Cele mai recente date privind incidenţa cancerului în statele membre ale Uniunii Europene arată că mortalitatea cauzată de cancer a scăzut, însă incidenţa acestei maladii a crescut în ţările UE. La nivel european există încă inegalităţi puternice în ceea ce priveşte mortalitatea cauzată de cancer, ţările cu venituri mici raportând rate mai ridicate. În România, alimentaţia neadecvată, obezitatea, tutunul, alcoolul şi poluarea atmosferică sunt factori de risc pentru cancer. Una dintre marile probleme la nivel naţional naţional o constituie prevenţia, cheltuielile cu prevenţia pe cap de locuitor în România fiind, de asemenea, mult mai reduse, situându-se la 62 de euro, comparativ cu media UE de 213 euro.
Comisia Europeană a publicat cele mai recente profiluri de ţară privind cancerul pentru toate statele membre, Norvegia şi Islanda. Rapoartele din 2025 arată că ratele de supravieţuire în cazul cancerului sunt în creştere în întreaga UE. În acelaşi timp, cancerul continuă să fie o problemă de sănătate publică, iar inegalităţile în materie de cancer persistă în statele membre.
Concluziile la nivel european sunt că ratele de supravieţuire în urma cancerului s-au îmbunătăţit, mortalitatea cauzată de cancer scăzând cu 12 %. În acelaşi timp, prevalenţa cancerului a crescut cu 24 %, ceea ce necesită eforturi suplimentare pentru a dezvolta programe de reabilitare şi de asigurare a calităţii vieţii.
Aproximativ jumătate din cazurile de cancer sunt de patru tipuri principale: colorectal, pulmonar, prostată şi sân.
La nivel european, există încă inegalităţi puternice în ceea ce priveşte mortalitatea cauzată de cancer.
„Lacunele variază foarte mult de la o ţară la alta, ratele rămânând cele mai ridicate în ţările cu venituri mici, în rândul persoanelor cu un nivel mai scăzut de educaţie şi în rândul bărbaţilor. Acest lucru subliniază importanţa abordării în continuare a inegalităţilor în ceea ce priveşte accesul şi standardele de îngrijire. S-au înregistrat îmbunătăţiri în ceea ce priveşte o serie de factori de risc de cancer în UE, inclusiv scăderea ratelor fumatului şi o scădere generală a consumului de alcool. Cu toate acestea, excesul de greutate şi obezitatea rămân o provocare din ce în ce mai mare, peste jumătate dintre adulţii din UE fiind supraponderali. Există tendinţe îngrijorătoare în ceea ce priveşte depistarea timpurie prin screening. Una din două ţări ale UE a înregistrat o scădere a utilizării screeningului pentru cancerul de sân, iar două din trei au observat scăderi ale screeningului pentru cancerul de col uterin”; transmit oficialii europeni.
FACTORI DE RISC
„În România, majoritatea factorilor de risc comportamentali asociaţi cancerului au o prevalenţă alarmant de ridicată în rândul adulţilor iar nivelurile de poluare atmosferică sunt, de asemenea, arată profilul de ţară al României în ceea ce priveşte cancerul.
Principalii factori de risc în ceea ce priveşte îmbolnăvirea de cancer sunt legaţi de consumul scăzut de legume şi fructe, activitatea fizică redusă, obezitate şi supraponderabilitate, rata scăzută a vaccinării împotriva HPV, consumul de tutun, consumul de alcool. Statistica realizat la nivel european arată că, spre deosebire de ale state ale Uniunii, în România expunerea în mediu profesional nu reprezint un factor ridicat de risc privind îmbolnăvirea de cancer.
În ceea ce priveşte consumul de tutun, între 2014 şi 2019 acesta a rămas relativ stabil în România, la 14 ţigarete per fumător pe zi în 2019 (comparativ cu 13 ţigarete la nivelul UE). Vapingul pare să fie mai puţin popular în rândul adulţilor din România decât în UE, arată datele culese la nivel european.
„Prevalenţa fumatului zilnic a fost de 25 % în rândul bărbaţilor cu nivel de educaţie scăzut, faţă de 28 % în rândul celor cu nivel de educaţie ridicat. În ceea ce priveşte femeile, prevalenţa a fost de 6 % în rândul celor cu nivel de educaţie scăzut şi de 9 % în rândul celor cu nivel de educaţie ridicat”, arată statisticile.
Concluziile legate de incidenţa viciului în rândul persoanelor cu nivel de educaţie ridicat sunt valabile şi în ceea ce priveşte consumul de alcool.
„Proporţia persoanelor abstinente este mult mai redusă în rândul bărbaţilor cu un nivel de educaţie mai ridicat (14 %) decât în rândul bărbaţilor cu un nivel de educaţie mai scăzut (30 %), precum şi în rândul femeilor cu un nivel de educaţie mai ridicat (34,8 %) decât în rândul femeilor cu un nivel de educaţie mai scăzut (51 %)”; se arată în raport.
Documentul relevă totodată că în 2022, consumul de alcool a atins nivelul de 12 litri de alcool pur pe an de persoană cu vârsta de 15 ani şi peste pe an (faţă de 10 litri pe cap de locuitor în 2012), fiind peste media UE.
Relizatorii profilului de ţară al României arată de asemenea că ratele poluării atmosferice sunt mai mari în România decât la nivelul UE, în pofida progreselor înregistrate în ultimii ani, dar şi că ratele de vaccinare împotriva papilomavirusului uman sunt scăzute, deşi se depun eforturi pentru promovarea vaccinării.
OBICEIURI ALIMENTARE NESĂNĂTOASE
În 2022, 62 % din populaţia României a înregistrat niveluri scăzute ale consumului zilnic de fructe, iar 64 % a înregistrat niveluri scăzute ale consumului de legume, situându-se în ultima treime a clasamentului ţărilor din UE. Proporţia adolescenţilor care raportează consumul zilnic de legume în România a fost, de asemenea, cu 4 puncte procentuale mai mică decât media UE.
Obezitatea şi nivelurile scăzute de activitate fizică sunt mai frecvente în România decât la nivelul UE, în special în rândul femeilor cu niveluri mai scăzute de educaţie.
„În România, prevalenţa excesului de greutate (inclusiv a obezităţii) în rândul femeilor adulte în 2022 a fost de 52 %, fiind mai mare decât media UE (44 %). La fel ca în toate ţările, ratele excesului de greutate au fost mult mai ridicate în rândul femeilor cu un nivel de educaţie mai scăzut decât al celor cu un nivel de educaţie mai ridicat”, arată profilul de ţară al României
ROMÂNIA ALOCĂ PREVENIRII CANCERULUI 62 DE EURO/AN PE CAP DE LOCUITOR, FAŢĂ DE 213 EURO MEDIA LA NIVEL EUROPEAN
Profilul de ţară privind cancerul arată că, în 2021, România a alocat prevenţiei 4 % din cheltuielile totale pentru de sănătate, comparativ cu media UE de 6 % .
„ Având în vedere cheltuielile totale pentru sănătate din România (ajustate în funcţie de diferenţele în puterea de cumpărare) mult mai scăzute comparativ cu media UE, cheltuielile cu prevenţia pe cap de locuitor au fost, de asemenea, mult mai reduse, situându-se la 62 EUR comparativ cu media UE de 213 EUR. Planul naţional de prevenţie, care pune în aplicare Legea privind promovarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor (adoptată în 2020), este în curs de elaborare. Acesta abordează factorii de risc comuni bolilor cronice (tutunul, alcoolul, dieta nesănătoasă, activitatea fizică) în mod integrat, pentru a asigura coerenţa şi consecvenţa intervenţiilor de sănătate publică asupra factorilor de risc”, se arată în documentul elaborat de autorităţile Uniunii Europene.
Acestea constată că, pe hârtie, există politici de prevenţie primară, cum ar fi cele privind controlul consumului de tutun şi de alcool.
„Chiar dacă sunt susţinute de documente strategice adoptate în ultimii ani, nu dispun încă de o abordare integrată şi sistematică, nu sunt implementate şi respectate în mod coerent şi necesită îmbunătăţiri în ceea ce priveşte eficacitatea, acoperirea şi echitatea”, arată raportul.
„TESTELE DE SCREENING PENTRU CANCER SUNT OFERITE PREDOMINANT ÎN MOD OPORTUNIST, IAR MONITORIZAREA CAZURILOR POZITIVE ESTE LIMITATĂ SAU INEXISTENTĂ”
„Depistarea precoce şi screeningul pentru cancer au fost recunoscute ca priorităţi de sănătate publică în Strategia naţională de sănătate 2023-2030. Cu toate acestea, în România nu există o practică sistematică de screening pentru cancer. Numărul mare de cazuri diagnosticate anual necesită un nivel ridicat de cheltuieli şi resurse pentru diagnosticare şi tratament, defavorizând cheltuielile pentru prevenţie şi diagnostic precoce”, arată raportul citat.
Documentul precizează, că deşi au fost elaborate planuri de implementare a programelor de screening la nivel regional şi naţional şi sunt în curs de înfiinţare comisii de screening, „există în continuare dificultăţi legate de guvernanţa programelor de screening şi asumarea responsabilităţii pentru implementarea acestora, asigurarea calităţii şi a echităţii accesului la servicii”. Această situaţie este generată de lipsa resurselor umane necesare pentru a aborda atât programele preventive, cât şi diagnosticarea şi îngrijirea pacienţilor existenţi.
Rata de participare la screening pentru cancerul de sân şi cancerul colorectal este redusă, iar ratele de screening pentru cancerul de col uterin au crescut.
„Programele de screening organizat se află în etapele de iniţiere şi sunt lipsite de coerenţă în practică şi de accesibilitate – în principal din cauza lipsei de specialişti calificaţi şi a distribuţiei inegale a serviciilor specializate la nivel naţional. Testele de screening pentru cancer sunt oferite predominant în mod oportunist, iar monitorizarea cazurilor pozitive este limitată sau inexistentă”, sunt concluziile autorităţilor europene.
Documentul remarcă totuşi că „România depune eforturi majore pentru a organiza programe organizate pe baze populaţionale de screening”, invocând proiectele pilot pentru depistarea cancerului, investiţiile în ambulatoriile de specialitate, strategiile naţionale sau parteneriatele cu ONG-urile, campaniile de conştientizare, toate acestea realizate anul trecut şi în anii dinaintea lui 2024.
ACCES INECHITABIL LA SERVICII ONCOLOGICE
„România se confruntă cu un deficit de forţă de muncă în domeniul oncologiei, care afectează furnizarea de servicii de prevenire, screening, diagnosticare, tratament, monitorizare şi îngrijire paliativă a cancerului. Potrivit evaluării efectuate de Comisia multidisciplinară de oncologie din cadrul Ministerului Sănătăţii, în 2022, în România existau 4,4 oncologi la 100 000 de locuitori. În 19 dintre cele 42 de judeţe, numărul de specialişti oncologi şi rezidenţi în oncologie era mai mic de 2 la 100 000 de locuitori; în 15 judeţe, el se situa între 2 şi 4 la 100 000 de locuitori. În România există 694 de medici la 1 000 de cazuri noi de cancer (peste media UE de 679 la 1 000) şi 1 548 de asistenţi medicali la 1 000 de cazuri noi de cancer (uşor peste media din UE de 1 376 la 1 000 de locuitori)”, arată raportul realziat la nivel european.
Documentul remarcă faptul că forţa de muncă şi dotatrea cu aparatură medicală sunt distribuite inegal la nivel naţional, ceea ce face ca pacienţii să fie nevoiţi să parcurgă distanţe lungi pentru monitorizare şi tratament. Această situaţie generează obstacole în calea accesului la tratament din cauza costurilor suplimentare, a perioadelor lungi de aşteptare şi a dificultăţilor de acces la serviciile de îngrijire.
Dotarea cu echipamente de diagnostic s-a îmbunătăţit de-a lungul timpului în România. Numărul de tomografe computerizate a crescut de peste două ori între 2012 şi 2022, de la 9 la 1 000 000 de locuitori la 24 de aparate la 1 000 000 de locuitori. În mod similar, densitatea aparatelor RMN a crescut de la 4 la 1 000 000 de locuitori în 2011 la 15 la 1 000 000 de locuitori în 2022. Principala provocare o reprezintă distribuirea echipamentelor şi disponibilitatea specialiştilor pentru utilizarea acestora. Accesibilitatea la tomografia cu emisie de pozitroni (PET) s-a îmbunătăţit, de asemenea, în mod semnificativ. Numărul scanerelor PET a crescut de peste patru ori între 2012 şi 2021, de la 0,2 aparate la 1 000 000 de locuitori la 0,9 aparate la 1 000 000 de locuitori. În 2022, au fost adoptate noi reglementări pentru eliminarea barierelor administrative de acces la examinările PET.
Statisticile arată că În România, volumul echipamentelor de radioterapie în 2022 era de 5 la 1 000 000 de locuitori, fiind cu 38 % mai mic decât media UE (8,0 la 1 000 000 de locuitori) şi cu 32 % mai mic decât media în rândul statelor echivalente din punct de vedere economicai României (7,3 la 1 000 000 de locuitori). Volumul a crescut rapid în România, respectiv cu 27 % faţă de 2013
