„Deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi, într-un stat de drept, se respectă. Prin urmare, demersul meu se opreşte aici. Cu toate acestea, tema legislaţiei electorale depăşite rămâne şi sper să fie tratată cu seriozitate, în perspectiva alegerilor următoare”, a scris Pricopie, pe Facebook.
Rectorul SNSPA şi-a depus candidatura la alegerile prezidenţiale la sfârşitul săptămânii trecute, dar dosarul său nu a fost însoţit de liste de semnături. Remus Pricopie a depus marți o contestație la Curtea Constituțională împotriva Deciziei Biroului Electoral Central (BEC) nr. 39D/17.03.2025, prin care i s-a respins înregistrarea candidaturii independente la alegerile pentru Președintele României. Pricopie contestă legalitatea deciziei și ridică probleme de constituționalitate privind prevederile care impun candidaților independenți să obțină 200.000 de semnături pentru a se înscrie în cursa electorală. Detalii AICI!
„De ce insist, de câteva săptămâni, pe tema celor 200.000 de semnături, prevăzute de Legea 370/2004, care reglementează alegerea Președintelui României? Pentru că acest subiect, deși pare o tehnicalitate, este la rădăcina derapajelor electorale, pe care le-am văzut în 2024 și pe care, nu este exclus, să le trăim și în 2025.
În toate statele democratice, EXISTĂ o serie de cerințe constituționale și legale, pe care candidații pentru cea mai înaltă funcție în stat trebuie să le îndeplinească. Ele pot viza vârsta, lipsa unor interdicții legale (penale sau incompatibilități), dar și dovada unui anume tip de reprezentativitate, un fel de recunoaștere sau validare, din partea alegătorilor, a proiectului politic asociat unei candidaturi pentru poziția de Președinte al Republicii. Acest ultim element, al reprezentativității, justifică existența unei „liste de semnături”, listă acceptată de toată lumea, inclusiv de Comisia de la Veneția. În același timp, însă, tot standardele democratice occidentale vorbesc de un prag rezonabil, care să nu se transforme într-o barieră în exercitarea dreptului constituțional de a fi ales.
Dintr-o analiză comparativă, am arătat, în urmă cu ceva timp, că România are un astfel de prag, dar este la cel mai înalt nivel, în raport cu toate celelalte state. Diferențele sunt uriașe, ca de exemplu, Austria – 6.000 de semnături, Bulgaria – 2.500, Polonia – 100.000, Portugalia – 7.500 etc., față de 200.000, în România.
Care sunt efectele negative ale unui prag de susținere atât de ridicat? În mare, sunt două.
Primul vizează instaurarea unui anume tip de monopol al partidelor sau persoanelor cu resurse în ceea ce privește înscrierea în competiția electorală. Dacă ai capacitatea să pui în funcțiune un mecanism atât de complicat, pentru a strânge 200.000 de semnături, atunci intri în cursă. Dacă nu ai, nu intri.
Al doilea efect este legat de incapacitatea Statului Român de a verifica milioane de semnături, la nivelul Biroului Electoral Central (BEC), pentru a identifica eventualele încercări de fraudă, dar și lipsa instrumentelor legale eficiente pentru a bloca o candidatură, în situația în care au fost sesizate fraude. La alegerile din acest an, avem doi candidați cu plângeri penale, din partea BEC, pentru fals în înscrisuri, dar care se vor afla pe buletinele de vot. Absurd, dar adevărat!
România se află azi la cel mai scăzut nivel de încredere în materie de proceduri electorale. Cu toate acestea, reglementările electorale permit candidaților să se prezinte la BEC cu „tone de iscălituri”, fără să fie justificate cu documente care să asigure transparența asupra procesului de obținere a acestor semnături.
Dacă Legea 370/2024 ar fi fost aliniată cu practicile europene, atunci TOATE semnăturile prezentate ar fi trebuit verificate, până la nivelul minim stabilit de lege. Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, foarte probabil Călin Georgescu nu ar mai fi fost candidat, în octombrie-decembrie 2024, iar George Simion și Anamaria Gavrilă nu ar mai fi fost încurajați să susțină public faptul că se pot înscrie în cursa prezidențială cu semnături strânse în „două zile”.
Sper ca demersul meu, neconfirmat azi de Curtea Constituțională a României, prin care am atacat constituționalitatea art. 4, alin. (2) și art. 27, alin. (4), lit. c, ale legii 370/2024, să rămână o temă publică de dezbatere. Sper ca alegerile următoare să nu ne mai găsească sub aceleași suspiciuni potrivit cărora România se construiește, chiar și atunci când vorbim de cea mai înaltă funcție în stat, cea de Președinte al Republicii, pe semnături false”, mai scrie rectorul SNSPA pe Facebook.
