Această oportunitate, e clar, nu este doar una economică, ci și una strategică. Pentru noi, înseamnă să devenim indispensabili! Să mă explic.
România deține resurse minerale semnificative, inclusiv pământuri rare și alte materii prime critice, esențiale pentru industriile de apărare și tehnologie înaltă. În opinia mea, și nu sunt singurul, exploatarea strategică a acestor resurse poate consolida securitatea Uniunii Europene și poate reduce dependența de furnizori externi, precum China.
Conform „Strategiei României pentru resurse minerale neenergetice, orizont 2035”, țara noastră dispune de rezerve importante de pământuri rare și alte materii prime critice, precum aluminiu, grafit, cobalt, titan, nichel, tungsten, neodim, tantal, molibden, mangan, indiu, galiu, niobiu, cromit și magnezit.
Aceste elemente sunt esențiale în producția de echipamente militare, tehnologii aerospațiale, electronice și în industria energetică.
Dacă vrem să construim o Europă puternică și capabilă să își asigure propria securitate, trebuie să ne asigurăm că avem acces la aceste resurse esențiale. România poate furniza nu doar materia primă, ci și know-how-ul necesar pentru a crea lanțuri de aprovizionare independente de marile puteri externe continentului. Și, slavă Domnului, în materie de exploatări miniere încă mai avem expertiză. Încă!…
Un exemplu concret este redeschiderea exploatării de magneziu din județul Bihor, anunțată anul trecut. Această inițiativă vizează reducerea dependenței Uniunii Europene de importurile de magneziu din China (mereu China, dacă nu e Rusia….), asigurând astfel o sursă internă stabilă pentru industriile europene.
- China controlează producția globală de grafit (69%) și aluminiu (46%), esențiale pentru avioane de luptă, submarine și sisteme de rachete.
- Rusia este un furnizor major de aluminiu și titan, ceea ce expune UE la vulnerabilități majore în contextul războiului din Ucraina.
- Cobaltul este extras în proporție de 53% din Republica Democrată Congo, unde China deține majoritatea minelor. Cât despre condițiile de muncă, presa internațională vorbește, fără rețineri, de forme moderne de sclavagism!
Repet: aceste materii prime critice sunt fundamentale pentru producția de avioane de luptă, elicoptere, blindate, sisteme de rachete și nave de luptă. De aceea, UE trebuie să dezvolte o strategie comună de aprovizionare pentru a-și reduce dependența de China și Rusia, clar, iar România trebuie să acționeze de urgență.
De ce? Pentru că accesul sigur și sustenabil la materii prime critice este vital pentru capacitatea de apărare a Uniunii Europene. Scurt. Simplu.
Orice întârziere în exploatarea acestor resurse nu face decât să prelungească dependența strategică a Europei față de actori care nu împărtășesc valorile noastre democratice. Și nu doar că nu le împărtășesc pe ale noastre, dar și încearcă să ni le impună pe ale lor!… Iar le ale lor, noi, românii, le-am suferit prea multe decenii.
Echipamentele militare moderne, sistemele de comunicații și tehnologiile de supraveghere depind de resursele despre care scriu eu aici. Prin valorificarea propriilor rezerve, România poate contribui semnificativ la autonomia strategică a UE și NATO, asigurând materiale esențiale pentru producție.
În iunie 2024, NATO a adoptat un plan strategic pentru securitatea lanțurilor de aprovizionare cu materiale critice, care urmărește:
- Identificarea materialelor esențiale pentru capacitățile defensive ale Alianței.
- Creșterea producției interne în Europa și stocarea strategică.
- Substituirea și reciclarea materialelor critice pentru a reduce dependența de China.
- Colaborarea între industria europeană și NATO pentru protejarea lanțurilor de aprovizionare.
Acum, România are o oportunitate unică de a deveni un hub esențial în producția și rafinarea unor materii prime critice pentru apărare. Eu cred că prin dezvoltarea unei strategii coerente, țara noastră poate juca și trebuie să joace un rol central în securitatea și reziliența industriei europene de resort.
Pentru a valorifica acest potențial însă, este esențială elaborarea și implementarea unei strategii naționale și europene de exploatare a resurselor minerale. Aceasta, așa cum o văd eu, ar trebui să includă:
- Investiții în cercetare și dezvoltare: Tehnologii moderne de extracție și procesare pentru a minimiza impactul asupra mediului.
- Parteneriate public-private: Implicarea sectorului privat în explorarea și exploatarea zăcămintelor.
- Dezvoltarea infrastructurii: Asigurarea accesului și a logisticii necesare în zonele cu potențial minier.
- Cadru legislativ favorabil: Reglementări clare și stimulente pentru investiții în sectorul minier.
- Un plan de investiții europene pentru deschiderea și modernizarea minelor românești.
- Crearea unui parteneriat european pentru extracția și procesarea resurselor din România, sprijinit de NATO și UE.
În mod evident, nu putem trata acest subiect ca pe o simplă problemă economică. Este o chestiune de securitate națională și continentală. Exploatarea responsabilă și strategică a acestor resurse nu doar că va întări apărarea comună, dar va și stimula dezvoltarea economică națională, consolidând poziția României ca un pilon esențial în arhitectura de securitate europeană.
Sprijinind direct reducerea dependenței UE față de China și Rusia, România va deveni un actor strategic în lanțul european de aprovizionare cu materiale critice.
Acum este momentul ca UE și NATO să susțină dezvoltarea acestor resurse în România, astfel încât Europa să-și asigure autonomia strategică și să-și întărească capacitatea și forța. Dar, mai mult decât orice, acum este momentul ca noi să acționăm, să fim proactivi, să dăm dovadă de inițiativă și să ne ocupăm, prin noi înșine înainte de orice, locul de țară care contează în NATO și în EU și nu de spectator!
Cred cu tărie că ar fi bine să facem noi, aici – în România și în UE –, tot ce am scris mai sus. Nu de alta, dar date fiind anumite… atitudini de peste Atlantic, să nu o facă alții în locul nostru.
