Sărbătorile zilei din 5 Martie 2025 – Sf. Mc. Conon din Isauria şi Conon Grădinarul; Sf. Cuv. Marcu Pustnicul (Canonul Mare)
Ortodoxe
Sf. Mc. Conon din Isauria şi Conon Grădinarul; Sf. Cuv. Marcu Pustnicul (Canonul Mare)
Greco-catolice
Sf. cuv. m. Conon
Romano-catolice
Miercurea Cenuşii (post şi ab.)
Ss. Luciu I, pp.; Teofil, ep; Adrian din Cezareea, m.
Sfântul Conon a trăit în primul secol creştin, în timpul Sfinţilor Apostoli, în provincia Isauria din Asia Mică, unde Evanghelia a fost propovăduită de Sfântul Apostol Pavel.
„În vremea propovăduirii apostoleşti era un oarecare om, cu numele Nestor, care trăia într-un sat ce se chema Vidania, care era departe de cetatea Isauriei ca la optsprezece stadii. Acela avea o femeie ce se numea Nada, cu care au născut pe acesta, de care ne stă înainte povestirea, adică pe Sfântul Conon”.
Ajuns la vârsta desăvârşită, au voit părinţii lui să-l căsătorească şi l-au logodit cu o fecioară frumoasă, anume Ana.
„Însă, mai înainte de legătura nunţii, s-a arătat lui Conon Sfântul Arhanghel Mihail, în chip de bărbat prealuminos şi, învăţându-l sfânta credinţă, l-a pogorât la pârâu, l-a botezat întru numele Preasfintei Treimi şi, împărtăşindu-l cu dumnezeieştile Taine, l-a însemnat cu semnul Crucii şi s-a făcut nevăzut. Tânărul Conon s-a umplut de Duhul Sfânt şi Arhanghelul Mihail era împreună cu dânsul nevăzut”. (Vieţile Sfinţilor)
Sosind ziua căsătoriei, când mirele şi mireasa se aflau în cămara de nuntă, Conon a luat o lumânare aprinsă, şi, punând-o într-un vas, a zis către fecioară: „Ce este mai bun, lumina sau întunericul?” Iar fecioara a răspuns: „Mai bună este lumina, decât întunericul”.
„Atunci Sfântul Conon, deschizându-şi gura sa cea plină de darul lui Dumnezeu, a început a învăţa pe fecioară despre păzirea fecioriei şi despre viaţa curată, cu credinţa întru Hristos, adevăratul Dumnezeu, spunându-i că aceea este lumina cea neînserată, iar faptele cele trupeşti cum şi necurata credinţă cea elinească sunt întuneric”. (Vieţile Sfinţilor)
Fecioara, având inima sa ca un pământ bun, s-a învoit cu mirele întru toate: căci a crezut în Hristos şi a făgăduit a-şi păzi fecioria. „Şi vieţuia acea sfântă doime în curăţenie feciorească, ca un frate cu sora sa, sau mai bine-zis ca doi îngeri ai lui Dumnezeu, arzând cu duhul dragostei către Dumnezeu ca serafimii, slujind Domnului”. (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul i-a convins şi pe părinţii săi să se boteze, tatăl său s-a învrednicit şi cununii muceniceşti, fiind ucis de închinătorii de idoli, cărora se împotrivea, mustrând rătăcirea lor.
După ceva vreme, Sfântul Conon a rămas singur, căci părinţii şi soţia sa au trecut la Domnul.
„Şi i-a îngropat Sfântul Conon într-un mormânt; iar el se îndeletnicea cu gândirea de Dumnezeu, cu postul, cu ostenelile şi cu rugăciunile cele de toată noaptea, omorându-şi trupul şi robindu-l duhului. Iar comoara cea dată lui, a darului Sfântului Duh, o tăinuia până la vremea arătării sale, care a sosit după mulţi ani, în zilele bătrâneţelor sale”. (Vieţile Sfinţilor)
S-a făcut atunci cunoscut tuturor propovăduind prin semne şi minuni pe Hristos şi aducând mulţime de popor la credinţă. Pentru aceasta era respectat şi iubit de oameni, care găseau în Sfântul Conon sfătuitor şi tămăduitor pentru toate necazurile şi suferinţele.
În acea perioadă a fost trimis în Isauria, de către împăratul Domiţian (81-96), funcţionarul imperial Magnus, care a început persecuţiile împotriva creştinilor. Când a fost prins Sfântul Conon, populaţia s-a revoltat, fiind astfel eliberat. După încă doi ani, acesta a murit în casa sa.
A fost omorât pentru că nu a vrut să aducă jertfă idolilor şi L-a mărturisit pe Hristos. I-au fost bătute în picioare piroane de fier şi a fost silit să alerge înaintea caretei guvernatorului până când, slăbind, a căzut în genunchi şi, rugându-se lui Dumnezeu, în mâinile Lui şi-a dat duhul său. (sursa: Vieţile Sfinţilor – paginiortodoxe.tripod.com)
