Furia Qatarului față de directivă reflectă dependența statului din Orientul Mijlociu de exporturile de combustibili fosili, exploatarea sistematică a lucrătorilor străini și reputația sa internațională controversată. Într-o scrisoare adresată guvernului belgian, ministrul Energiei din Qatar, Saad Sherida Al-Kaabi, care este și președinte și director general al companiei de stat QatarEnergy, a declarat că „dacă nu se vor face modificări suplimentare la CSDDD, statul Qatar și QatarEnergy nu vor avea de ales decât să ia în considerare serios piețe alternative în afara UE pentru GNL-ul nostru și alte produse”. În scrisoarea sa, el a respins obiectivele climatice ale directivei europene, confirmând că Doha nu intenționează să atingă emisii nete zero în viitorul apropiat.
Pentru a-și satisface nevoile de gaze naturale fără a depinde de Rusia sau Qatar, statele UE ar putea apela la achiziționarea de GNL de la SUA sau de la alți furnizori sau ar putea reconsidera politica lor energetică nucleară.
Reacția Qatarului la CSDDD a fost probabil determinată nu doar de importanța centrală a combustibililor fosili pentru economia sa, ci și de neglijarea continuă a practicilor de muncă sigure. În 2010, Qatarului i-au fost acordate drepturile de găzduire a Cupei Mondiale FIFA 2022. În acel deceniu au apărut dezvăluiri despre tratamentul dur aplicat lucrătorilor migranți care au construit stadioanele și infrastructura pentru Cupa Mondială, precum și primul metrou din țară care a transportat spectatori la stadioane.
În 2022, șeful comitetului de organizare a Cupei Mondiale din Qatar, Hassan al-Thawadi, a confirmat că 400-500 de muncitori migranți au murit în timpul lucrărilor de construcție
legate de Cupa Mondială. Numărul morților a fost probabil mult mai mare. În plus, muncitorii nu au fost plătiți cu salarii, au existat incidente de muncă forțată și… ore suplimentare excesive care au pus în pericol corpurile muncitorilor. În ciuda promisiunilor de reforme și a abolirii oficiale a infamului sistem „kefala” în 2016 (un sistem de exploatare a muncii în esență), Indicele Global al Sclaviei 2023 estimează că 6,8 persoane la 1.000 de locuitori ai Qatarului în 2021, care era de 2.818.060, trăiau în condiții de sclavie modernă, o performanță deloc măgulitoare pentru Emirat, care a fost condus de casa Al-Thani timp de generații.
Deocamdată, Qatarul și-a exprimat deschis doar îngrijorarea cu privire la prevederile CSDDD care impun întreprinderilor să implementeze planuri de tranziție climatică.
Nu este prima dată când Qatarul amenință că va întrerupe exporturile de GNL către Europa din cauza CSDDD. În decembrie 2024, Al-Kaabi a declarat, referindu-se la sancțiunile aferente: „Dacă pierd 5% din venituri mergând în Europa, atunci nu voi mai merge în Europa… Și nu este un bluf.”
Dacă Doha își pune în aplicare amenințările, consecințele vor fi negative pentru securitatea energetică a Europei, dar statele membre ale UE pot suplimenta aprovizionarea din Qatar găsind alternative pe piețele din SUA, Nigeria, Algeria și Mozambic. Qatar, la rândul său, poate găsi cumpărători alternativi, în special în Asia. Cu toate acestea, insistența sa asupra contractelor pe termen lung cu clauze restrictive de revânzare ar putea fi un factor descurajator pentru cumpărătorii japonezi și sud-coreeni.
Ponderea Qatarului în importurile de GNL din UE a crescut, deoarece blocul comunitar caută alternative pentru a înlocui gazul natural lichefiat rusesc în urma invadării Ucrainei de către Putin în 2022. În primul trimestru al anului 2024, GNL-ul din Qatar a reprezentat 9,1% din totalul importurilor UE, în timp ce în primul trimestru al anului 2025 această pondere a crescut la 10,8%. În 2023, QatarEnergy a semnat contracte pentru furnizarea de GNL către Europa cu trei companii majore. În special, a convenit să furnizeze Shell, Eni și TotalEnergies câteva milioane de tone de GNL pe an pentru următorii 27 de ani, acoperind nevoile energetice semnificative ale Olandei, Italiei și, respectiv, Franței.
Dependența Europei de GNL-ul străin se datorează politicilor urmate de multe dintre statele sale membre, care au prioritizat sursele de energie regenerabilă, excluzând formele mai fiabile de energie de bază, cum ar fi energia nucleară, făcând din GNL-ul străin o componentă cheie a mixului energetic al Europei. Acest tratat a făcut UE vulnerabilă în fața forțelor opuse ideologic și strategic Occidentului. Qatar investește sute de milioane de dolari în instituții academice și grupuri de reflecție din SUA, este principalul finanțator al mișcării islamice radicale globale Frăția Musulmană și al organizației teroriste Hamas din Gaza și Cisiordania. Doha are relații strânse cu talibanii și a facilitat revenirea acestora la putere.
În afară de Qatar, cei mai mari doi furnizori de GNL ai UE sunt Rusia și SUA. GNL-ul rusesc nu poate acoperi un deficit suplimentar de 10,8% din importuri, având în vedere eforturile UE de a elimina treptat aprovizionarea cu gaze rusești. Rămâne de văzut dacă Europa se va îndrepta către SUA pentru mai mult GNL, recentul acord comercial UE-SUA de 750 de miliarde de dolari semnalând potențial o ofertă mai mare de gaze naturale lichefiate din SUA.
UE este prinsă între propriile priorități politice (cadrul strict de reglementare) și dependența sa de gazul qatarez. Conducerea UE ar putea considera mai coerent din punct de vedere ideologic să respecte regulile CSDDD și să întrerupă treptat aprovizionarea cu GNL din Qatar. Pe termen lung, schimbarea și diversificarea politicii sale energetice este strategic validă. Prin orientarea către țări precum Statele Unite, un partener comercial mai aliniat cu valorile CSDDD, și prin reconsiderarea și revenirea la energia nucleară, UE poate trasa o cale către securitatea energetică fără a ceda în fața unor actori ostili, represivi și nedemocratici precum Qatar și Rusia.
