Ortodoxe
Înălțarea Sfintei Cruci (Post)
Greco-catolice
Înălțare Sfintei Cruci. Post și ajun
Romano-catolice
Înălțarea Sfintei Cruci
Înălțarea Sfintei Cruci este sărbătorită de Biserica Ortodoxă în ziua de 14 septembrie.
Sfânta și cinstita Cruce pe care o sărbătorim este lemnul Crucii pe care Domnul Hristos a fost răstignit pentru mântuirea noastră. Cinstirea Sfintei Cruci începe din timpul Apostolilor. Vorbind despre taina Crucii, Sfântul Apostol Pavel scria galatenilor: ‘Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume’ (Galateni 6, 14). Tot el spune: ‘Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu’ (1 Corinteni 1, 18).
După primul Sinod Ecumenic, desfășurat la Niceea în anul 325, Sfânta împărăteasă Elena, dorind mult să afle lemnul Sfintei Cruci și să se închine pe Golgota și la Mormântul Domnului, a plecat cu mulți ostași la Ierusalim.
În decursul timpului însă, peste locul unde se afla îngropată Crucea, fusese construit un templu păgân, căci împăratul roman Hadrian (117-138) ‘în locul celei mai frumoase cetăți a Ierusalimului, cea risipită de Tit (79-81), a zidit cetatea în numele său, numind-o Elia Capitolina, fiindcă el se numea Eliu Adrian, atunci mormântul Domnului a poruncit să-l astupe cu țărână și cu pietre, iar pe muntele acela unde Domnul s-a răstignit, a zidit o capiște spurcatei sale zeițe Venera și a pus într-însa idol, iar deasupra mormântului celui dumnezeiesc a pus un alt idol al zeiței. (…) Și unde era biserica lui Solomon a zidit o capiște idolească și a poruncit ca nimeni să nu îndrăznească a numi cetatea aceea Ierusalim, ci să o numească Elia’. (Viețile Sfinților)
‘Deci, fericita împărăteasă Elena, vrând să găsească crucea cea de viață făcătoare a Domnului, cea ascunsă de evrei, a chemat pe toți evreii și i-a întrebat pe dânșii, ca să-i arate ei locul unde era ascunsă cinstita cruce a Domnului. Dar lepădându-se ei, că nu știu, împărăteasa Elena i-a îngrozit cu munci și cu moarte, și aceia i-au arătat ei un bărbat bătrân, anume Iuda, zicând: ‘Acesta poate să-ți arate ție ceea ce se caută, de vreme ce este fiul unui cinstit prooroc’ ‘. (Viețile Sfinților)
Făcându-se multă cercetare, au mers la un loc unde era un munte mare împresurat cu pământ și cu pietre; acolo, Iuda a arătat că este ascunsă crucea Domnului.
Împărăteasa Elena a poruncit ca să se risipească capiștea cea idolească și să se răscolească țarina și să se sape. Iar patriarhul Ierusalimului, Macarie, rugându-se la locul acela, îndată s-a arătat mormântul și locul căpățânii în partea dinspre răsărit și aproape de dânsele au aflat îngropate trei cruci și după aceea au aflat cinstitele piroane. Dar neștiind care ar fi fost crucea lui Hristos, s-a întâmplat în acea vreme că se ducea un mort la îngropare și atunci patriarhul a cerut celor ce-l duceau să stea; și se așezară crucile pe mortul acela câte una pe rând, iar când au pus crucea lui Hristos, îndată mortul a înviat și s-a sculat viu cu puterea Dumnezeieștii Cruci a Domnului.
Deci, împărăteasa primind cu bucurie cinstita cruce, i s-a închinat și a sărutat-o; asemenea și toată suita împărătească. Alții însă nu puteau să vadă și să sărute sfânta cruce în acea vreme, din pricina mulțimii celei mari de lume, și au dorit ca măcar de departe s-o poată vedea. Atunci patriarhul Macarie, stând la un loc mai înalt, a făcut înălțarea, arătând cinstita cruce mulțimii, iar ei au strigat: ‘Doamne miluiește’.
De atunci s-a început praznicul ‘Înălțării cinstitei Cruci a Domnului’.
Al doilea eveniment, pentru care această mare sărbătoare s-a generalizat, a fost aducerea Sfintei Cruci de la perși. În anul 611, trupele persane au intrat în Ierusalim, au distrus Biserica Învierii și au luat crucea pe care fusese răstignit Hristos. Câțiva ani mai târziu, în 629, împăratul Heraclius a înfrânt armatele perșilor și i-a alungat din Ierusalim.
Sfânta Cruce a fost recuperată și adusă de însuși împăratul, care, la 14 septembrie 630, a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălțat-o în văzul credincioșilor.
În 634, Sfânta Cruce a fost dusă în procesiune solemnă de la Ierusalim la Constantinopol. De atunci, sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, limitată până în acel an numai la Ierusalim, s-a extins treptat, în toată Biserica de Răsărit.
În Biserica apuseană, sărbătoarea a fost introdusă de papa Serghie I (687-701), care era antiohian de origine.
Înălțarea Sfintei Cruci, spre deosebire de alte praznice împărătești, se serbează cu post, pentru că aduce aminte de patimile și de moartea Mântuitorului Hristos. (surse: vol. ‘Viețile Sfinților’; https://calendar.patriarhia.ro).
