Ortodoxe
Sf. Cuv. Mucenici din Mănăstirea Sf. Sava cel Sfințit
Greco-catolice
Sf. cuv. m. uciși în Mănăstirea Sf. Sava
Romano-catolice
Ss. Ioan Nepomuk, pr. m.; Paul, Ciril, Eugen și îns. m.
Sfinții Cuvioși Mucenici uciși în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 20 martie.
Pătimirea acestor cuvioși părinți a avut loc în Mănăstirea Sfântului Sava din Palestina, în timpul împărătesei Irina și a fiului ei Constantin (780-797). când ‘s-a făcut război în Palestina, în seminția agarenilor. Și multă risipire se făcea țării cu războiul acela, pentru că barbarii, oștindu-se între ei, pustiau nu numai satele, ci și cetățile’. (Viețile Sfinților)
‘Atunci și Sfânta Cetate a Ierusalimului era în mare frică. Că, strângându-se de prin cetățile dimprejur și de prin sate, poporul străjuia zidurile și se pregătea să stea împotriva barbarilor acelora care tâlhărește năvăleau asupra lor. În acea vreme și preaslăvitul locaș al Sfântului Hariton a fost foarte risipit și de atunci niciodată nu s-a mai înnoit, ci a rămas în desăvârșită pustiire’. (Viețile Sfinților)
Și Lavra Sfântului Sava, întemeiată de Sfântul Sava cel Sfințit în anul 483, a fost mult chinuită.
Două astfel de năvăliri s-au întâmplat la Mănăstirea Sfântului Sava, în timpul Postului Mare, una în săptămâna dinaintea Floriilor și cealaltă în Joia Mare dinaintea Paștilor, în urma cărora au fost uciși sau răniți de moarte mulți dintre viețuitorii mănăstirii, chiliile fiind incendiate.
Uciderea Sfinților Mucenici s-a făcut cu sălbăticie, unii dintre ei a au fost săgetați cu săgețile, altora li s-a tăiat capul, alții au fost tăiați în două, iar altora li s-au tăiat mâinile și picioarele sau au fost uciși cu pietre.
Monahii au fost chinuiți pentru a spune unde este vistieria și mai marii așezământului. Uciderile și jaful au încetat până la urmă, luând barbarii cât au putut să găsească din lucrurile bisericești și mânăstirești și punându-le pe cămilele mănăstirii.
‘Atunci frații care rămăseseră abia vii și alții ce se ascunseseră prin crăpăturile munților și prin peșteri, adunându-se târziu în locaș, au adus în biserică, care cu dumnezeiască apărare rămăsese nearsă, trupurile cuvioșilor părinți cele în multe feluri ucise și cu fum omorâte și au petrecut toată noaptea aceea a mântuitoarelor Patimi întru nemângâiată tânguire, apoi i-au dat cinstitei îngropări. Iar câți dintre părinți au scăpat vii, dar pe jumătate morți, pe aceia cu doctorii îi îngrijeau, având pe fericitul Toma, doctorul cel mai sus pomenit, care rămăsese între cei vii și care, mai pe urmă, a fost egumen în lavra ce se numea ‘veche’ ‘. (Viețile Sfinților)
‘Astfel s-au sfârșit mucenicește cuvioșii părinți în locașul Sfântului Sava. Iar barbarii aceia, după ducerea lor din lavră, îndată cu neașteptată moarte de la Dumnezeu au fost omorâți și au căzut fără de sabie morți, prin pustietăți și prin câmpii, spre mâncarea câinilor, fiarelor și păsărilor; iar sufletele lor cele ticăloase s-au sălășluit în iad, unde focul nu se stinge și viermele nu adoarme. Însă sufletele cuvioșilor uciși s-au dus în mâinile lui Dumnezeu și s-au învrednicit muceniceștii slave, de la Hristos Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Căruia, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, I se cuvine cinstea și slava în veci. Amin’. (sursă: vol. Viețile Sfinților; https://calendar.patriarhia.ro)
