Sărbătorile zilei din 16 iulie 2025 – Sf. Sfințit Mc. Atinoghen cu cei 10 ucenici ai săi; Sf. Mc. Iulia
Ortodoxe
Sf. Sfințit Mc. Atinoghen cu cei 10 ucenici ai săi; Sf. Mc. Iulia
Greco-catolice
Sf. m. Atinoghen și cei 10 discipoli; Sf. Fecioară Maria, Regina Carmelului
Romano-catolice
Sf. Fc. Maria de pe Muntele Carmel
Sfântul Atinoghen era din Sevastia Capadociei și a trăit în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305), persecutor al creștinilor.
În perioada persecuțiilor, Sfântul Atinoghen, care era episcop, se retrăsese împreună cu zece ucenici ai săi la o mănăstire mică, aproape de satul Pidaton. Acolo i-au găsit soldații guvernatorului, numai pe ucenici, pentru că sfântul episcop lipsea din mănăstire.
Auzind Sfântul Atinoghen că ucenicii săi au fost ridicați și închiși în temnița din cetate, a mers după ei și alăturându-se lor îi îndemna spre mucenicie. Au fost torturați, apoi au fost omorâți, mai întâi ucenicii, după aceea și Sfântul Atinoghen.
* Sfânta Mucenică Iulia era fiica unui bărbat vestit cu numele Analson.
A fost luată în robie de mică, după cucerirea Cartaginei, și a fost dusă în Siria Palestinei. Acolo a fost vândută unui oarecare negustor, care era păgân.
Fecioara, deși era la stăpân necredincios, ținea cu tărie la credință cea întru Hristos în care se născuse și la obiceiurile cele bune creștinești, cu care se învățase de pe când era în scutece.
Negustorul ‘se mira de obiceiul ei cel bun, de blândețea și răbdarea ei, de smerenia și de postirea ei cea mare. Fiindcă el o vedea postind în toate zilele, afară de sâmbătă și Duminică. Vremea care-i prisosea din slujbe, nu o petrecea în deșert și în odihnă, ci, uneori în rugăciuni fierbinți către Dumnezeu, iar alteori în citirea cărților pe care le învățase din copilărie. Numai câteodată se odihnea în timpul nopții și totdeauna era galbenă la față și trupul îi era slab și obosit de osteneală și de înfrânare’. (Viețile Sfinților)
‘Stăpânul ei o îndemna mult să se lepede de Hristos și să viețuiască în necurăție, după obiceiul lor cel păgânesc. Dar cu nici un fel de îngroziri nu putea s-o înduplece, pentru că Iulia era gata mai bine să moară, decât să se lepede de Hristos și să se lipsească de înțelepciunea Sa. Stăpânul ei de multe ori a voit să o piardă, dar, văzând slujba ei credincioasă, o cruța’. (Viețile Sfinților)
Începuse să-i fie milă de ea, să o cinstească și să o iubească. Lăsase în mâinile ei toate ale sale, căci vedea că averea lui se înmulțește prin mâinile ei, pentru că Dumnezeu a binecuvântat pentru dânsa casa acelui negustor.
Într-una din călătoriile pe mare, pe care negustorul le făcea împreună cu Sfânta Iulia, în insula Corsica aceasta a fost descoperită că este creștină de păgâni care jertfeau zeilor și chiar dacă stăpânul său s-a opus a fost omorâtă prin crucificare, după ce mai înainte a fost torturată. (sursă: Viețile Sfinților – paginiortodoxe.tripod.com)
