Ministerul Justiţiei anunţă că se lucrează la un proiect de modificare a Legii insolvenţei, care prevede cerinţe mai stricte de elaborare a raportului de evaluare a stării debitorului şi a cauzelor ce au condus la insolvenţă, interdicţia de a fonda societăţi pe o perioadă de 5 ani, dar şi reducerea duratei procedurii insolvenţei.
Ministerul Justiţiei anunţă că, în colaborare cu Ministerul Finanţelor şi cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a elaborat un set de propuneri de modificare a Legii insolvenţei nr. 85/2014, pentru a fi incluse în pachetul al doilea de reforme, care va fi definitivat în perioada următoare.
”Legislaţia în domeniul insolvenţei este esenţială pentru funcţionarea mediului de afaceri. Procedurile de insolvenţă asigură lichidarea sau restructurarea ordonată a întreprinderilor ori a întreprinzătorilor aflaţi în dificultate financiară şi economică, iar reglementarea lor echilibrată, cu luarea în considerare a tuturor drepturilor şi intereselor în concurs, este definitorie pentru evaluarea riscului investiţional şi pentru crearea unui climat economic sănătos şi credibil. Din aceste raţiuni, obiectivul eficientizării procedurilor de insolvenţă şi de prevenire a insolvenţei a fost permanent în atenţia autorităţilor naţionale”, arată MJ.
Reprezentanţii ministerului arată că funcţionalitatea şi eficienţa procedurilor de insolvenţă şi de prevenire a insolvenţei au fost evaluate şi în contextul analizei multidimensionale a factorilor ce influenţează evoluţia politicii bugetare. Ca urmare, în Planul Bugetar-Structural Naţional pe termen mediu 2025-2031, în cadrul reformei administrării sistemului de impozite şi taxe, este prevăzută măsura ”actualizării legislaţiei specifice insolvenţei, având ca obiectiv reducerea gap-ului de TVA, prin crearea cadrului legal de atragere a răspunderii pentru administratorii legali care, prin modul de administrare, introduc în mod voit în insolvenţă IMM–urile care datorează impozite şi taxe şi apoi în faliment IMM-urile care au raportul dintre datorii faţă de buget şi activul total mai mari de 50%”.
În acest cadru de evaluare şi acţiune, este avută în vedere o intervenţie legislativă etapizată pentru eficientizarea procedurilor reglementate de Legea insolvenţei nr. 85/2014, care să impacteze favorabil şi nivelul de colectare a creanţelor statului, cu efect pozitiv în privinţa reducerii deficitului bugetar.
Astfel, în proiectul de lege care va fi promovat în perioada imediat următoare sunt propuse soluţii pentru atingerea obiectivelor stabilite în Planul Bugetar-Structural Naţional:
1. Consolidarea regimului răspunderii administratorilor pentru aducerea societăţii în stare de insolvenţă. În acest scop, sunt propuse:
– cerinţe mai stricte de elaborare a raportului de evaluare a stării debitorului şi a cauzelor ce au condus la insolvenţă, pentru a facilita creditorilor, inclusiv creditorului fiscal, fundamentarea şi declanşarea acţiunii în răspundere a administratorilor;
– acţiunea în răspundere nu mai vizează doar administratorii formali, ci şi administratorii de facto (care impun decizia financiară şi operaţională a societăţii);
– interdicţia de a fonda societăţi pe o perioadă de 5 ani, ca efect al hotărârii de atragere a răspunderii, interdicţie care se înregistrează în Registrul Comerţului, informaţia fiind astfel accesibilă publicului;
– extinderea interdicţiei ocupării funcţiei de administrare/conducere şi la administratorul de facto;
– administratorul şi administratorul de facto împotriva cărora s-a introdus o acţiune în atragerea răspunderii nu pot avea calitatea de administrator special;
– reglementarea unui caz distinct de atragere a răspunderii: vânzarea bunurilor ca ansamblu independent către afiliaţi în frauda creditorilor;
– instituirea unei prezumţii potrivit căreia nedepunerea situaţiilor financiare şi a declaraţiilor fiscale prezumă, până la proba contrară, neţinerea, conform legii, a contabilităţii.
2. Creşterea gradului de recuperare a impozitelor şi taxelor ce revin societăţilor aflate în insolvenţă, prin asigurarea unui nivel mai înalt de transparenţă a procedurii în raport cu creditorii, cu scopul de a facilita exercitarea remediilor procesuale împotriva practicilor de manipulare a votului şi a tendinţelor de tergiversare a procedurii. În acest scop, sunt propuse:
– instituirea obligaţiei debitorului/administratorului judiciar de a prezenta motivele temeinice şi circumstanţele exceptionale ce pot justifica prioritizarea plăţii anumitor creanţe curente, ca excepţie de la principiul plăţii creanţelor curente, potrivit scadentei;
– notificarea creditorului fiscal în legătură cu intenţia de deschidere a procedurii se va face de către debitor cu 15 zile înainte de depunerea cererii;
– comunicarea electronică a rapoartelor şi planului de reorganizare către toţi creditorii care solicită;
– rapoarte actualizate mai detaliate ale administratorului judiciar/lichidatorului judiciar;
– includerea de informaţii suplimentare în tabelul creanţelor;
– clarificarea obligaţiilor administratorului concordatar în elaborarea listei creanţelor în concordat;
– definirea conceptului de afiliat (persoane strâns legate de debitor), în sensul Legii insolvenţei;
– număr limitat de creditori afiliaţi în comitetul creditorilor (1/7).
3. Reducerea duratei procedurii insolvenţei, prin măsuri concrete, cu efect imediat. În acest scop, sunt propuse:
– verificarea periodică de către administratorul judiciar a stării financiare a debitorului, pentru a propune, de îndată, dacă este cazul, intrarea în faliment, în perioada de observaţie sau pe durata executării planului;
– valorificarea bunurilor prin licitaţie publică, potrivit Codului de procedură civilă, dacă vânzarea, potrivit regulamentului de vânzare stabilit de creditori, nu conduce la vânzarea bunului într-un termen determinat;
– închiderea procedurii insolvenţei odată cu constatarea de către judecătorul-sindic a îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate prin planul confirmat, chiar dacă există una sau mai multe creanţe curente, care nu sunt certe, în cazul în care cuantumul cumulat al acestora nu este de natură a determina o stare de dificultate financiară sau de a genera iminenţa insolvenţei ori de a afecta viabilitatea întreprinderii debitorului (caz în care dosarele asociate sunt trimise spre soluţionare instanţei competente, potrivit dreptului comun);
– dezvoltarea şi operaţionalizarea în regim prioritar a unei platforme informatice pentru desemnarea aleatorie a administratorului /lichidatorului judiciar de către judecătorul-sindic;
– completarea atribuţiilor practicienilor în insolvenţă, pentru a încuraja închiderea rapidă şi cât mai eficientă a procedurilor de insolvenţă.
