„Să vezi o ţară ca Franţa scăzându-şi capacităţile de producţie de praf de puşcă la începutul anilor 2000 nu a avut niciun sens”, a comentat ministrul francez al apărării, Sebastien Lecornu. „
„Eram capabili să producem carcasa obuzelor, dar nu şi pulberea necesară, aşa că eram dependenţi uneori de europeni, dar alteori de alţii din afara Uniunii Europene”, a adăugat oficialul francez.
Cu sprijinul guvernului şi o investiţie de 100 de milioane de euro, din care jumătate a venit dintr-un program al UE dedicat susţinerii industriei de apărare a blocului, compania a pus în funcţiune noua infrastructură în mai puţin de un an.
Fabrica va produce iniţial circa 1.200 tone de pelete de pulbere explozivă pe an, volum ce va creşte la 1.800 de tone, suficient pentru circa 100.000 de obuze, în special de calibru 155 mm standard NATO, folosite de exemplu la tunurile Caesar.
Franţa are o tradiţie de producere a prafului de puşcă datând din secolul XIV şi mândria unei îndelungate istorii de autosuficienţă în producţia de arme.
Eurenco produce praf de puşcă din Primul Război Mondial, dar după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial producţia de armament şi lanţurile de livrare nu au mai reprezentat o prioritate şi guvernele le-au redus.
Accentul Franţei s-a mutat pe hardware-ul militar, mai profitabil, cum ar fi avioanele de război Rafale, abandonând afacerile mai mici, mai puţin profitabile, cum ar fi producţia de pulbere explozivă, acestea fiind înlocuite de importuri.
Eurenco a cedat producţia de pulbere către afiliaţi din Suedia şi Germania în 2007, iar Franţa a rămas în totalitate dependentă de partenerii săi de peste mări.
Războiul din Ucraina forţează Europa să-şi reinventeze industria de apărare, Moscova fiind văzută ca o ameninţare, iar Statele Unite, sub preşedintele Donald Trump – un aliat mai imprevizibil.
Pentru companiile de armament, probabil că mulţi ani de acum înainte comenzile nu se vor diminua, oferindu-le oportunitatea de a investi şi de a se dezvolta pe termen lung şi în acelaşi timp oferind oportunităţi de angajare în zone abandonate anterior.
Directorul de proiect al Eurenco, Damien Ayesa, a declarat pentru Reuters că 10% din producţie va fi pentru plan intern, iar restul pentru export, mare parte pentru Ucraina. Sistemele vor funcţiona 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână.
Dar nimic din toate acestea nu a fost uşor, iar economiei de război a Franţei îi ia mai mult până se pune în funcţiune decât celei a Rusiei.
Reglementările, în special privind siguranţa, sunt stricte, şi există şi problema materiilor prime: două dintre cele trei elemente cheie pentru producerea peletelor provin acum din Franţa, dar un al treilea trebuie încă adus din străinătate. Eurenco studiază cum să rezolve această problemă a lanţului de aprovizionare, a menţionat Ayesa.
„Obiectivul nostru este să fim autonomi şi suverani”, a subliniat el.
