despre familiile Gold Star”, a spus Waltz în fața camerei.
Directorul de comunicare al Casei Albe al lui Trump a lansat, de asemenea, un atac la adresa lui Goldberg – chiar dacă publicarea selectivă de către jurnalist a detaliilor sensibile a arătat mai multă circumspecție decât consilierii de securitate națională ai lui Trump.
Steven Cheung a avertizat pe X despre o „farsă” și o „vânătoare de vrăjitoare”, susținând o conspirație a „comunității” de securitate națională hotărâtă să-l doboare pe Trump.
Liderii europeni au preluat aluzia din primele două luni ale noii administrații Trump că alianța transatlantică s-a încheiat – cel puțin în comparație cu legătura de nezdruncinat dintre Statele Unite și continent, de 80 de ani.
„Urăsc să salvez din nou Europa”, a scris JD Vance. Disprețul vicepreședintelui față de aliații transatlantici a „strălucit” – cu ghilimelele de rigoare – în zelul pe care l-a adus în discursul său de la Conferința de Securitate de la München de luna trecută.
Și probabil că îi va irita din nou săptămâna aceasta, după ce a anunțat că se va alătura soției sale Usha într-o călătorie în Groenlanda – pe care Trump promite să o anexeze.
Principala concluzie pentru Europa din discuții este că antipatia față de continent este mult mai profundă decât obsesiile lui Trump pentru cheltuielile NATO și deficitele comerciale.
Scandalul de la Washington a distras atenția de la discuțiile administrației din Arabia Saudită menite să pună capăt războiului din Ucraina.
Casa Albă a subliniat ceea ce a susținut că este un acord care implică Rusia și Ucraina pentru a „elimina” utilizarea forței în Marea Neagră.
Dar Moscova a impus condiții prohibitive, inclusiv ridicarea restricțiilor privind accesul pe piață pentru exporturile agricole și de îngrășăminte și restricțiile asupra băncilor sale.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a acuzat Rusia că încearcă să înșele mediatorii americani și să denatureze acordurile.
Iar Washingtonul ar putea să nu poată îndeplini cererea Rusiei de concesii: statele europene au avertizat împotriva ridicării sancțiunilor cheie împotriva Kremlinului până când nu va fi convenit un acord complet de încetare a focului.
Negocierile lente, care nu seamănă deloc cu marșul rapid către un acord de pace pe care Trump continuă să îl promită, sunt în concordanță cu abordarea clasică a Moscovei.
Despre asta l-a avertizat Zelenski în timpul unei întâlniri recente în Biroul Oval, provocând furia președintelui și a lui JD Vance.
Progresul dureros și progresiv nu va face decât să alimenteze impresia că Rusia nu are nicio intenție de a pune capăt unui război în care trupele sale fac progrese lente.
„Rușii sunt extrem de pricepuți în a folosi procesele de negociere ca o perdea de fum pentru a-și continua ambițiile militare”, a declarat luni Samir Puri, un expert pe zona Ucraina, pentru Audie Cornish de la CNN.
„Se ceartă și vorbesc în același timp”, a spus Puri, acum director al Centrului pentru Guvernanță și Securitate Globală de la Chatham House din Londra.
Administrația Trump a decis că interesele SUA sunt cel mai bine servite printr-o oprire rapidă a războiului, despre care se teme că ar putea izbucni într-un al treilea război mondial.
Trump a fost împuternicit să facă mișcarea spre negocierea unei încetări a focului prin victoria sa electorală și prerogativele sale constituționale asupra politicii externe.
Dar comportamentul administrației sale ridică totuși îngrijorări cu privire la motivele sale în discuții, nu în ultimul rând din cauza modului în care trimisul lui Trump la discuții, Steve Witkoff – un alt oficial de pe faimosul chat Signal – a citit din scenariul Kremlinului despre regiunile capturate din estul Ucrainei de când s-a întâlnit cu președintele Vladimir Putin la Moscova.
A fost o coincidență faptul că alți doi oameni din grupul de Signal, directorul Serviciului Național de Informații Tulsi Gabbard și directorul CIA John Ratcliffe, urmau să depună mărturie în fața Comitetului Select al Senatului pentru Informații marți.
Niciunul dintre oficiali nu a ieșit nevătămat dintr-o sesiune chinuitoare, dar Gabbard s-a străduit în special să ofere răspunsuri credibile senatorilor democrați furioși din cauza atitudinii administrației față de informațiile sensibile.
Apariția ei poate fi amintită cel mai mult pentru o schimbare majoră în politica externă a SUA.
Evaluarea anuală a amenințărilor la nivel mondial a comunității de informații a început pentru prima dată cu un avertisment că infractorii transnaționali, teroriștii și alți actori non-statali reprezintă un pericol major pentru țară și produc și traficează cantități mari de droguri.
Evaluarea aduce agențiile sub acoperire în conformitate cu opiniile politice ale lui Trump și avertismentele că imigrația ilegală peste granița de sud reprezintă o criză națională majoră.
Gabbard a mărturisit că cartelurile de droguri și bandele criminale amenință „cel mai imediat și direct” SUA și bunăstarea oamenilor săi.
Ea a evidențiat organizațiile criminale transnaționale cu sediul în Mexic ca principalii furnizori de fentanil ilicit pe piața americană și a avertizat asupra amenințării cartelurilor care promovează traficul de persoane și a grupurilor criminale care se angajează în extorcare, arme și contrabandă de persoane.
De la revenirea lui Trump la putere, armata americană a intensificat supravegherea cartelurilor mexicane de droguri, cu avioane spion sofisticate care zboară cel puțin 18 misiuni deasupra sud-vestului SUA și în spațiul aerian internațional din jurul peninsulei Baja, a scris CNN.
Remarcile ei de marți vor alimenta probabil speculațiile cu privire la dorința administrației de a lua măsuri militare împotriva cartelurilor.
Mărturia lui Gabbard a subminat, de asemenea, afirmațiile lui Trump că Canada este o sursă majoră de fentanil care intră în Statele Unite – ceea ce este o justificare principală pentru amenințările sale tarifare.
Senatorul democrat din New Mexico, Martin Heinrich, a subliniat că evaluarea anuală a amenințărilor nu menționează fentanilul care trece prin Canada.
Gabbard însă a reacționat: „Accentul în deschiderea mea a fost de a se concentra pe cele mai extreme amenințări din acea zonă, iar evaluarea noastră este că cea mai extremă amenințare legată de fentanil continuă să vină din și prin Mexic”.
Heinrich a remarcat apoi că mai puțin de 1% din drogurile sintetice care intră în SUA trec peste granița de nord a țării.
Ceea ce ridică întrebarea de ce Trump a distrus relațiile Washingtonului cu unul dintre cei mai vechi și cei mai apropiați prieteni ai săi, în mare parte din cauza unei amenințări care abia există.
