Sărbătorile zilei din 6 noiembrie 2024 – Sf. Ier. Pavel Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului; Sf. Cuv. Luca din Sicilia
Ortodoxe
Sf. Ier. Pavel Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului; Sf. Cuv. Luca din Sicilia
Greco-catolice
Sf. Pavel Mărturisitorul al Constantinopolului
Romano-catolice
Sf. Leonard, pustnic
Sfântul Pavel a fost ales patriarh în timpul domniei – în partea de răsărit a Imperiului Roman – a împăratului Constanţiu (337-361), fiul împăratului Constantin cel Mare (306-337), care prin Edictul de la Milan (313) a asigurat libertatea Bisericii.
„Când Constantie, fiul marelui Constantin, ţinea sceptrul împărăţiei greceşti, arienii au ridicat prigoană asupra celor binecredincioşi, având ajutor pe împăratul, care era amăgit de acelaşi eres al lor. În acea vreme Biserica lui Hristos era în mare tulburare şi necaz, având puţini stâlpi care o întăreau”. (Vieţile Sfinţilor)
Biserica era grav tulburată de erezia lui Arie, teolog şi preot din Alexandria, care susţinea că Fiul nu este de o fiinţă cu Tatăl.
Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, a condamnat arianismul cu argumente teologice de necontestat, erezia era însă îmbrăţişat de mulţi chiar şi de către împărat.
Aşadar Constanţiu era arian şi din acest motiv l-a izgonit din scaunul de patriarh pe Sfântul Pavel, punându-l în locul lui pe Eusebiu al Nicomidiei. După acest prim surghiun, Sfântul Pavel a revenit ca patriarh, cu o scrisoare din partea împăratului Constans, fratele lui Constanţiu, aflat pe tronul imperial de la Roma. Păstorirea sa nu a durat însă prea multă vreme, căci împăratul sfătuit fiind de arieni îl va alunga din nou.
A fost adus atunci, pe scaunul patriarhal de la Constantinopol, Macedonie, cel care era diacon în vremea Sfântului Alexandru, predecesorul Sfântului Pavel în scaunul patriarhal de la Constantinopol, preferat de arieni pentru superficialitatea lui.
Patriarhul Alexandru, înainte de moarte, a pus înaintea celor care urmau să aleagă un nou patriarh doi bărbaţi: pe Sfântul Pavel, de neam din Tesalonic, care era preot, şi pe Macedonie, diacon. Apoi a spus: „Dacă voiţi să aveţi păstor învăţat, strălucind cu faptele cele bune, alegeţi pe Pavel; iar dacă voiţi numai cu chip frumos şi cinstit cu înfrumuseţările din afară, să alegeţi pe Macedonie”. (Vieţile Sfinţilor)
Atunci drept-credincioşii îl voiau pe Sfântul Pavel, iar arienii mai mult pe Macedonie. Însă a biruit partea celor drept-credincioşi şi a fost ales ca patriarh Sfântul Pavel, în Biserica Sfintei Irina din Constantinopol.
Macedonie în calitate de patriarh al Constantinopolului a dezlănţuit în Biserică o prigoană la fel de sălbatică ca în vremea persecuţiilor susţinute de împăraţii romani prigonitori ai creştinilor. Acesta a pricinuit multă vărsare de sânge, „aducând nespusă răutate Bisericii lui Dumnezeu, izgonind şi ucigând pe cei dreptcredincioşi şi înlocuind pe episcopi cu eretici de-ai lui”. (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Pavel a fost surghiunit în Armenia. Aici a fost lăsat fără hrană şi apă mai multe zile, fiind apoi sugrumat de arieni în biserică cu omoforul său. (sursă: sursă: Vieţile Sfinţilor – paginiortodoxe.tripod.com)
