Un studiu realizat de Salvaţi Copiii România arată că aproximativ 10-15% dintre proaspetele mame se confruntă cu depresia postnatală, iar psihologii organizaţiei trag un semnal de alarmă asupra importanţei monitorizării sănătăţii mintale după naştere şi a diferenţierii clare între tristeţea pasageră şi afecţiunea clinică. Având în vedere prevalenţa crescută a tulburărilor de sănătate mintală în perioada postpartum şi impactul acestora asupra sănătăţii materne şi dezvoltării copilului, Organizaţia Salvaţi Copiii România recomandă includerea serviciilor de evaluare şi consiliere psihologică în pachetul de servicii oferite în maternităţi.
Organizaţia transmite, marţi, într-un comunicat de presă, că, deoarece primele luni de viaţă sunt critice pentru formarea conexiunilor neuronale, depresia mamei poate influenţa copilul în mod indirect:
- Dificultăţi de ataşament: Mama poate avea dificultăţi în a răspunde prompt şi cald la nevoile sugarului, ceea ce poate duce la un „ataşament nesigur”.
- Întârzieri în dezvoltare: Studiile arată că micuţii pot prezenta întârzieri în dezvoltarea limbajului sau a abilităţilor cognitive.
- Probleme emoţionale şi comportamentale: Mai târziu în viaţă, aceşti copii pot fi mai predispuşi la anxietate, ADHD sau dificultăţi de reglare a propriilor emoţii.
”Depresia postpartum nu este doar o perioadă dificilă de „tristeţe după naştere”; dacă rămâne netratată, ea poate lăsa urme profunde atât asupra mamei, cât şi asupra copilului şi a întregii familii. Este o afecţiune medicală serioasă, nu o dovadă de slăbiciune, iar înţelegerea efectelor sale pe termen lung este primul pas spre vindecare”, subliniază Mihaela Dinu, psiholog Salvaţi Copiii România.
Organizaţia Salvaţi Copiii a realizat o cercetare calitativă în rândul mamelor internate în secţiile de specialitate din cadrul Maternităţii Polizu.
În urma centralizării rezultatelor, s-a constatat că naşterea copilului a avut loc prematur în cazul a 56% dintre respondente.
”Statusul de prematur la naştere este asociat cu un termen mai lung de internare a mamei, 74% dintre mamele de prematuri fiind internate de două săptămâni sau mai mult”, arată organizaţia.
La momentul interviului, doar 37% dintre copii se aflau în salon cu mama, 34% în alt salon, iar 29% în secţia de terapie intensivă. În cazul copiilor născuţi prematur, 76% dintre aceştia sunt internaţi de peste 20 de zile, iar in cazul a 29% dintre aceştia durata internării excedă 140 de zile.
Mamele de copii născuţi prematur afirmă într-o măsură semnificativ mai ridicată (scoruri medii, pe o scală de la 1 la 10) că, în ultima săptămână au fost îngrijorate, stresate, deprimate sau speriate, comparativ cu mamele copiilor născuţi la termen.
Mamele de copii prematuri afirmă că au simţit nevoia să vorbească, de când sunt internate, într-o măsură semnificativ mai ridicată cu psihologul spitalului (64% comparativ cu 42% în cazul mamelor de copii născuţi la termen).
Doar 5% dintre respondente afirmă că pot beneficia de consiliere individuală în spital. Mult mai puţin, aproximativ 1 procent, spun că pot beneficia de grupuri de suport pentru părinţi sau terapie de cuplu / familie.
”De remarcat, 8 din 10 respondente nu ştiu dacă aceste servicii sunt disponibile”, avertizează organizaţia.
Consilierea mamei este principala sugestie pentru îmbunătăţirea confortului psihologic în spital (43%), urmată de dotări (13%). Aproape 2 din 10 respondente nu pot identifica o soluţie pentru îmbunătăţirea confortului în spital.
”A devenit tot mai evident că sănătatea emoţională a mamei influenţează profund nu doar starea ei de bine, ci şi evoluţia copilului şi dinamica întregii familii. Cu toate acestea, în practică, sprijinul acordat mamelor rămâne adesea insuficient, mai ales în momentele de vulnerabilitate intensă care urmează unei naşteri premature. În acest context, sprijinul emoţional nu este un lux, ci o necesitate”, a declarat Toader Daniela Oana, manager Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului “Alessandrescu- Rusescu” (INSMC).
Organizaţia Salvaţi Copiii România, în parteneriat cu Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului ”Alessandrescu-Rusescu”, a organizat o masă rotundă dedicată sănătăţii emoţionale a mamelor, iar participanţii au identificat două nevoi prioritare:
- Este necesară includerea obligatorie a serviciilor de suport psihologic în cadrul maternităţilor, ca parte integrantă a îngrijirii perinatale.
”Având în vedere prevalenţa crescută a tulburărilor de sănătate mintală în perioada postpartum şi impactul acestora asupra sănătăţii materne şi dezvoltării copilului, se impune includerea serviciilor de evaluare şi consiliere psihologică în pachetul de servicii oferite în maternităţi. În prezent, cadrul normativ nu prevede obligativitatea includerii psihologului în schema minimă de personal a maternităţilor, deşi dreptul pacienţilor de a beneficia de suport psihologic este recunoscut. În practică, accesul la aceste servicii depinde adesea de organizarea internă şi de resursele disponibile la nivelul fiecărei unităţi sanitare”, arată organizaţia.
Potrivit reprezentanţilor acesteia, se recomandă alocarea de resurse pentru asigurarea unui număr adecvat de specialişti (minimum doi psihologi/unitate), în vederea implementării screeningului sistematic şi a intervenţiilor timpurii.
- Se impune dezvoltarea unui cadru integrat de consiliere pentru părinţii de nou-născuţi prematuri, începând din etapa prenatală şi continuând postnatal.
”Pentru a răspunde nevoilor specifice ale familiilor aflate în situaţii de risc (prematuritate), este necesară dezvoltarea şi implementarea unor servicii structurate de suport psihologic, integrate în traseul de îngrijire. Aceste servicii trebuie să includă intervenţii timpurii, suport în perioada spitalizării şi continuitate după externare, în concordanţă cu principiile îngrijirii centrate pe familie şi cu recomandările internaţionale în domeniu”, apreciază Salvaţi Copiii România.
Potrivit reprezentanţilor organizaţiei, este esenţial ca familiile să înţeleagă că ”Baby Blues” afectează până la 80% dintre mame, însă aceasta dispare de la sine în maximum două săptămâni. Depresia postnatală, în schimb, este mai intensă şi persistentă.
Semne de alertă (Simptome):
- Anhedonia: Lipsa capacităţii de a simţi bucurie sau plăcere, chiar şi în prezenţa bebeluşului.
- Dificultăţi de ataşament: Sentimentul de deconectare faţă de nou-născut sau frica de a nu fi o mamă bună.
- Tulburări severe de somn: Incapacitatea de a dormi chiar şi atunci când bebeluşul doarme.
- Modificări cognitive: Dificultăţi de concentrare, „ceaţă mentală” şi gânduri intruzive (frici obsesive legate de siguranţa copilului).
”Depresia postnatală nu este o fază care «trece de la sine». Netratată, aceasta poate avea repercusiuni pe termen lung atât asupra mamei, cât şi asupra dezvoltării emoţionale a copilului. Monitorizarea nu se termină la controlul de 6 săptămâni şi nu trebuie să se limiteze la perioada de lăuzie. Depresia postnatală poate debuta oricând în primul an după naştere. O urmărire eficientă presupune o reţea de sprijin formată din partener, medic de familie şi psiholog”, avertizează organizaţia.
Potrivit reprezentanţilor acesteia, dpre deosebire de manifestările depresive clasice, DPN prezintă adesea simptome mascate prin somatizare, pe care medicii le pot observa în timpul controalelor post-partum sau al vizitelor la neonatologie:
- Hipervigilenţă disproporţionată: Îngrijorări excesive legate de sănătatea nou-născutului, care nu se calmează după asigurările medicale;
- Dificultăţi de complianţă: Omiterea programărilor sau, dimpotrivă, solicitarea excesivă a asistenţei pentru probleme minore;
- Labilitate emoţională severă: Dincolo de fluctuaţiile hormonale fiziologice din primele 10 zile (Baby Blues).
Organizaţia avertizează şi că mortalitatea infantilă în România rămâne printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană: 6,6‰, dublu faţă de media UE (3,3‰) şi aproximativ 10% dintre naşterile din România provin de la mame adolescente.
În 2024 au fost înregistrate 601 naşteri la fete sub 15 ani şi 13.018 la fete între 15 şi 19 ani (INS).
În plus, accesul la servicii medicale este inegal: 1.050 de localităţi se confruntă cu deficit de medici de familie, iar 176 nu au niciun punct de lucru medical. Deşi aproape jumătate din populaţie locuieşte în mediul rural, mai puţin de o treime dintre medicii de familie profesează la sat, unde un medic deserveşte de peste două ori mai mulţi pacienţi decât în mediul urban.
