În viziunea profesorului Gheorghe Ilie Fârte, de la Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Politice a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, actualul blocaj de pe scena politică românească nu poate fi depăşit prin soluţii de avarie sau guverne minoritare lipsite de legitimitate, ci prin constituirea unui Guvern de Uniune Naţională, o formulă care să aducă laolaltă forţele politice într-un efort de maximă responsabilitate, nu ca un experiment tehnocrat, ci ca o necesitate democratică şi strategică. Guvernul de Uniune Naţională ar trebui să fie un construct politic, spune Fârte, nu unul tehnocrat.
Refuzul guvernului minoritar: „Cine are puterea trebuie să aibă şi responsabilitatea”
Fârte subliniază că un guvern minoritar nu reprezintă o soluţie echitabilă şi ar fi inacceptabilă în contextul actual:
„Nu este democratic să conducă ţara un guvern minoritar, un guvern care să reprezinte doar o treime din Parlament şi mult mai puţin din electorat. […] Nu este fair, nu este echitabil cineva să aibă puterea, iar ceilalţi să aibă doar responsabilitatea. De aceea, am pledat pentru această formulă a Guvernului de Uniune Naţională nu pentru totdeauna, ci temporar”.
Această soluţie nu este una tehnocrată, care să suspende factorul politic, ci una bazată pe o „majoritate explicită, deschisă, asumată”, capabilă să acopere prin vot parlamentar măsurile guvernamentale necesare.
Urgenţa economică şi miza de 10 miliarde de euro
Necesitatea acestui guvern de uniune este dictată de o realitate economică sumbră. România a traversat deja două trimestre de recesiune, prognoza de creştere economică fiind redusă la jumătate (de la 1,4% la 0,7%), în timp ce primul trimestru din 2026 a adus deja cel puţin 35.000 de concedieri. În acest context, fragmentarea politică este considerată un lux pe care ţara nu şi-l poate permite, mai precizează universitarul.
„Suntem într-o perioadă foarte dificilă, recesiune, inflaţie, vine scadenţa PNRR-ului, în august trebuie finalizate anumite lucruri. Deci guvernul ar trebui să lucreze la turaţie maximă, cu efective suplimentate şi nicidecum reduse, altminteri cred că adâncim criza”, argumentează el.
Scopul imediat al unei astfel de colaborări politice extinse este unul vital: „Să nu pierdem niciun cent din cele 10 miliarde de euro” aferente PNRR, obiectiv ce necesită o „conlucrare absolută” şi o „suplimentare de forţe în toate departamentele”.
Depăşirea „maximalismului” şi reforma unui stat „obez”
Profesorul Fârte identifică o problemă de atitudine la nivelul liderilor politici: „Se manifestă mult maximalism, multă intransigenţă, multă vehemenţă”. Această rigiditate a dus la o „criză inutilă”, ignorând faptul că o coaliţie eterogenă depinde de compromisuri şi renegocieri permanente.
Dincolo de urgenţa fondurilor europene, un Guvern de Uniune Naţională ar trebui să îşi asume obiective strategice pe care niciun partid nu le poate realiza singur: „Aceeaşi coaliţie de Uniune Naţională ar putea să gândească nişte obiective strategice legate de reforma statului… fiindcă toată lumea se plânge că există privilegii care nu pot fi clintite, nu pot fi atinse, că statul a devenit prea obez”.
Interesul naţional ca liant temporar
Încheierea crizei depinde de capacitatea liderilor de a privi dincolo de interesele de partid sau de erodarea electorală – cum este cazul PSD, care a scăzut de la 45% în 2016 la 18% în prezent.
„Măcar temporar, ar trebui să stăm împreună, chiar cu cei care te displac din punct de vedere ideologic. […] Hai să vedem dacă în numele interesului naţional ar fi dispuşi liderii politici să colaboreze, să găsească, să descopere o formulă de compromis”, explică Fârte.
Acest guvern ar funcţiona ca un „liant care să ţină împreună aceste partide, măcar până scade temperatura politică”.
