Intrarea sa necontrolată în atmosferă a fost confirmată atât de agenţia spaţială rusă, cât şi de serviciul de supraveghere şi urmărire spaţială al Uniunii Europene.
Ruşii au indicat că a căzut deasupra Oceanului Indian, dar unii experţi nu sunt atât de siguri de această locaţie. Nu este clar dacă obiectul a căzut la sol sau a ars în atmosferă.
Biroul pentru deşeuri spaţiale al Agenţiei Spaţiale Europene a urmărit dispariţia sondei spaţiale după ce aceasta nu a mai apărut deasupra unei staţii radar germane.
Nu se ştie deocamdată cât din sonda spaţială de jumătate de tonă a supravieţuit coborârii în flăcări de pe orbită, dacă a supravieţuit sau nu.
Experţii au anunţat anterior că o parte, dacă nu chiar toată sonda, s-ar putea prăbuşi pe Pământ, având în vedere că a fost construită pentru a rezista pe Venus, cea mai fierbinte planetă din sistemul solar. Totuşi, sistemul de paraşute al Kosmos 482, destinat iniţial să încetinească coborârea spre Venus, este posibil să se fi degradat după mai mult de 50 de ani în spaţiu.
Însă riscul ca cineva să fie lovit de resturile sale era extrem de scăzut, au spus oamenii de ştiinţă.
Lansată în 1972 de Uniunea Sovietică, sonda spaţială cunoscută sub numele de Kosmos 482 făcea parte dintr-o serie de misiuni cu destinaţia Venus. Însă aceasta nu a ieşit niciodată de pe orbita Pământului, blocându-se acolo în urma unei defecţiuni a rachetei de lansare. S-a rupt în patru bucăţi şi o mare parte s-a prăbuşit înapoi pe Pământ în decurs de un deceniu de la lansarea eşuată.
Neputând rezista forţei gravitaţionale pe măsură ce orbita sa se micşora, modulul sferic de aterizare – cu un diametru estimat la 1 metru – a fost ultima parte a sondei spaţiale care a căzut. Potrivit experţilor, modulul de aterizare era îmbrăcat în titan şi cântărea mai mult de 495 de kilograme.
După ce au urmărit spirala descendentă a obiectului spaţial, oamenii de ştiinţă, experţii militari şi alţii nu au putut stabili în avans exact când şi unde s-ar putea prăbuşi sonda. Activitatea solară a sporit incertitudinea, la fel ca şi deteriorarea stării obiectului spaţial după atâta timp petrecut în spaţiu.
„Dacă a fost deasupra Oceanului Indian, doar balenele au văzut-o”, a declarat cercetătorul olandez Marco Langbroek prin X.
Până sâmbătă după-amiază, Comandamentul Spaţial al SUA nu confirmase încă dispariţia sondei spaţiale în timp ce colecta şi analiza datele de pe orbită.
Comandamentul spaţial al SUA monitorizează în mod obişnuit zeci de reintrări în atmosferă, în fiecare lună. Potrivit oficialilor, Kosmos 482 se deosebea de celelalte obiecte spaţiale şi a beneficiat de o atenţie sporită din partea observatorilor spaţiali guvernamentali şi privaţi prin faptul că era mai probabil să supravieţuiască reintrării în atmosfera terestră.
De asemenea, sonda s-a prăbuşit necontrolat, fără nicio intervenţie din partea controlorilor de zbor care, în mod normal, vizează Pacificul şi alte întinderi vaste de apă pentru sateliţi vechi şi alte resturi spaţiale.
