În programul generos al Festivalului Internaţional “George Enescu” sunt incluse, până la 21 septembrie, şi creaţii româneşti contemporane, integrate repertoriului internaţional consacrat.
Şapte lucrări simfonice sunt prezentate în programe orchestrale la Sala Palatului, Sala Radio şi Ateneul Român: Concertul pentru orchestră op. 182 de Dan Dediu, Simfonia I de Călin Ioachimescu, Concertul pentru pian şi orchestră al lui Valentin Gheorghiu, piesa Crash de Adrian Iorgulescu, Simfonia I de Tiberiu Olah, Uvertura burlescă de Aurel Stroe şi Memorial de Anatol Vieru, în interpretarea Filarmonicii “George Enescu” din Bucureşti, a Filarmonicii “Banatul” din Timişoara, Filarmonicii de Stat Sibiu, Filarmonicii “Mihail Jora” din Bacău, Cameratei Regale şi Orchestrei Naţionale Simfonice Daneze.
În programul ansamblurilor camerale invitate se regăsesc lucrări de compozitori români precum Hyperkardia II op. 139 de Dan Dediu, Metamorfoză după M. C. Escher de Vlad Maistorovici şi Nişte variaţiuni de Aurelian Băcan. Acestea vor putea fi audiate în concertele susţinute de New European Ensemble şi Cvintetul V Coloris.
Creaţia corală românească este şi ea prezentată de Corul de cameră “Preludiu – Voicu Enăchescu” dirijat de Andrei Stănculescu (Rubin Szabó Bázsa Lovász – Adieux, Oana Vardianu – Cântec de leagăn, Olguţa Lupu – În joacă, Tudor Jarda – Hop, ţup, ţup, Dan Buciu – De-a baba oarba, Sabin Păutza – Ofranda copiilor lumii (ala bala portocala), Diana Dembinski Vodă – Little crocodile, Mihaela Vosganian – Hide and seek şi Dan Dediu – Cine e morarul?) pentru ca lucrarea Liviei Teodorescu-Ciocănea – Oratio Sanctae Brigittae să fie interpretată de Corul Radio din Letonia, dirijat de Sigvards Kļava.
Acestora li se adaugă două spectacole cu muzică compusă de autori români: un concert imersiv sincretic intitulat Ultima Piesă, pentru care compoziţia muzicală îi aparţine lui Constantin Basica şi spectacolul coregrafic DinDor’NdoR de Gigi Căciuleanu pe muzică de Dan Dediu.
În acest context, vor putea fi ascultate, aşadar, lucrări noi sau emblematice aparţinând unor compozitori români din toate generaţiile, cu reveniri la capodopere ale unor maeştri din “Generaţia de aur”, punându-se deopotrivă accentul pe valoare şi diversitate, pe asimilarea progresivă a muzicii contemporane şi cu precădere a celei româneşti în oferta de concerte a festivalului ce poartă numele muzicianului care a înfiinţat în 1920, Societatea Compozitorilor Români (actuala Uniune a Compozitorilor şi Muzicologilor din România) al cărei Preşedinte a fost neîntrerupt până în 1949, asumându-şi rolul de ambasador al muzicii atât în ţară cât şi în lume şi implicându-se intens în promovarea muzicii româneşti.
