„Preşedintele Trump e corect când spune că acest război (Rusia/ Ucraina, n.r) nu ar fi trebuit să înceapă, pentru că nu are nicio noimă”, a spus Hari Bucur-Marcu, expert în strategii militare, la doctalk-ul „Războiul – văzut din intimitatea duşmanului”, care a avut loc, luni seară, după proiecţia filmului „Cei Vii”, de Anca Hirte, o mărturie zguduitoare a patru supravieţuitori români ai conflictului din Afganistan care îşi împărtăşesc, pentru prima dată, rănile nevăzute şi lupta pentru vindecare. El spune că România nu este pregătită pentru conficlte armate, „nu are niciun fel de viziune despre sine, nu ştie unde este”. De asemenea, prezent pe scena Sălii Thalia, Radu Vancu, scriitor, a vorbit despre război ca „intensificator al umanului”, în care „cei care îl trăiesc trăiesc simultan experienţele cele mai intense ale psihicului uman”.
„Pentru 12.000 ani de război, ai 77 de ani de pace. Suntem o specie crudă. Războiul e de fapt starea noastră naturală, nu-l mai putem procesa psihologic, pentru că am ajuns la iluzia falsă că pacea este starea naturală şi războiul excepţia, ori pacea este ceva sofisticat, fragil, foarte complicat de obţinut, de asta e nevoie de armate ca să construieşti o pace. Războiul este un intensificator al umanului: în război ai şi solidaritatea, empatia, prietenia, sacrificiul pentru celălalt la cotele cele mai înalte, ai şi oroarea, barbaria, cruzimea, egoismul la cotele maxime. De-asta e atât de greu de dus un război, pentru că cei care îl trăiesc, trăiesc simultan experienţele cele mai intense ale psihicului uman”, a spus Radu Vancu.
„România a avut momente în care a preferat să se predea, în loc să meargă la război, a preferat să cedeze o parte din teritoriu. În 1944, la fel, în loc să se apre împotriva trupelor sovietice, a preferat să cedeze războiul. Nu e aşa de simplu să nu mergi la război (…) În această civilizaţie a noastră, de tip occidental, războiul nu e atât un mod de viaţă, cât un mod de aranjare a diferitelor tipuri de oameni, de state”, a afirmat expertul Hari Bucur-Marcu, care asigură că şansa de a evita un război este „de a fi atât de bine pregătit, încât să nu vrea nimeni să intre în război cu tine”.
Pe marginea unei prăpastii
„Senzaţia, anxietatea planetară este aceasta, că suntem pe marginea războiului. Imaginea războiului ajunge foarte uşor la noi. Şansele de a ne prăbuşi în război nu sunt atât de mari”, este de părere Radu Vancu. El a argumentat: „De la războiul din Ucraina, mi se pare că avem un leadership european mult mai bun faţă de cel de la Primul Război Mondial. Atunci, diplomaţia militară, politicul au fost de o incompetenţă despre care criticii nu contenesc să vorbească. Mi-am adus aminte de ce spunea cel mai tradus prozator ucrainean de astăzi, Andrei Kurkov, că soldaţii care se întorc de pe front, cer două feluri de cărţi: de istorie, pentru a se lămuri ce e cu ei, şi de poezie, pentru a-şi verifica aparatul afectiv, uman din ei”.
Apetitul expansionist
„Războiele napoleonene au fost primele care aveau obiective industriale, de cucerire de pieţe de producţie, de forţă de muncă. Primul Război Mondial a însemnat o reaşezare a acestor pieţe. Pacea pe care au făcut-o în 1819, a fost forţând învinşii să renunţe la militarizare. Prin 1965, era industrială a început să apună (….). Tot sistemul colonial s-a prăbuşit. De aceea, acolo unde nu s-au lămurit cui aparţin peieţele, vedem războaie. În Europa, singurii care au motive să meargă la război sunt ruşii. Ei sunt rămaşi înapoi cu mai mult de 80 de ani. Au o economie monocromă. Ce vor ei? Să fie relevanţi la nivel european mai ales. Insistând pe un război în Europa, Rusia riscă să-şi piardă teritoriile mari din Asia. Ruşii moscoviţi n-au forţa militară nici măcar să cucerească tot Donbasul. E o zonă foarte bine fortificată şi care este şi de importanţă strategică, pentru că cine controlează acea zonă controlează tot restul Ucrainei, până la graniţa cu România sau cu Polonia. Ca urmare, Putin nu e în stare să cucerească, cu forţele militare pe care le are, şi cu gândirea lor. În asemenea condiţii, războiul acesta devine unul de uzură, dar e vorba de uzura psihică, morală. Preşedintele Trump e corect când spune că acest război nu ar fi trebuit să înceapă, pentru că nu are nicio noimă. Ştiam, uitându-mă la ce forţe pregătesc, era foarte clar că nu aveau cum să ajungă la Kiev, n-aveau cum să facă desantul, n-aveau cum să aibă supremaţie aeriană. Rusia fiind una dintre puterile militare care poate să ducă războiul în toate cele cinci medii, nu poate însă să le ducă cu succes, nu e pregătită pentru operaţiuni de succes”, a explicat Hari Bucur-Marcu.
Care e ameninţarea pentru România
La summitul NATO, un angajament prin consens al ţărilor aliate, arată ca până în 2035 ţările membre să ajungă la cheltuieli masive de securitate, 3,5% pentru cele militare şi 1,5% pentru pregătirea populaţiei.
„Ceea ce înseamnă că în accepţiunea strategilor din NATO, Rusia nu este capabilă să declanşeze un război în Europa care să aibă consecinţe serioase mai devreme de 10 ani de acum înainte. Iar dacă ajungem la cele cote de înarmare a Europei, vom avea surpriza că nu mai vrea să se lupte nimeni cu noi”, a punctat expertul, care a subliniat şi faptul că „România nu are niciun fel de viziune despre sine, nu ştie unde este, nu există niciun mecanism de gândire colectivă la nivel naţional de niciun fel. Vedeţi că este foarte uşor să inventezi un neica nimeni. El este un legendat. În termen de specialitate, când un serviciu vrea să promoveze ceva, face o legendară. Avem tot felul de infuenceri, de creatori de conţinut, dar care nu joacă rolul real de centre de opinii. Nu există cunoaştere colectivă. Sunt trei mari magistrale de cunoaştere: ştiinţifică, prin artă, credinţa”, a spus Bucur-Marcu.
Radu Vancu este optimist, spunând că „Rusia va pierde, România şi Republica Moldova, eu n-am nicio îndoială, vor fi împreună în Europa, vor funcţiona ca o alinaţă politico-economică-militară pe termen lung”.
Discuţia a fost moderată de jurnalistul Răzvan Marcu.
