Ortodoxe
Pomenirea minunii din Colose a Sf. Arhanghel Mihail; Sf. Mc. Eudoxie
Duminica a 14-a după Rusalii
Greco-catolice
Duminica a 14-a după Rusalii. Amintirea minunii din Colose a Sf. Arhanghel Mihail
Romano-catolice
Duminica a 23-a de peste an
Sf. Zaharia, profet
Pomenirea minunii din Colose a Sfântului Arhanghel Mihail este sărbătorită de Biserica Ortodoxă în ziua de 6 septembrie.
În orașul Colose din Frigia (regiune istorică antică din partea central-vestică a Asiei Mici), era o biserică a Sfântului Arhanghel Mihail, zidită deasupra unui izvor cu ape tămăduitoare.
De la aceste ape, ‘bolnavii primeau multe tămăduiri, mai multe decât din scăldătoarea Siloamului, pentru că acolo, o dată pe an, se pogora îngerul Domnului și tulbura apa, iar aici, totdeauna era darul Începătorului de cete îngerești. Acolo, cel ce intra întâi, după tulburarea apei, în scăldătoare, se făcea sănătos; aici, toți, și cei dintâi și cei de pe urmă primeau sănătate’. (Viețile Sfinților)
Sfântul lăcaș a fost ridicat de un păgân din Laodiceea (oraș în Asia Mică), convertit la creștinism în urma vindecării minunate a fiicei sale prin puterea Sfântului Arhanghel Mihail.
Fiica acestuia era mută din naștere, iar prin vedenie tatăl său a fost înștiințat de Sfântul Arhanghel Mihail să o ducă la acest izvor ca să se vindece. Ascultând, omul a plecat împreună cu fiica sa și, după ce a ajuns la izvor, i-a dat să bea apă, iar aceasta a început să vorbească, strigând: ‘Dumnezeule cel creștinesc, miluiește-mă pe mine; Sfinte Mihaile, ajută-mi mie’. (Viețile Sfinților)
Elinul, văzând tămăduirea fiicei sale, s-a bucurat și, nepregetând deloc, s-a botezat îndată cu fiica și cu toți casnicii săi, care veniseră cu dânsul. Iar ca semn de mulțumire a zidit deasupra izvorului aceluia o biserică frumoasă, afierosindu-o întru numele Sfântului Arhanghel Mihail.
După 90 de ani de la zidirea sfântului lăcaș, a venit în acel loc un copil în vârstă de 10 ani din Ierapole, care se numea Arhip. Acesta a rămas în biserică, postind și făcând rugăciuni ca marii pustnici ai sihăstriilor.
Trăind așa și vorbind cu Dumnezeu prin rugăciune neobosită, s-a făcut un înger al Lui pe pământ, petrecând viață cerească, îngrijindu-se nu numai de mântuirea sa, ci și de a multora, căci boteza pe cei necredincioși, întorcându-i la Hristos.
Păgânii din orașul Ierapole s-au hotărât să acopere apa izvorului, iar pe Arhip să-l omoare.
‘Odată, adunându-se necurații, se sfătuiră: ‘De nu vom astupa cu pământ apa aceea și pe omul acela de nu-l vom ucide, toți zeii noștri vor fi defăimați cu desăvârșire de către cei ce se tămăduiesc acolo’ ‘. (Viețile Sfinților)
Când s-au apropiat însă de biserică mâinile le-au fost amorțite prin minune dumnezeiească, iar cei ce săpau pentru a strica izvorul au fost izgoniți de o flacără care a țâșnit din cristalul apei.
Văzând cele întâmplate, aceștia au săpat cu mare osteneală o albie prin care au fost abătute asupra bisericii apele a două mari râuri, Licocaper și Kufos. Atunci când au deschis calea apelor tumultoase, Sfântul Arhanghel Mihail s-a arătat în chip omenesc și a oprit această distrugere, poruncind apelor să stea, după care, deschizând o prăpastie, le-a arătat să intre acolo.
De atunci s-a hotărât ca ziua în care s-a făcut o lucrare atât de minunată prin arătarea îngerească a Sfântului Arhanghel Mihail să fie sărbătorită an de an. (sursă: vol. ‘Viețile Sfinților’)
