Primul volum despre cum s-a transformat staţiunea Amara în ultimii 30 de ani, de la o staţiune balneară pentru cei cu bilete prin sindicat şi CAP, la o staţiune predominant adresată pensionarilor ce vin cu bilete prin Casa de Pensii, “Salutări de la Amara! Fragmente de arhitectură şi memorie colectivă”, semnat de Romelia Călin, Iuliana Dumitru, Adelina Ştefan şi Ştefania Tîrcă, va fi lansat joi, la ora 18.30, la Casa Mincu din Bucureşti.
Proiectul este susţinut de Ordinul Arhitecţilor din România din Timbrul de Arhitectură.
Amara este una dintre puţinele staţiuni balneare din România în care arhitectura socialistă nu este doar prezentă, ci încă funcţională. Hotelurile Lebăda, Ialomiţa şi Parc, construite între 1969 şi 1984, continuă să găzduiască turişti şi pacienţi veniţi pentru nămoloterapie şi hidroterapie – un turism de masă cu rădăcini adânci în politicile sociale ale epocii comuniste. Tocmai această particularitate face din Amara un studiu de caz valoros: staţiunea ilustrează cum un model de organizare a timpului liber, a îngrijirii corpului şi a turismului de masă continuă să producă sensuri în prezent.
„De ce Amara? În primul rând pentru că reprezintă o lume pe cale de dispariţie şi pe care noi, cercetătorii sociali, avem datoria să o documentăm şi să o păstrăm. Am descoperit la Amara o poveste familiară tuturor staţiunilor balneare din România: o comuniune între investiţii «pansament» care ţin în viaţă infrastructura decăzută şi dorinţa unei categorii mari de oameni de a participa la viaţa publică, de a fi împreună, de a avea grijă de propriul corp şi de a avea încredere în resursele naturale”, scriu autorii cărţii.
Volumul este rezultatul a trei ani de cercetare interdisciplinară desfăşurată de Asociaţia VIRA, organizaţie cu sediul în Bârlad, cu experienţă în documentarea comunităţilor şi a patrimoniului local. Pornind de la o relaţie personală cu locul – cercetătoarea Romelia Călin şi-a petrecut vacanţele copilăriei la Amara – echipa a investigat arhitectura, practicile balneare, memoria colectivă şi arta socialistă în spaţiile staţiunii.
“Ideea cărţii a apărut după 3 ani de cercetări, când am simţit că a venit momentul să punem împreună ceea ce am aflat despre cum s-a transformat staţiunea Amara în ultimii 30 de ani, de la o staţiune balneară pentru cei cu bilete prin sindicat şi CAP, la o staţiune predominant adresată pensionarilor ce vin cu bilete prin Casa de Pensii. Am vrut să scriem pentru publicul larg şi să deschidem o discuţie publică despre viitorul staţiunilor balneare, pornind de la a pune în prim plan această lentilă a unei arhitecturi a îngrijirii. În anii 70, când s-au construit marile sanatorii din staţiune, Amara nu avea doar baze terapeutice cu săli de împachetări şi bazine cu nămol, ci şi cinematografe, cluburi, plaje, alei şi parcuri plantate. Spaţiul construit era şi poate încă să fie parte activă a vindecarii şi am vrut să atragem atenţia asupra acestui fapt”, spune co-autoarea Romelia Călin.
Ce conţine volumul
Cartea reuneşte patru studii complementare, însoţite de o bogată arhivă vizuală şi documentară: fotografii de arhivă semnate de Costică Acsinte – fotograful ialomiţean ale cărui imagini din perioada interbelică au ajuns să fie celebrate internaţional – fotografii contemporane realizate de arhitectul Mihai Rotaru, broşuri şi reclame promoţionale din era comunistă, planuri de sistematizare şi schiţe arhitecturale din arhive, fişe de tratament, cărţi poştale trimise din staţiune şi testimoniale ale turiştilor şi pacienţilor care au frecventat Amara.
“Pentru mine, scrierea textului a fost un proces de descoperire, apropiat de o muncă de detectiv. A fost ca o pânză care s-a dezvăluit treptat, iar, privită de la o anumită distanţă, am început să văd întregul. Dacă volumul porneşte dintr-un efort colectiv de a înţelege transformările staţiunii, pentru mine a fost şi un exerciţiu de a pune cap la cap urme, imagini şi poveşti care existau deja, dar nu erau citite împreună”, spune cercetătoarea Iuliana Dumitru.
Romelia Călin a studiat sociologie şi antropologie socială. Este membră VIRA şi colaborator Antropedia, cu expertiză în proiecte de antropologie publică aplicată pe teme legate de patrimoniu cultural, în special balnear şi industrial.
Iuliana Dumitru este cercetătoare şi lucrătoare culturală, preocupată de memorie, geografii simbolice şi reprezentări artistice ale locului. Este doctor în Filologie, cu o teză despre spaţiile 2 Mai şi Vama Veche, realizată dintr-o perspectivă interdisciplinară şi autoetnografică. Din 2021 lucrează la Muzeul Naţional al Ţăranului Român şi face parte din proiectul colectiv Staţia Experimentală pentru Artă şi Viaţă din Siliştea Snagovului.
Adelina Ştefan este cercetătoare la Universitatea Ostrava din Republica Cehă şi bursier al programului “Ştefan Odobleja” din cadrul Colegiului Noua Europă. Este autoarea a numeroase studii şi articole pe tema turismului internaţional şi a consumului în perioada comunistă. În 2024 a publicat cartea Vacationing in Dictatorships: International Tourism in Socialist Romania and Franco’s Spain la Editura Cornell University Press.
Ştefania Tîrcă este arhitectă şi cercetătoare, cofondatoare a Atelier Govora şi vicepreşedintă a Asociaţiei Studiogovora. În cadrul studiilor doctorale, cercetează arhitectura balneară românească şi dezvoltă proiecte de arhitectură contextuală, restaurare şi iniţiative culturale dedicate patrimoniului construit.
