Sărbătorile zilei din 27 februarie 2025 – Sf. Cuv. Mărturisitori Procopie şi Talaleu
Ortodoxe
Sf. Cuv. Mărturisitori Procopie şi Talaleu
Greco-catolice
Sf. cuv. Procopie Decapolitul
Romano-catolice
Ss. Grigore de Narek, abate înv.; Gabriel al Maicii Îndurerate, călug.
Sfântul Procopie s-a născut în timpul când, la Constantinopol, împărat era Leon al III-lea Isaurul (717-741), cel care a declanşat prigoana iconoclastă împotriva drept credincioşilor, consideraţi de autorităţile eretice închinători la idoli.
„Atunci acest mare şi nemişcat stâlp şi tare apărător al dreptei credinţe a stat cu bărbăţie împotriva taberelor eretice, care cu păgânătate huleau întruparea Cuvântului lui Dumnezeu şi cu necinste nesocoteau asemănarea lui Hristos, cea după omenire închipuită pe icoană. Dar Cuviosul Procopie îi făcea pe toţi de ruşine, mustrându-le socoteala lor cea nebună şi cu nebiruite cuvinte însuflate de Dumnezeu îi biruia, rupându-le ca pe o pânză de păianjen împletiturile lor cele meşteşugite. Pentru aceasta a pornit spre mânie pe împăratul cel cu numele şi cu năravul de fiară, care ca un leu ieşind din pustie răcnea, căutând să înghită pe cineva”. (Vieţile Sfinţilor)
Monah şi iconodul (cinstitor de icoane), Sfântul Procopie a fost prins, întemniţat şi supus la chinuri.
După moartea lui Leon IV (775-780), iconodulii întemniţaţi pentru dreapta credinţă au fost eliberaţi. Sfântul Procopie s-a întors astfel la mănăstire, unde a rămas până la moarte.
Aşa, „la adânci bătrâneţe, s-a dus la Domnul nostru Iisus Hristos, ca să-L vadă, acum nu în icoană ci în faţă şi să primească plata cea dorită a ostenelilor sale, ca un pustnic şi ca un pătimitor al lui Hristos, care pentru sfânta lui icoană s-a nevoit până la sânge”. (Vieţile Sfinţilor)
A intrat din tinereţe în Mănăstirea „Sfântul Sava” din Palestina. După un timp de stat în mănăstire, Sfântul Talaleu s-a dus lângă cetatea Gavalia din Siria, unde pe un loc necurat, pe care se aflau risipite ruinele unui templu vechi, şi-a ridicat mai întâi o colibă, apoi o mică chilie.
Chilia era atât de strâmtă, căci nu o construise după măsura staturii sale, ci înaltă de doi coţi şi largă de un cot, încât totdeauna ţinea capul plecat la genunchi.
Cuviosul Talaleu a fost învrednicit de Dumnezeu cu darul săvârşirii minunilor. Tămăduia bolile şi neputinţele, nu numai la oameni, ci şi la animale. Pentru aceasta, mulţi locuitori din satele din jur veneau la el şi mulţi închinători de idoli s-au întors la Dumnezeu.
Cu ajutorul locuitorilor, Sfântul Talaleu a stricat capiştea idolească (templu sau altar dedicat zeităţilor antice) din hotarele cetăţii Gavaliei şi a zidit în locul ei o biserică în cinstea Tuturor Sfinţilor Mucenici.
Sfântul Talaleu a trăit în rânduiala monahală 70 de ani, neîncetând din plângere niciodată şi spunând către toţi: „Dumnezeu ne-a dat nouă vremea aceasta, fraţilor, spre pocăinţă şi, de o vom pierde pe ea, vom fi foarte mult întrebaţi de dânsa”. (sursa: Vieţile Sfinţilor – paginiortodoxe.tripod.com)
