Ortodoxe
Sf. Cuv. Teodora din Alexandria; Sf. Cuv. Eufrosin bucătarul
Greco-catolice
Sf. cuv. Teodora din Alexandria
Romano-catolice
Ss. Prot și Iacint, frați m.
Sfânta Cuvioasă Teodora din Alexandria este pomenită în calendarul creștin ortodox în ziua de 11 septembrie.
‘Ochii Domnului, care privesc spre toate căile omenești și cercetează chiar și lucrurile cele tăinuite, sunt de mii și mii de ori mai luminoși decât soarele’. (Viețile Sfinților)
Nu a știut aceasta Teodora, o femeie de bun neam din cetatea Alexandriei, fiindcă a ascultat pe vrăjmașul cel ce a ispitit-o și i-a zis că păcatul cel făcut în întuneric, pe care nu-l vede soarele, nu-l știe Dumnezeu.
Dar când a cunoscut că nu se tăinuiește nimic înaintea lui Dumnezeu, s-a îndreptat cu mare pocăință.
Sfânta Teodora a fost căsătorită de tânără și a avut un soț bun și iubitor, dar s-a lăsat ademenită de stăruințele unui tânăr bogat și a căzut în desfrânare. Acesta, rănit de frumusețea ei, în toate felurile încerca să o seducă. Îi trimitea daruri mari, lucruri multe și mai mari îi făgăduia și o amăgea cu cuvintele. A găsit și ajutor de la o femeie înșelătoare care o îndemna pe tânără la păcat încredințând-o că numai păcatele pe care le luminează soarele le vede Dumnezeu, iar pe cele făcute în întuneric, cum ar putea să le vadă.
Cunoscându-și greșeala, Sfânta Teodora s-a întristat și a început a se tângui cu amar. Apoi a intrat într-o mănăstire îmbrăcându-se în haine de bărbat, recomandându-se cu numele Teodor.
După doi ani de pocăință au venit și ispitele, fiind acuzată că a lăsat însărcinată o femeie. Pentru că a primit învinuirea, familia femeii i-a adus și copilul, iar Sfânta Teodora l-a crescut timp de 7 ani, dar în afara mănăstirii, pentru că a fost alungată de frați.
Milostivindu-se călugării, căci viața ei era foarte aspră, au reprimit-o pe Cuvioasă în mănăstire.
‘Și petrecea Teodora în chilia sa rugându-se lui Dumnezeu și învățându-l pe cel din nevinovății fiu al său’. (Viețile Sfinților)
Într-o seară, luându-și pruncul înaintea tuturor, s-a închis cu dânsul în chilie și a început a-l învăța, căci sfârșitul său se apropiase.
‘Deci, să asculți cuvintele mele cele de la sfârșit și să le scrii în inima ta’, spunea Sfânta Teodora. ‘Să iubești pe Dumnezeu mai mult decât toată zidirea și mai mult decât pe tine însuți’. (Viețile Sfinților)
‘De El cu toată inima să te lipești și să nu încetezi, lăudându-l pe El și rugându-L cu gura și cu inima, cu limba și cu mintea’. (Viețile Sfinților)
Și nu după mult timp, au găsit-o pe Teodora răposată în chilie și pe copil adormit de atât de mult plâns. S-a aflat atunci că este femeie.
‘Toți cei ce stau de față s-au spăimântat, și s-au minunat de o taină mare ca aceea și s-au rușinat foarte tare cei ce o clevetiseră pe ea pentru păcatul de care nu era vinovată, și plângeau toți mult, zicând: ‘Amar nouă că am scârbit, multă vreme, pe roaba lui Dumnezeu’. Și căzând cu lacrimi la sfintele ei moaște, ziceau: ‘Iartă-ne pe noi, roaba lui Dumnezeu, că în neștiință am greșit ție’ ‘. (Viețile Sfinților)
Soțul său, primind vestea, a venit la mănăstire și a trăit până la moarte în chilia sfintei. (sursă: vol. ‘Viețile Sfinților’)
