România ascunde rezerve importante de cupru, aur, grafit și uraniu – materiale esențiale pentru industriile viitorului, de la baterii electrice la tehnologie militară și inteligență artificială. În ciuda potențialului strategic, resursele rămân nevalorificate, iar statul se confruntă cu crize bugetare și politici de austeritate.
Uniunea Europeană a plasat România pe harta resurselor critice, ca parte a strategiei „Critical Raw Materials Act”, care prevede o producție minimă a materiei prime la nivel european și reciclare extinsă până în 2030. Bruxelles-ul consideră exploatarea resurselor românești – precum proiectele de cupru (Rovina), grafit (Baia de Fier) sau magneziu – un element-cheie pentru securitatea europeană.
Totuși, România nu are încă o strategie națională coerentă și nu valorifică formidabilele zăcăminte găsite în subsol. De pildă, la Roșia Poieni există cel mai mare zăcământ de cupru din Europa, dar nu există rafinării locale – resursa este exportată brut, pierzându-se valoarea adăugată. Rezervele de aur, de peste 300 de tone, sunt practic neexploatate. Grafitul de la Baia de Fier, vital pentru baterii, are licență autorizație încă nepusă în practică, iar uraniul, odată resursă strategică, este ignorat în condițiile insolvenței companiei naționale.
Companii care cândva erau portavoci ai mineritului național – Cupru Min Abrud, Compania Națională a Uraniului, REMIN, Minvest Deva – ajung azi în ruină. Promisiunile politice repetate nu au dus la rezultate: resursele rămân „îngropate”, iar România, dependentă de importuri.
Consecințele sunt vizibile: comunități miniere întregi s-au prăbușit economic – orașe precum Brad, Abrud, Anina și localități din Maramureș și Banat montan au fost lăsate în declin. Un fost miner din Brad spune: „Mina era viața noastră. Când s-a închis, satul s-a stins.” Mineritul modern, cu tehnologii verzi și investiții publice, ar putea renaște aceste comunități, aducând infrastructură și locuri de muncă.
În plan extern, lideri precum Ursula von der Leyen au subliniat rolul materiei prime în economia modernă, iar SUA a trecut aurul, cuprul și uraniul pe lista resurselor critice pentru securitate. România are șansa să devină un partener strategic real – dar lipsa voinței politice și strategice rămâne obstacolul major.
Concluzie: România nu duce lipsă de bogăție în subsol, ci de viziune la suprafață. Va reuși să transformăm potențialul în prosperitate sau vom rămâne săraci pe o comoară neexploatată?
Sursa originală: psnews.ro – articol „România, bogată în subsol, săracă la suprafață” de Radu Cojocaru, 27 august 2025.
