Prof. Dr. Ghieorghe Peltecu, medic primar de obstetrică- ginecologie, profesor universitar la UMF Carol Davila, doctor în ştiinţe medicale, specializat în tratarea tuturor tipurilor de cancere feminine, a explicat pentru News.ro de ce este atât de importantă vaccinarea HPV cancerul de col uterin fiind una dintre puţinele forme de cancer care pot fi prevenite prin vaccinare. Medicul a indicat şi ce tulpini cancerigene acoperă vaccinul disponibil în România, care sunt intervalele de vârstă la care acesta are eficienţă maximă şi care sunt explicaţiile pentru acest lucru. De la 1 decembrie 2023, a intrat în vigoare compensarea vaccinurilor HPV şi pentru băieţii cu vârsta între 11 şi 18 ani, dar şi pentru femeile cu vârsta de până la 45 de ani. Prima categorie are compensare de 100%, aşa cum se întâmplă şi în cazul fetelor cu vârsta între 11 şi 18 ani, iar femeile până în 45 de ani au compensare de 50%.
Harald zur Hausen, cercetător german de la Heidelberg, a luat în 2009 premiul Nobel pentru Medicină pentru descoperirea virusului responsabil de apariţia cancerului de col uterin
“Vaccinarea este importantă pentru că, după foarte mulţi ani de cercetări, s-a descoperit că neoplasmul sau cancerul colului uterin este o boală infecţioasă virală, transmisibilă sexual. Cauza cancerului de col uterin este reprezentată de tulpini cancerigene ale virusului papiloma uman (HPV). După această descoperire, prin anii 80, s-a ajuns la descoperirea unui vaccin, care a început să fie aplicat începând cu anii 2006 – 2008. Vaccinul este o metodă de prevenţie a bolii ( prevenţie primară).
Este una dintre puţinele forme de cancer care pot fi prevenite prin vaccinare. Pentru această descoperire, Harald zur Hausen a primit premiul Nobel. Odată cu descoperirea acestui vaccin s-au perfecţionat ulterior alte tipuri noi de vaccin, pentru că acest cancer este produs nu de un singur virus, ci de mai multe tulpini din familia HPV.
Această familie cuprinde cam 200 de tulpini, dar dintre ele numai 14 sunt considerate de risc cancerigen mare, motiv pentru care se şi testează în depistarea cancerului şi cele mai multe dintre ele sunt cuprinse în noua formă de vaccin care este folosită în prezent şi în România, care se numeşte Gardasil 9. Acesta acoperă 9 tulpini cancerigene, dintre care cele mai importante sunt 16 şi 18, acestea două fiind implicate în 70% din cazurile de cancer de col uterin.
Celelalte tulpini, 31, 33, 35, 45, sunt mai rar întâlnite, dar şi ele sunt implicate în aproape 15% din cazurile de cancer”, a explicat Prof. Peltecu.
Schimbare a statisticilor în ţările care au început vaccinarea HPV: scăderea considerabilă a stărilor precanceroase ale colului uterin, stări care duc la cancer într-un anumit număr de ani. Tulpinile cancerigene HPV, implicate şi în alte tipuri de cancere.
„Ţările care au început vaccinarea au remarcat o scădere considerabilă a stărilor precanceroase ale colului uterin, pentru că acest virus nu produce un cancer imediat, ci produce întâi o stare precanceroasă care are o evoluţie îndelungată, uneori de 3-5 ani, alteori de peste 10 ani şi care poate fi surprinsă dacă pacienta a fost controlată adecvat, periodic.
În ultimul timp s-a descoperit că aceste tulpini cancerigene HPV sunt implicate şi în alte forme de cancere, mai ales cancerul oro-faringian şi cancerul anal. Aşadar, tot cancere în organe care sunt utilizate în activitatea sexuală.
Cine se poate vaccina şi care este intervalul ideal de imunizare. Intervalele de vârstă pentru vaccinare sunt identice pentru fete şi baieţi
Vaccinarea trebuie făcută atât băieţilor, cât şi fetelor. Este o mare prejudecată şi o eroare că nu se precizează că şi băieţii trebuie vaccinaţi. Este o boală transmisibilă sexual. Vaccinarea este o metodă de prevenţie primară, adică este eficientă atunci când persoana vaccinată nu a luat contact cu virusul. Vaccinarea ideală este făcută între 11 şi 14 ani în majoritatea ţărilor. Sunt situaţii în care, în unele ţări, vaccinarea este acceptată şi de la 9 ani, dar baza legislativă în România este între 11 şi 14 ani, ideal.
Este un program naţional acoperit de Ministerul Sănătăţii, din fonduri publice. De ce se face acum? Pentru că în imensa majoritate a cazurilor viaţa sexuală la această vârstă nu a început, băieţii şi fetele sunt „naivi”, aşa cum se numeşte în imunologie, nu au contact cu virusul respectiv, iar eficienţa este 100%.
Dacă vaccinarea a fost ratată între 11 şi 14 ani, când se face cu două doze, ( 0 şi 6 luni) ea poate fi începută între 15 şi 26 de ani. În această perioadă mulţi adolescenţi îşi încep viaţa sexuală, iar vaccinarea nu mai este la fel de eficientă. Dar cu cât este mai apropiată de 15 ani, 16 ani, este mai eficientă decât dacă s-ar face la 18, 20 sau 26 de ani.
Vaccinarea între 15 şi 26 de ani se face cu trei doze (0, 2, 6 luni). În această perioadă de vârstă se consideră că vaccinarea încă are mari şanse de reuşită, pentru că o parte din tineri nu şi-au început viaţa sexuală, unii au putut fi vaccinaţi, dar incomplet, sau, dacă au început viaţa sexuală şi nu au fost vaccinaţi, probabil nu au contactat tulpini cancerigene, întrucât majoritatea adolescenţilor îşi încep viaţa sexuală cu parteneri de aceeaşi vârstă, puţin probabil să fie infectaţi cu tulpini de risc oncogen înalt, cum sunt 16 şi 18”, a explicat Prof. Peltecu.
Ce se întâmplă cu vaccinarea HPV între 27 şi 45 de ani? De ce este important ca pacientul să discute cu medicul ginecolog sau infecţionist. Cum procedează persoanele care au un partener stabil şi cele care nu au partener stabil
“Problema care se pune şi care trebuie bine clarificată pentru populaţie este vaccinarea între 27 şi 45 de ani. În această categorie, recomandările organismelor internaţionale abilitate să consilieze vaccinarea HPV sunt acelea că vaccinarea trebuie să se facă în urma unor discuţii între persoana respectivă şi un medic specialist, ginecolog sau infecţionist. Pentru că deja la această vârstă marea majoritate a persoanelor care doresc să se vaccineze au început viaţa sexuală şi cu siguranţă sunt purtătorii unor tulpini virale. Ori populaţia trebuie să înţeleagă că vaccinul previne numai infecţiile cu tulpinile cu care nu s-a întâlnit organismul, dar nu vindecă sau nu previne reinfectarea cu tulpini care au fost deja contactate.
Ca atare, persoanele care nu au un partener stabil vor fi îndemnate să se vaccineze, persoanele care trăiesc într-o legătură de cuplu stabilă nu vor fi încurajate să se vaccineze. Este uneori amuzant când vin chiar cu recomandări medicale, din păcate din partea unor medici, persoane de peste 45 sau 50 de ani care solicită vaccinarea. Acest lucru trebuie cunoscut că nu are nicio valoare şi că nu trebuie încurajat”, a precizat medicul.
Organizarea vaccinării. Opinia Prof. Dr. Gheorghe Peltecu faţă de acest aspect. Succesul programului de vaccinare poate fi asigurat dacă vaccinarea este organizată în şcoli. Pot ajuta în acest proces studenţii de la facultăţile de medicină
„Toate ţările care au organizat programe de succes de vaccinare HPV sunt ţări care au organizat vaccinarea în şcoli. Pentru că la şcoală merg toţi copiii. Şi ca atare succesul vaccinării este maxim. Ori în România s-a adoptat vaccinarea prin intermediul medicului de familie, şi îmi asum afirmaţia, va fi un eşec garantat faţă de un program de succes pe care şi l-ar dori autorităţile. Fondurile alocate vor fi mult mai bine folosite dacă vaccinarea se va face în şcoli.
Medicul de familie are atâtea responsabilităţi încât nu va urmări vaccinarea HPV. Am şi exemple practice în care femei care vin la consultaţii sunt absolut uimite că şi băieţii se vaccinează şi, şi mai revoltător că sunt medici de familie care le consiliază să nu se vaccineze pentru că vaccinul nu e sigur, ceea ce este revoltător.
Mi s-a replicat că în şcoli nu mai sunt medici de familie. Există soluţii şi la această situaţie, s-ar putea folosi studenţii de la facultăţile de medicină care să fie implicaţi în programul de vaccinare, pentru că este foarte importantă vârsta la care se face şi nu gratuitatea programului în sine. Se pierd foarte mulţi bani prin cumpărarea de vaccin care nu se administrează”, a explicat Prof. Peltecu.
Cancerul de col uterin este descoperit în România în cele mai multe cazuri în stadii avansate. Nu avem politici eficiente de screening. Ce este screeningul şi cum se poate face eficient. „Screeningul înseamnă că populaţia care este cuprinsă în aceste grupe de vârstă ( între 25 şi 65 de ani) să fie obligatoriu testată la un interval de ani”
„Cancerele de col uterin descoperite în România sunt cancere avansate. De fapt, România se remarcă în Europa la categoria cancerului de col uterin depistat în stadii avansate. Este pe primul loc în ceea ce priveşte numărul de cancere de col în stadii avansate în care practic nu se fac decât tratamente paliative şi asta este rezultatul unei politici de screening ineficiente.
Cancerul poate fi învins prin vaccinare în primul rând, dar şi printr-o politică de screening, adică de depistare a stărilor precanceroase şi a formelor incipiente de cancer pentru care tratamentele asigură vindecarea. Aceasta este prevenţia secundară.
Screeningul este o metodă populaţională de depistare a unei boli atunci când nu există niciun semn al ei, se adresează persoanelor aparent sănătoase. Acest screening are modele extrem de performante, bine puse la punct şi eficiente, totul este ca ele să fie aplicate corect. Marea majoritate a oamenilor nu înţeleg că nu este necesar să asiguri sumele pentru programul de screening ci trebuie să organizezi un sistem de screening eficient. Screeningul este o politică care în principiu trebuie să depisteze boli cu bani puţini pentru că tratamentele sunt foarte scumpe.
În România încă aceste metode nu sunt în întregime implementate. Implementarea înseamnă nu numai să oferi sumele de bani, dar să organizezi un program de screening care porneşte de la stabilirea limitelor de vârstă între care se face screeningul. De obicei acesta se face între 25 şi 65 de ani, sunt limitele pe care le adoptă marea majoritate a ţărilor cu programe de screening de succes”, a spus Prof. Peltecu.
Obligativitatea participării la programul de screening. Un model este acela în care femeile pot primi acasă scrisori prin care sunt chemate pentru testare. Alte state au adoptat deja şi altă metodă eficinetă în cazurile în care pacientele sunt departe de marile centre unde pot face acest lucru: autotestarea, metodă practicată în ţări precum Turcia, de exemplu.
„Screeningul înseamnă ca populaţia care este cuprinsă în aceste grupe de vârstă să fie obligatoriu testată la un interval de ani. De obicei, intervalul în care se refăcea testarea era de 3 ani până când a fost introdusă în practica detecţiei riscului de cancer prin testarea tulpinilor HPV de risc înalt. Dacă aceste tulpini sunt absente la testare, screening-ul se poate repeta la 5 ani. Imaginaţi-vă că o femeie care în Bucureşti se testează anual risipeşte o mare parte a banilor în timp ce o femeie care este la ţară şi nu are această posibilitate nu se va testa niciodată şi are un risc mare de a face cancer. Screeningul raţionalizează folosirea banului public destinat sănătăţii.
Şi această revoluţionare s-a făcut şi, bineînţeles, o efiientizare, prin introducerea în programele de screening a testării HPV şi a renunţării la testarea primară prin testul citologic Babeş – Papanicolau. Acest tip de testare este disponibil în toate laboratoarele din România, este important ca medicii să o solicite.
Acest grup ţintă stabilit trebuie să fie obligat să se prezinte la testare prin scrisori care sunt trimise acasă, gestionarea făcându-se prin medicul de familie, care trebuie responsabilizat. Multe femei nu se prezintă, dar într-un stat în care educaţia sanitară îşi face rolul, femeile încep să se prezinte la screening.
Există şi o altă modalitate de testare care începe să fie validată în sensul eficienţei ei, este autotestarea. Este interesant că această metodă, care a fost preluată şi în ţările occidentale, vine din Turcia, care a dezvoltat un program de screening care poate fi luat ca model. Unul dintre colegii mei şi prietenii mei, profesor la Ankara, este un expert în acest domeniu şi s-a oferit să vină şi să vorbească şi să consilieze pentru aşa ceva. Testarea prin HPV este mult mai simplă şi mai ieftină decât testarea Babeş – Papanicolau, pentru că este făcută prin determinarea genetică făcută de maşini, riscul de a face o testare greşită este nul.
Pentru o testare HPV nu sunt necesare sute de laboratoare în toată ţara. Într-un sistem naţional de screening sunt necesare trei – patru megalaboratoare în toată ţara, care vor colecta probele din mai multe regiuni. Am propus chiar în urmă cu multă vreme la Ministerul Sănătăţii un astfel de program în care România să fie împărţită în patru regiuni, exact acele patru euro-regiuni cunoscute şi din organizarea UE, în care să existe câte un laborator mare sau un mega laborator şi care să deservească regiunile geografice aferente, de la care rezultatele pornesc la cei care au furnizat testele şi aici urmează o altă organizaţie care să preia cazurile depistate, pentru că nu poţi doar să depistezi, trebuie să tratezi ce depistezi. Dacă cazurile sunt negative, vor intra într-un program de screening peste 5 ani, dacă se depistează stări precanceroase, ele trebuie îndreptate către anumite centre sau spitale de ginecologie desemnate care să trateze stările precanceroase prin mici intervenţii chirurgicale sau pur şi simplu să biopsieze şi să confirme dacă stările semnalate sunt într-adevăr de tratat. Autotestarea în România nu se aplică dar este o metodă care poate să acopere populaţia care nu vine la screening-ul organizat sau populaţia care este în zone cu accesibilitate mică. Vezi Turcia şi chiar SUA, şi acolo îndepărtarea de marile centre este invocată ca impediment la testare.
Femeile, instruite, îşi pot recolta singure prin recoltare vaginală şi testele sunt puse în recipiente speciale care sunt trimise prin poştă la laborator. Însă până acolo România e bine să facă un program de screening în care să poată acoperi întreaga populaţie şi să realizeze centre care să selecteze cazurile infectate şi să trateze cazurile incipient depistate”, a explicat într-un interviu acordat News.ro Prof. Dr. Gheorghe Peltecu, , medic primar de obstetrică- ginecologie, profesor universitar la UMF Carol Davila, doctor în ştiinţe medicale.
INFO PLUS
Cazuri noi de cancer de col în România, în 2023: 3380 (7,5%). Locul 3 in randul cancerelor la femei, dupa cele de sân şi colorectal. Decese prin cancer de col în 2022: 1800(8%). Sursa: Globocan şi Institutul Naţional de Statistică. În Europa vestică, cancerul de col nu se regăseşte în primele 10 poziţii pentru cancer.
