Piaţa petrolului a traversat în 2025 o perioadă în care ”prima de risc geopolitic” a reapărut intermitent, dar a fost tot mai des contrabalansată de temerile privind un surplus de ofertă şi de aşteptările de încetinire a creşterii cererii globale. Pentru 2026, aceste presiuni sunt aşteptate să se atenueze, pe măsură ce analiştii anticipează acumularea de stocuri, creşterea producţiei în afara OPEC+ şi o piaţă mai bine aprovizionată, în care şocurile geopolitice vor continua să provoace episoade de volatilitate, dar vor fi tot mai greu de transformat în creşteri susţinute ale preţurilor, potrivit datelor analizate de Reuters.
Războiul Rusia–Ucraina a rămas o sursă constantă de risc prin atacuri asupra infrastructurii energetice şi prin noi pachete de sancţiuni, în timp ce conflictul din Gaza şi tensiunile din jurul rutelor maritime din Orientul Mijlociu au provocat episoade scurte de scumpire, urmate de corecţii rapide când piaţa a reevaluat riscul de întrerupere efectivă a ofertei.
În paralel, escaladarea măsurilor SUA împotriva exporturilor venezuelene, în ultima parte a anului, a reintrodus scenariul unei ”strângeri” artificiale a ofertei, cu impact greu de cuantificat, dar suficient pentru a mişca preţul pe termen scurt.
2025: un an în care geopolitica a mişcat piaţa, dar ”surplusul” a tras în jos preţurile
În pofida unui calendar dominat de conflicte şi sancţiuni, piaţa petrolului a rămas ancorată în realitatea fundamentalelor. Episoadele de tensiune geopolitică au produs creşteri punctuale de preţ, însă anticiparea unui surplus de ofertă a limitat creşterile şi a tras cotaţiile în jos pe ansamblul anului, potrivit analiştilor citaţi de Reuters.
Războiul Rusia–Ucraina: sancţiuni, ”flota din umbră” şi atacuri asupra lanţului energetic
Pe parcursul lui 2025, războiul din Ucraina a continuat să fie una dintre principalele surse de risc pentru piaţa petrolului, prin atacuri asupra infrastructurii energetice şi prin înăsprirea sancţiunilor occidentale împotriva exporturilor ruseşti. Uniunea Europeană şi SUA au vizat tot mai direct logistica maritimă şi aşa-numita ”flotă din umbră” folosită pentru a ocoli restricţiile, menţinând presiunea asupra veniturilor Moscovei, fără a elimina complet petrolul rusesc de pe piaţă.
Pe parcursul anului 2025, sancţiunile occidentale au rămas un instrument central de presiune asupra veniturilor energetice ale Rusiei, cu discuţii despre înăsprirea aplicării şi extinderea ţintelor către logistica maritimă. UE a introdus măsuri suplimentare care vizează persoane şi entităţi legate de ”flota din umbră” folosită pentru transportul petrolului rusesc.
În acelaşi timp, Reuters a consemnat episoade în care atacurile legate de războiul din Ucraina au reaprins temporar temerile privind fluxurile de export, inclusiv atunci când piaţa a reacţionat la atacuri cu drone şi la riscul de întreruperi pe lanţul de transport şi rafinare.
Gaza şi Orientul Mijlociu: ”prima de risc” evaporată rapid
În 2025, conflictul din Gaza a funcţionat mai mult ca generator de volatilitate decât ca factor de deficit structural. Reuters a arătat, de pildă, cum preţurile au scăzut într-o singură sesiune atunci când a apărut un acord de încetare a focului, semn că o parte din preţ reflecta o primă de risc, nu o pierdere concretă de barili.
Pe de altă parte, episoadele de tensiune din zona Yemen–Iran–SUA au menţinut riscul de ”şoc” în rutele maritime şi în percepţia investitorilor, chiar dacă, în multe momente, piaţa a revenit rapid la temele fundamentale de cerere/ofertă.
Venezuela: sancţiuni americane şi risc de ”blocaj” al exporturilor
În ultimele săptămâni ale anului, tensiunile cu Venezuela au escaladat după ce SUA au anunţat sechestrarea unui petrolier sancţionat, acţiune care a împins temporar preţurile în sus şi a ridicat semne de întrebare privind volumul de barili venezueleni care ar putea fi scoşi de pe piaţă prin măsuri coercitive. Reuters a relatat ulterior şi despre efectul de descurajare asupra traficului, cu nave încărcate care au rămas în apele venezuelene pentru a evita riscul de confiscare.
De ce, totuşi, 2025 se închide pe un ton defensiv
Chiar şi cu aceste şocuri geopolitice, naraţiunea dominantă spre final de 2025 a devenit cea a unui potenţial surplus global în 2026. Reuters a rezumat anul ca unul în care preţurile au fost presate de creşterea producţiei (inclusiv SUA şi un OPEC+ mai puţin restrictiv), iar pieţele au început să se poziţioneze pentru ”anul surplusului”.
Aşteptările analiştilor pentru 2026: surplusul ca scenariu de bază
Agenţia Internaţională a Energiei (IEA) estimează că cererea globală de petrol va creşte în 2026 cu aproximativ 860.000 barili pe zi, însă avertizează că oferta ar urma să depăşească cererea cu circa 3,84 milioane barili pe zi, chiar şi după revizuiri recente ale prognozelor. Potrivit analiştilor citaţi de Reuters, acest dezechilibru ar putea duce la acumularea de stocuri şi la menţinerea presiunii descendente asupra preţurilor în lipsa unor întreruperi majore de ofertă.
OPEC, în schimb, rămâne mai optimistă şi anticipează pentru 2026 o creştere a cererii de aproximativ 1,4 milioane barili pe zi, diferenţă de evaluare care continuă să fie una dintre principalele linii de fractură din piaţă. Dacă se confirmă scenariul IEA, presiunea pe preţ ar fi mai persistentă; dacă cererea se va apropia de estimările OPEC, piaţa ar putea absorbi mai uşor oferta suplimentară, limitând declinul cotaţiilor.
Traiectoria preţurilor în 2026: plafon dat de surplus, bază dată de geopolitică
Administraţia americană pentru informaţii energetice (EIA) anticipează că stocurile globale vor continua să crească în 2026 şi vede petrolul Brent la o medie de aproximativ 55 de dolari pe baril pe parcursul anului. În acelaşi timp, un consens analizat de Reuters în rândul analiştilor indică faptul că WTI ar putea evolua frecvent în intervalul 55–60 de dolari pe baril, în absenţa unui şoc major de ofertă.
În acest context, analiştii descriu 2026 ca un an în care geopolitica va continua să genereze episoade de volatilitate, dar va funcţiona mai degrabă ca ”o bază” pentru preţuri, în timp ce surplusul de ofertă va acţiona ca un plafon, limitând raliurile şi menţinând piaţa într-un echilibru fragil.
Factorii geopolitici care pot ”sparge” scenariul de bază în 2026
Rusia–Ucraina
Orice înăsprire a sancţiunilor pe transportul maritim sau extinderea ţintelor asupra ”flotei din umbră”, combinată cu lovituri asupra infrastructurii energetice, poate reduce exporturile efective şi poate comprima piaţa pe produse (mai ales motorină), chiar dacă ţiţeiul rămâne abundent.
Orientul Mijlociu
Episoadele de escaladare (inclusiv Yemen/Iran) pot alimenta prima de risc, însă experienţa din 2025 arată că piaţa cere dovezi de întrerupere efectivă a fluxurilor înainte de a modificare durabilă a preţurilor.
Venezuela
Dacă măsurile SUA se transformă într-un blocaj de facto al exporturilor, riscul de scădere bruscă a ofertei regionale creşte, dar amploarea impactului depinde de cât de repede pot alţi producători să compenseze.
OPEC+
Orice ajustare rapidă a politicii de producţie (îngheţări, amânări de creşteri, tăieri) poate limita declinul preţuriloe, iar semnalele din piaţa asiatică (inclusiv preţurile oficiale ale Arabiei Saudite) sunt urmărite ca indicator al puterii cererii.
