Ortodoxe
Sf. Mărturisitoare Blandina de la Iași;
Duminica a 7-a după Paști
Greco-catolice
Duminica a 7-a a Paștilor. Sf. Cuv. Simeon din Muntele Minunat
Romano-catolice
Coborârea Sf. Duh (Rusaliile)
Sf. Fecioară Maria, Ajutorul Creștinilor
Ss. Donațian și Rogațian, m.
Blandina Gobjilă, cunoscută ca ‘Mama Blandina’, a rămas în inimile celor care au cunoscut-o drept o mărturisitoare a lui Hristos din zilele noastre, o pildă vie de bunătate, credință și jertfelnicie.
A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura ‘Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași’ și prăznuirea în ziua de 24 mai.
S-a născut la 24 februarie 1906 în satul Grușenți-Chelmești din Basarabia, într-o familie de preot. Tatăl se numea Zaharia Popovici, iar mama, Serafima. Numele îi vine de la Sfânta Muceniță Blandina, care a trăit în secolul al II-lea, în zona Lyonului de astăzi, și a fost martirizată în anul 177, în timpul persecuțiilor lui Marcus Aurelius (161-180). Semnificația numelui, care provine de la latinescul blandus, însemnând ‘blând, mângâietor, plăcut, fermecător, îmbietor’, descrie foarte bine caracterul pe care ea l-a avut, cât și modul în care a relaționat cu oamenii de-a lungul vieții sale, indiferent de dificultățile întâmpinate.
De profesie învățătoare, mama Blandină a fost, vreme de 15 ani, deportata în Siberia, unde a făcut experiența vieții dure din închisori și lagăre. Ultima parte a vieții și-a petrecut-o slujind Sfintei Parascheva și semenilor la Catedrala Mitropolitană din Iași.
‘Sămânța cea bună sădită de părinții ei încă din fragedă pruncie, a crescut și a rodit atât de frumos în sufletul și în viața mamei Blandina. Bogăția și sărăcia, liniștea și tulburarea, ușorul și greul, nădejdea și deznădejdea, dragostea și suferința, iertarea și rugăciunea, au împletit o cunună strălucitoare cu care s-a împodobit mama Blandina. Toată această pildă a vieții sale constituie un izvor de inspirație pentru toți cei care au cunoscut-o și doresc să îi cunoască viața’. (sursa: doxologia.ro)
Ea este un simbol al suferinței românilor deportați și al rezistenței prin credință. Deși nu a murit ca un martir din vremurile de altădată, viața ei a fost un adevărat martiriu. A fost deportată în Siberia, unde a îndurat frigul, foametea, umilințele și munca forțată, dar nu și-a pierdut credința ci, dimpotrivă, s-a întărit în rugăciune. Chiar dacă a fost persecutată, nu a avut resentimente față de torționari. Și-a trăit viața în smerenie, rugându-se pentru toți, inclusiv pentru cei care au chinuit-o. După eliberare, Blandina Gobjilă a trăit în modestie extremă, dedicându-se Bisericii. Era prezentă zilnic la slujbe, făcea curățenie în biserică și își petrecea viața în rugăciune.
A trecut la cele veșnice pe 24 mai 1971.
La înmormântarea mamei Blandina au fost foarte mulți preoți, aproape toți cei care slujeau în Iași. De asemenea, o mulțime mare de oameni a venit să o petreacă, încât nu doar că nu au încăput în Biserica Nicoriță – acolo a avut loc slujba de înmormântare -, ci câteva sute de metri de jur împrejur strada era plină de oameni.
* Sfântul Simeon s-a născut în Antiohia și a fost singurul copil al părinților săi. Înainte de zămislirea sa, Sfântul Ioan Înaintemergătorul i s-a arătat mamei sale, care se ruga mult pentru nașterea unui fiu, și i-a spus că rugăciunea i-a fost împlinită, iar copilul se va arăta de la început un mare postitor.
Sfântul Simeon a intrat în mănăstire la vârsta de șase ani și s-a supus treptat unei asceze foarte aspre, dobândind daruri deosebite, care l-au făcut cunoscut și pentru care era căutat de mulțime de oameni.
‘Pruncul’, așa cum îl numeau egumenul și monahii, prin har și prin vedenii înțelegea lucruri mai presus de fire, iar cu rugăciunea sa l-a tămăduit pe acela care păștea turma mănăstirii și care din ură voia să îl ucidă.
‘Din acea vreme, egumenul și frații cinsteau foarte mult pe acest fericit prunc, ca pe acela pe care Domnul l-a ales din pântecele maicii sale și l-a sfințit spre slujba Sa. După aceea, Fericitul Simeon s-a rugat să i se zidească un stâlp aproape de al părintelui Ioan. Deci, îndată, după dorința lui, i s-a zidit un stâlp lângă stâlpul părintelui Ioan, și acolo s-a suit pruncul, îmbrăcat în călugărie de Cuviosul Ioan, fiind numai de șapte ani. Astfel stătea acolo, urmând părintelui său, Ioan Stâlpnicul.
La începutul șederii lui acolo, i s-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos în chip de prunc, strălucind cu negrăită frumusețe. Văzându-l Sfântul Simeon, s-a aprins cu toată inima de dragostea către El, căci L-a cunoscut că este Stăpânul său. Deci, luând îndrăzneală, a zis: ‘Doamne, cum Te-au răstignit iudeii?’ Iar Domnul, întinzând mâinile în chipul crucii, a zis: ‘Așa m-au răstignit iudeii, însă Eu singur am voit să mă răstignesc; iar tu îmbărbătează-te și te întărește, răstignindu-te împreună cu Mine în toate zilele’. De atunci, plăcutul lui Dumnezeu și-a uitat trupul său și se asemăna celor fără de trupuri, având viață îngerească. Și astfel întrecea în nevoință pe starețul său; pentru că starețul cânta în toate nopțile treizeci de psalmi, iar Simeon cânta cincizeci și uneori, optzeci. De multe ori citea toată psaltirea într-o noapte, nedormind de loc; și astfel slăvea pe Dumnezeu toată ziua’. (Viețile Sfinților)
Sfântul Simeon L-a rugat pe Mântuitorul Hristos să îl ajute să nu mai mănânce deloc, iar postul pe care îl ținea de când s-a născut să fie desăvârșit. Și de atunci n-a mai gustat deloc hrană pământească până la sfârșitul său.
În ultimele clipe ale vieții sale, a mărturisit însă ucenicilor, că lipsa hranei nu o simțea, nefiindu-i niciodată foame, pentru că după Sfânta Liturghie un bărbat îmbrăcat în haine preoțești venea cu un vas: ‘Din acel vas scotea mâncare cu un clește și îmi dădea de trei ori, însă nu știu ce mâncare era; numai atât știu, că era dulce la gust, albă și negrăită la vedere. Din acel ceas până în ziua de astăzi a venit acel bărbat minunat în toate duminicile, după dumnezeiasca Liturghie, și îmi dădea acea dumnezeiască împărtășire; astfel că îmi potolea foamea până în Duminica cealaltă și nicidecum nu flămânzeam’. (Viețile Sfinților)
A plecat la odihnă veșnică în Împărăția cerului la vârsta de șaptezeci și cinci de ani, în ziua de 24 mai. (surse: vol. Viețile Sfinților; https://doxologia.ro)
