Pune-te în pielea lui Vladimir Putin. Ai declanșat o invazie acum trei ani și jumătate, țintind asupra Kievului o coloană de vehicule blindate de 60 de kilometri. Voiai să cucerești sistemul politic al Ucrainei (“să-l denazifici”) și să pui țara la mila ta (“să o demilitarizezi”). Ai dus o bătălie atât de violentă încât, după o lună, nicio casă din suburbiile capitalei lovite de atac – Hostomel, Irpin, Bucha – nu mai era intactă susține editorialistul Federico Fubine în Corriere della Sera citat de Rador Radio România.
Putin, vasalul Chinei: rolul Beijingului și capcanele pentru țar
Și ai eșuat: după o lună trupele tale s-au retras. Apoi ți-ai concentrat atacurile asupra estului Ucrainei. În trei ani și jumătate ai pierdut viețile a 250.000 sau mai mulți ruși, pe lângă un număr de răniți care se apropie acum de un milion: de aproximativ cincisprezece ori mai mult decât a pierdut Uniunea Sovietică în Afganistan în anii 1980, apropiindu-se de propria dizolvare. Ai cheltuit 500 de miliarde de dolari nu pentru educație, asistență medicală sau tehnologie pentru Rusia, ci pentru distrugerea vecinului tău.
Pentru a susține un astfel de efort, ai fost aruncat în izolare și sancțiuni de către țările avansate și ai fost nevoit să te lași în mâinile Chinei. Acum Beijingul este cel care dictează condițiile: îți cumpără gazul și petrolul la prețul pe care îl decide, te obligă să folosești yuanul, te colonizează industrial. Rusia a avut întotdeauna o tradiție a camioanelor grele, glorioasele Kamaz. Anul acesta însă vânzările de camioane rusești în Rusia au scăzut cu 50%, în timp ce camioanele chinezești au acaparat aproape 70% din piață. Și acesta e un singur exemplu.
Ai vrut să reconstruiești un imperiu, dar te trezești vasal al unui alt imperiu. Dar ce ai obținut pentru acest preț? Ucraina nu este “denazificată” (fără schimbare de guvern), dar este mult mai “militarizată” decât înainte. Sigur, ai cucerit 12% din țară, pe lângă cele 7% pe care le ocupai deja pe 24 februarie 2022; dar acel teritoriu necesită investiții de sute de miliarde de dolari pentru a-l face din nou locuibil. Și o parte semnificativă a populației a dispărut: în unele zone ocupate, jumătate din locuitori au fugit, în altele 95%; per total, se estimează că din cei 10 milioane de locuitori ai estului Ucrainei, puțin mai mult de jumătate ar putea rămâne. Ai luptat cu înverșunare pentru un pământ pustiu.
Dacă Rusia ar fi o democrație, chiar și una autoritară, puterea lui Putin ar fi în pericol. Un lider care a comis o serie atât de catastrofală de erori – să lăsăm crimele deoparte deocamdată – nu ar putea rămâne.
Dar Rusia nu este o democrație. Toate acestea ar trebui să-i pună în gardă pe occidentali, acum că se deschide o fază vitală a negocierilor. Putin nu este sătul; nu poate ieși din război așa: va cere ridicarea sancțiunilor, o formă de recunoaștere a pretențiilor sale asupra Crimeei și a restului teritoriilor ocupate; mai presus de toate, se va opune oricărei garanții de securitate credibile și eficiente pentru Ucraina.
Putin va face tot posibilul să prelungească negocierile de “pace” timp de săptămâni și luni, după ce a obținut cea mai subtilă concesie de la Donald Trump: între timp, nu este nevoie de niciun armistițiu.
În acel moment, va arunca și mai mulți oameni la mașina de tocat carne pentru a încerca să încline situația de pe teren în avantajul său, făcând-o astfel să conteze la negocierile de pace. El va spera că democrațiile, în timp ce negociază, se vor concentra pe tratative și nu pe sprijinul militar pentru Ucraina. Evident, Putin nu vrea să atragă mânia lui Trump și va avea mare grijă să ascundă faptul că el este singurul obstacol în calea “înghețării” conflictului.
Cât despre Trump, a pus la dispoziție acoperirea aeriană americană ca parte a unui sistem de garanții de securitate pentru Kiev. El a spus că depune toate aceste eforturi doar pentru că vrea să “meargă în rai” sau poate i-ar fi suficient Premiul Nobel pentru Pace. Totuși, Putin pare să-l fi fermecat și încurcat în două puncte esențiale.
Nu numai că se așteaptă să-și poată continua atacurile sălbatice, în timp ce negociază la nesfârșit un ipotetic acord de pace; este și celălalt pretext, conform căruia presupusele “garanții de pace” le reflectă pe cele din negocierile eșuate de la Istanbul din 2022: un anumit număr de țări, inclusiv Rusia și China, ar avea fiecare drept de veto asupra apărării Ucrainei în cazul unui atac.
Practic, agresorul, Putin însuși, ar avea dreptul să paralizeze orice garanții acordate victimei. Strategia lui e acum clară: să atace pentru că nimeni nu mai cere un armistițiu și, între timp, să facă cereri imposibile care prelungesc negocierile de “pace”.
Probabil că mai are la dispoziție pentru încă un an resursele financiare, economice, industriale și demografice ale Rusiei înainte ca efortul de război să forțeze chiar și Kremlinul să ia o pauză.
Cea mai dramatică fază începe acum.
