Ortodoxe
Sf. Ier. Dosoftei, mitropolitul Moldovei; Sf. Mari Mc. Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie şi Orest; Sf. Mc. Lucia din Siracuza
Greco-catolice
Sf. m. Eustatie, Auxente, Eugen, Mardare şi Orest; Sf. m. Lucia
Romano-catolice
Ss. Lucia, fc. m.; Otilia, călug.
Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624, la Suceava, primind la botez numele Dimitrie. A studiat la Iaşi, probabil la Colegiul de la Mănăstirea „Trei Ierarhi” (întemeiat în 1640). De aici a plecat la Liov, unde şi-a continuat studiile la Şcoala Frăţiei Ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului”. În anul 1648 s-a călugărit la Mănăstirea Probota, primind numele Dosoftei.
A fost ales episcop la Huşi (1658-1660) şi Roman (1660-1671), apoi mitropolit al Moldovei (1671-1674 şi 1675-1686).
Personalitate a vieţii culturale şi spirituale româneşti, cunoscut pentru traducerile sale din literatura patristică şi pentru contribuţia sa la formarea limbii literare româneşti, Sfântul Ierarh Dosoftei a fost unul dintre cei mai mari cărturari români.
A fost primul poet naţional, primul versificator al Psaltirii în tot spaţiul răsăritean ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală şi din cea istorică în limba română, primul traducător al cărţilor de slujbă în Moldova, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii, unul dintre primii cunoscători şi traducători din literatura patristică şi post patristică, care a contribuit la formarea limbii literare româneşti.
În 1686, în urma campaniei de retragere din Moldova, soldaţii polonezi l-au luat cu ei ca ostatic şi pe mitropolitul Dosoftei. A rămas în exil până la sfârşitul vieţii. Mitropolitul Dosoftei a trecut la Domnul la 13 decembrie 1693 şi a fost înmormântat în Biserica „Naşterea Domnului” din Zolkiew (Ucraina).
Canonizarea mitropolitului Dosoftei a fost aprobată de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa de lucru din 5-6 iulie 2005, la propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Dosoftei, mitropolit al Moldovei, a avut loc în 14 octombrie 2005, la Catedrala mitropolitană din Iaşi.
Prigoana împotriva creştinilor era cumplită, dar mai ales atunci când se trimiteau porunci împărăteşti „prin toate cetăţile şi locurile către domni şi către judecători, poruncind ca să aducă idolilor multe daruri şi jertfe în zilele cele hotărâte şi de praznice, făgăduind celor care vor sluji cu osârdie idolilor răsplată împărătească, învrednicire de cinste şi dregătorie. Iar celor care nu vor vrea să se închine idolilor şi să le aducă jertfe, acelora mai întâi să li se ia averea; apoi pe dânşii, după felurite şi multe munci, să-i supună la pedeapsa cu moartea”. (Vieţile Sfinţilor)
„În acea vreme s-a vestit acelor împăraţi păgâni, cum că toată Armenia cea mare şi Capadocia se împotrivesc poruncii lor şi vor să iasă din stăpânirea romanilor, nădăjduind spre Hristos Cel răstignit, crezând cu tot sufletul într-Însul”. (Vieţile Sfinţilor)
În această situaţie măsurile dispuse au fost ca mai întâi cei ce stăpâneau în cele două ţări, adică în Armenia şi Capadocia, să fie scoşi din stăpânire, „ca nişte neiscusiţi şi nevrednici care nu ştiau să ocârmuiască stăpânirile încredinţate lor şi să smerească nesupunerea poporului”. Apoi să fie aleşi doi din neamul grecesc, Lisie şi Agricolae, „amândoi cu nărav rău şi cumpliţi, şi i-a pus pe aceştia peste aceste ţări. Lui Lisie i-a dat rânduiala limitaniei, adică păzirea hotarelor, iar lui Agricolae, poruncindu-i să stăpânească toată eparhia, i-a încredinţat mulţimea ostaşilor care erau rânduiţi în acele cetăţi”.
„Deci, ajungând acei tirani nemilostivi prin ţările încredinţate lor, mulţime mare de toată vârsta, era omorâtă fără cruţare şi fără cercetare, numai cât de mică clevetire s-ar fi adus la dânşii asupra cuiva de la zavistuitorii vrăjmaşi”. (Vieţile Sfinţilor)
Eustratie, creştin în taină, era soldat în trupele de la graniţa Imperiului Roman, în Armenia. Văzând chinurile la care erau supuşi creştinii de către autorităţi şi fiind îndemnat la mucenicie printr-o descoperire, Sfântul Eustratie şi-a mărturisit deschis credinţa.
A fost supus la torturi şi cu ajutorul lui Hristos s-a făcut sănătos. Rănile făcute de călăi se tămăduiau miraculos în văzul mulţimii care privea la chinurile sale. Acest fapt l-a adus la credinţă şi pe prietenul său, Evghenie. Au fost amândoi duşi din Sevastia la Nicopole, în lanţuri. Un creştin cu numele Mardarie, văzându-i suferind cumplit, l-a mărturisit şi el pe Hristos şi a fost ucis în chinuri grele.
Preotul Auxentie, cel prin care Eustratie primise îndemnul de a mărturisi că este creştin, a fost, de asemenea, torturat şi ucis.
Sfântului Evghenie i s-a tăiat limba, i s-au zdrobit fluierele picioarelor şi a murit în acea teribilă suferinţă.
Un soldat cu numele Orest a vrut să-l lovească pe unul dintre prigonitori şi aşa a fost cunoscut că era creştin şi a fost dus împreună cu Sfântul Eustratie în Capadocia, unde au fost omorâţi. Sfântul Orest a fost pus pe un pat încins, iar Sfântul Eustratie a fost ars, fiind aruncat într-un cuptor.
„Rugându-se sfântul şi cuptorul fiind foarte ars, a făcut semnul Crucii lui Hristos şi a intrat în cuptor, cântând şi zicând: ‘Doamne, Iisuse Hristoase, în mâinile Tale îmi dau duhul meu’. Şi astfel şi-a dat în pace duhul său. Dar n-a vătămat focul sfântul lui trup şi nici de părul lui nu s-a atins”. (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Eustratie s-a săvârşit în a treisprezecea zi a lunii decembrie. (surse: Vieţile Sfinţilor – paginiortodoxe.tripod.com; „Dicţionarul Teologilor Români”, 1996)
