Cu toate acestea, planul s-a confruntat cu critici publice din cauza pericolelor sale, a moştenirii sovietice de teste nucleare şi a temerilor că Rusia va fi implicată în proiect.
„Am ajuns la concluzia că decizia de a construi centrala nucleară şi de a o construi împreună cu Rosatom (întreprinderea nucleară de stat din Rusia) a fost deja luată în (biroul lui Tokayev), iar poporul din Kazahstan este invitat la secţiile de votare în calitate de „notari” pentru a autentifica această decizie cu voturile lor”, a scris bloggerul popular Vadim Boreiko.
În ciuda faptului că dispune de rezerve considerabile de gaze naturale, naţiunea din Asia Centrală, cu o populaţie de 20 de milioane de locuitori, se bazează în principal pe centralele pe cărbune pentru acoperirea nevoilor sale de energie electrică, completate de unele centrale hidroelectrice şi de sectorul în creştere al energiei regenerabile.
Kazahstanul importă deja energie electrică, în principal din Rusia, deoarece instalaţiile sale, multe dintre ele învechite, se luptă să satisfacă cererea internă. În general, cărbunele este considerat cea mai poluantă sursă de energie.
Guvernul afirmă că este nevoie de o aprovizionare fiabilă cu energie pentru a suplimenta sursele regenerabile, cum ar fi energia solară şi eoliană, şi, deoarece Kazahstanul este unul dintre cei mai mari producători de uraniu din lume, energia nucleară este o alegere logică.
„Pentru a nu rămâne pe marginea progresului global, trebuie să ne folosim avantajele competitive”, a declarat Tokayev cu câteva zile înainte de vot.
Cu toate acestea, fosta republică sovietică nu îmbogăţeşte uraniul până la punctul în care acesta poate fi utilizat drept combustibil. Cabinetul estimează că eventuala construire a unei centrale nucleare ar costa între 10 şi 12 miliarde de dolari.
Criticii spun că acelaşi obiectiv poate fi atins cu ajutorul centralelor pe gaz care, deşi utilizează în continuare combustibil fosil, sunt mult mai puţin poluante decât centralele pe cărbune şi prezintă mai puţine riscuri.
Kazahstanul făcea parte din Uniunea Sovietică în 1986, când a avut loc dezastrul nuclear de la Cernobâl, iar zeci de mii de kazahi au luat parte la operaţiunea de curăţare ulterioară, în urma căreia mulţi au rămas cu probleme de sănătate pe viaţă.
Ţara a fost, de asemenea, locul în care au avut loc sute de teste sovietice cu arme nucleare, care au făcut ca mari suprafeţe de teren să devină nelocuibile, au provocat numeroase boli în rândul oamenilor din zonele învecinate şi au făcut ca mulţi oameni să devină neîncrezători în orice ţine de nuclear.
„Nu trebuie să privim mereu în urmă, să ne amintim lucrurile rele şi să ne plângem”, a spus Tokayev despre un astfel de sentiment. „(Trebuie) doar să mergem înainte şi să fim optimişti, altfel vom pierde în această cursă globală spre progres”.
