Laurenţiu Damian va fi distins cu Premiul pentru întreaga sa activitate în cadrul Galei Premiilor Gopo 2026. Recunoşterea sa este şi pentru formarea mai multor generaţii de cineaşti din România. Premiul îi va fi înmânat luni, 4 mai, la Bucureşti, în cadrul celei de-a 20-a ediţii a evenimentului.
Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, Laurenţiu Damian a început să realizeze filme documentare la finalul anilor ’70. Printre primele titluri se numără “Dezrădăcinare” (1978), distins cu Premiul special al juriului la Festivalul de Film de la Cracovia, şi “Ciné-verité” (1980), recompensat cu Marele Premiu la Festivalul de la Costineşti. A urmat o filmografie prolifică dedicată documentarului, cu titluri ce i-au adus premii naţionale şi internaţionale, cum ar fi: “Pe unde am fost şi am colindat” (1982), “Maria Tănase” (1990), “Eminescu – truda întru cuvânt” (1993), “Căluşarii” (2002) sau “Faust – Drumul clipei” (2008), distins cu Marele Premiu la Festivalul Internaţional de Film de Artă de la Telč.
Activitatea sa de regizor include şi filme de ficţiune prezente în circuitul internaţional de festivaluri, precum “Rămînerea” (1991), proiectat în secţiunea Panorama a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin şi “Drumul câinilor” (1992), selecţionat la Festivalul de Film de la Cottbus.
În paralel cu activitatea de regizor şi scenarist, Laurenţiu Damian a avut o lungă carieră dedicată învăţământul universitar, în cadrul UNATC „I.L. Caragiale” din Bucureşti, unde a fost de-a lungul timpului profesor, prorector şi preşedinte de Senat. Aici a contribuit la formarea mai multor generaţii de regizori ai noului cinema românesc, printre care se numără Hanno Hofer, Cristian Mungiu, Călin Peter Netzer, Cristian Nemescu şi Tudor Giurgiu. În 2003, a devenit doctor „Magna cum Laudae” în cinematografie şi media.
Activitatea lui Laurenţiu Damian se extinde şi în zona publicisticii. În 2003 publică volumul “Filmul documentar. Despre documentar… încă ceva în plus” (Editura Tehnică), pentru care primeşte, în acelaşi an, Premiul UCIN pentru carte de film.
În 2018 apare volumul “Sala de cinema” (Editura Pro Cultura), scris împreună cu arhitectele Mihaela Pelteacu şi Daniela Puia – o călătorie documentată prin Bucureştiul sălilor de cinema istorice, într-un demers de a articula interesul constant al cineaştilor pentru aceste spaţii. Într-un interviu acordat Aarc.ro pe tema acestui volum, Damian afirma: „Toată lumea are nostalgia sălii de cinema. (…) Având în vedere că cinemaul românesc este predilect film de artă şi film de autor, conceptul propus [n.n.: în carte] este de modificare într-o formulă de teatru-cinema, de cinema cu săli mult mai mici, în care să poată veni un istoric sau un critic de film, un actor, care să ţină o prelegere despre un curent cinematografic sau despre un film. (…) Se creează astfel un alt tip de relaţie între receptor şi ecran – se trece de la «am consumat un film» la «am asistat la o pledoarie pentru film, la istoria acelui film»”.
Damian este o personalitate pregnantă în viaţa instituţională a cinematografiei din România, fiind preşedintele UCIN (Adunarea generala a Uniunii Cineaştilor din România), ales în anul 2013. Este de asemenea membru al Academiei Europene de Film.
Unul dintre rolurile din care a sedimentat semnificativ relevanţa socială a documentarului a fost cel de director (între 1998 şi 2025) al Studioului Video Art aflat în structura Ministerului Culturii. Filmele realizate aici au contribuit la promovarea imaginii de ţară de către Institutul Cultural Român sau Ministerul de Externe, în susţinerea dosarelor UNESCO.
Prin Premiul pentru întreaga activitate, Premiile Gopo marchează contribuţia esenţială a lui Laurenţiu Damian – instituţională, ca autor de film şi ca pedagog – la consolidarea genului documentar şi la succesele notabile ale cinematografiei româneşti din ultimii 20 de ani.
Premiul pentru întreaga activitate de anul acesta este oferit de către Primăria Sectorului 2 prin Centrul Cultural Mihai Eminescu.
