Secția pentru procurori a CSM subliniază că aproape jumătate dintre procurorii în activitate – 1.114 dintr-un total de 2.284 – lucrează în parchetele de pe lângă judecătorii, unde volumul de muncă este extrem de ridicat. În 2024, încărcătura medie per procuror la acest nivel a fost de 1.549 de dosare penale, cu vârfuri care au atins chiar și 5.570 de dosare de soluționat de către un singur procuror.
Cu toate acestea, veniturile nete ale acestor procurori sunt semnificativ mai mici decât cele vehiculate frecvent în spațiul public. Potrivit CSM, salariile nete încep de la 10.400 de lei și pot ajunge la 16.000 de lei după 25 de ani de activitate. În contrast, în vârful ierarhiei, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, salariile se situează între 18.000 și 25.000 de lei net lunar. Aproximativ 39% dintre procurorii din Ministerul Public sunt plătiți cu sume cuprinse între 10.400 și 12.954 de lei net.
Procurorii atrag atenția că discuțiile publice sunt adesea alimentate de prezentarea unor excepții ca fiind reguli. „Faptul că în spațiul public sunt vehiculate veniturile brute ale procurorilor cu cele mai mari funcții și cu cea mai mare vechime și prezentate ca regulă de salarizare nu este decât o mostră de informare interesată, creată să genereze discordie”, se precizează în comunicat.
Un alt punct sensibil abordat de CSM este cel al pensiilor de serviciu. Din cele peste 215.000 de astfel de pensii plătite în România, doar puțin peste 5.000 revin foștilor magistrați, adică aproximativ 4% din total. Cu toate acestea, sistemul de pensii al magistraților este adesea prezentat drept principal vinovat pentru presiunile asupra bugetului public.
Magistrații denunță, de asemenea, modul în care au fost asimilate în categoria beneficiarilor de pensii de serviciu persoane care nu au exercitat funcția de judecător sau procuror decât pentru câteva luni. „Acest mod de a legifera în funcție de interesele de moment a generat insatisfacție în sistemul judiciar”, subliniază procurorii, evidențiind lipsa de predictibilitate legislativă ca o cauză majoră de tensiune și neîncredere.
Potrivit CSM, între 2017 și 2023, statutul judecătorilor și procurorilor a fost modificat de trei ori, iar dispozițiile privind pensiile de patru ori – ultima dintre acestea fiind în 2023, în contextul PNRR. Deși modificările au inclus măsuri agreate cu Comisia Europeană, precum plafonarea pensiilor și creșterea vârstei de pensionare la 60 de ani, magistrații avertizează că instabilitatea normativă a dus la „invitarea” la pensionare anticipată a unui număr mare de profesioniști.
„Faptul că legiuitorul a generat premisa, apoi a acuzat magistrații de deznodământul predictibil nu face decât să creeze consternare în sistemul judiciar și confuzie în societate”, se arată în documentul CSM.
În concluzie, Secția pentru procurori acuză o comunicare publică tendențioasă, în care justiția este folosită drept țap ispășitor, profitându-se de obligația de rezervă a magistraților. „Proliferarea acestor neadevăruri în spațiul public (…) a determinat biasarea societății în raport cu justiția, neinteresând că ar afecta însăși fundația statului de drept.”
Comunicatul se încheie cu un avertisment adresat autorităților: orice reformă reală trebuie să implice și sistemul judiciar. „Orice discuție despre justiție care nu include justiția nu este decât o formă de a ignora principiul separării puterilor statului și a mecanismului echilibrului între autorități, indispensabile unei democrații europene.”
Secția pentru procurori a CSM își exprimă disponibilitatea de a contribui la dialogul privind reforma financiară a statului, dar avertizează că lipsa de coerență, de predictibilitate și de implicare a factorilor instituționali relevanți poate submina chiar echilibrul constituțional dintre puterile statului.
