Opt oameni mai locuiesc permanent în acest sat, însă numărul se dublează dacă îi luăm în calcul pe cei care deţin aici proprietăţi, dar au domiciliul în altă parte. Pentru toţi, biserica de lemn din centru este sufletul Neţului, cum îşi numesc ei satul, după vechea denumire, iar slujbele oficiate de tânărul preot Florin Gordon, o dată pe lună, sunt prilejul de a se regăsi ca obşte, prin rugăciune, potrivit Agerpres.
Cum a ajuns un sat atestat documentar încă din anul 1341, care avea propria parohie şi propria şcoală, să mai numere doar opt locuitori? Colectivizarea din perioada comunistă şi exodul populaţiei apte de muncă spre oraş sunt răspunsurile oamenilor din zonă, pe care i-am cunoscut într-o zi de sărbătoare, cu prilejul slujbei săvârşite în bisericuţa din Neţeni. La aceste cauze s-au adăugat şi condiţiile grele de trai: drumul neasfaltat, naveta făcută peste deal, pe jos sau cu căruţa, lipsa reţelei de apă potabilă şi a iluminatului public.
Lucrurile s-au schimbat, însă, în ultimul an şi jumătate, iar acum Neţeniul are şi asfalt, şi iluminat public, şi apă potabilă, iar speranţele locuitorilor că satul poate fi repopulat au crescut.
Ioan Ilieş are 75 de ani şi a fost profesor de educaţie fizică. S-a născut în Neţeni şi a revenit la pensie în locurile natale. El crede cu tărie că satul poate redeveni comunitatea vibrantă de care îşi aminteşte din copilărie.
“Sunt un vechi locuitor al satului Neţeni, aici m-am născut, aici am văzut lumina zilei în anul 1950. Această biserică este catedrala sufletului oamenilor din Neţeni, aici m-am botezat şi, deşi suntem puţini oameni în sat, sufletul nostru este mare. Îl aşteptăm cu drag pe părintele nostru să vină, o dată pe lună sau la sărbători. Să ştiţi că, deşi este mic satul, a fost mare. Satul copilăriei mele era plin de tineri, nu era sărbătoare la care biserica să nu fie plină de credincioşi. Apoi, la sărbătorile mari, după participarea la sfânta slujbă, nu era să nu fie horă în sat. Satul era plin de viaţă. Era şcoală în sat. Nu numai eu, ci şi părinţii mei au făcut şapte clase la noi în sat. A venit colectivizarea, toată lumea ştie ce s-a întâmplat şi oamenii au luat drumul bejaniei, oraşelor, au lăsat satul pustiu. Este mare păcat, dar acum noi sperăm cu toţii ca satul nostru să reînvie. (…) Eu m-am întors în sat cu drag şi când am revenit acasă, în biserică, am plâns. Uite, şi acum am emoţii. Sper ca niciodată acest sat binecuvântat de Dumnezeu să nu dispară”, a mărturisit fostul profesor.
O altă fiică a satului, doamna Mariana, este, la cei 67 de ani, cea mai tânără localnică din Neţeni. A revenit în sat după Revoluţie, alături de soţul său, Costică, care de 15 ani este făt la biserică (ajutorul preotului). Au grijă de biserica din sat, lăcaşul fiind reabilitat şi resfinţit în urmă cu aproape zece ani. Au un apartament şi la Bistriţa, dar nu îl folosesc, pentru că la Neţeni au găsit liniştea de care aveau nevoie. Amândoi apreciază îmbunătăţirea condiţiilor de trai din localitate şi cred că acestea ar putea fi salvarea de care Neţul avea nevoie.
Colonelul în rezervă Ovidiu Dumbrăvan, născut de asemenea la Neţeni, a început cu mult înainte de pandemie să creioneze un plan prin care localitatea să renască.
“Prin anul 1978, registrele cu recensământul spun că în Neţeni existau 112 oameni şi peste 50 de case locuite. În perioada 1978-1980, s-a luat în calcul să se desfiinţeze satul Neţeni şi atunci marea majoritate a plecat către oraşe, copiii au mers la şcoli. Şcoala a mai funcţionat până în 1974-1975 şi pe urmă s-au dus (copiii – n. r.) la Mărişelu sau la Domneşti, iar pe urmă încet, încet s-a depopulat satul. În urmă cu vreo 10 ani, am început să ne organizăm puţin, o asociaţie ad-hoc, pentru a salva localitatea Neţeni. Ne-am adunat şi am făcut câteva proiecte. Prima dată ne-am gândit la a face un pic de curăţenie, pentru a arăta şi satul a localitate în care să se poată trăi. Nu am fost numai noi, băştinaşii, ne-au ajutat foarte mult şi cei care s-au căsătorit sau s-au mutat în Neţeni. Au fost cumpărate terenuri, au fost cumpărate case de locuitori din altă parte, care s-au stabilit aici şi s-au adaptat condiţiilor”, povesteşte Ovidiu Dumbrăvan.
Demersul a fost sprijinit de Primăria comunei Mărişelu, care nu a exclus Neţeniul din niciun proiect de modernizare, astfel că anul trecut a fost dată în folosinţă reţeaua de apă potabilă, urmată de iluminatul stradal cu leduri, sistemul de monitorizare video, iar anul acesta s-a turnat pentru prima dată asfalt în localitate.
Primarul Horea Petruţ spune că uliţa principală din sat a fost asfaltată printr-un proiect de modernizare a străzilor din comuna Mărişelu, finanţat prin programul “Anghel Saligny”, iar drumul judeţean 154 D, care leagă localităţile Domneşti-Neţeni-Albeştii Bistriţei, este în curs de reabilitare printr-un proiect al Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud.
“Eu zic că are şanse să fie repopulat satul, în condiţiile în care vor beneficia de condiţii la standarde europene, atâta timp cât ai drumuri şi străzi asfaltate, beneficiezi de apă potabilă, de iluminat public, de orice servicii – mai puţin canalizarea, pe care nu avem cum să o rezolvăm într-un timp scurt, pentru că nu avem finanţări, că e populaţia foarte mică”, a afirmat edilul.
Un alt mare ajutor pentru Neţeni sunt banii încasaţi prin concesionarea păşunilor private către proprietarii unor ferme de oi şi vaci. O parte din sumele încasate de localnici merge către două proiecte comunitare deja începute. Primul se referă la construirea unui centru de zi, în imediata apropiere a bisericii, unde localnicii să se întâlnească, să socializeze. Un altul, în care Ovidiu Dumbrăvan este foarte implicat, este cel de ridicare a unei cruci cu o înălţime de peste nouă metri pe dealul ce străjuieşte localitatea, pe un teren privat. Intenţia comunităţii este de a inaugura crucea în toamna acestui an – fie la final de septembrie, fie în octombrie, când se sărbătoreşte hramul bisericii.
Localnicii se mândresc şi cu faptul că frumuseţea şi liniştea zonei au atras spre Neţeni doi artişti plastici, cel mai cunoscut fiind sculptorul Mircea Mocanu, care a cumpărat o casă veche, pe care a renovat-o şi a transformat-o în atelierul său de creaţie. De asemenea, un scriitor bistriţean a cumpărat aici un teren, atras şi de preţurile foarte mici la care se vindea pământul în zonă.
De aproape trei ani, martor la toate aceste transformări ale Neţului este tânărul preot Florin Gordon, care a intrat în rândul clerului prin preluarea Parohiei ortodoxe Domneşti, cu filia Neţeni.
“Prima dată când am venit în această comunitate, am fost la Neţeni, pentru a lua un veşmânt în care să fiu hirotonit ca preot. De atunci, legătura dintre noi a fost una deosebită, m-au respectat, m-au făcut să mă simt un copil al lor (…). Oamenii din Neţeni care vin la sfânta biserică, eu îi simt, personal, ca pe o catedrală plină, chiar dacă suntem într-un număr de opt sau cu alte ocazii mai mulţi. Se simte duhul rugăciunii care vine dinspre oameni spre altar şi dinspre altar spre oameni. Credem cu tărie că nicio rugăciune nu rămâne netrecută cu vederea înaintea lui Dumnezeu şi este împlinită la vremea potrivită. De aceea, ne mândrim întru smerenie cu ceea ce se întâmplă la Neţeni astăzi, prin oamenii de bine şi oamenii cu suflet mare, cu prezenţă de sută la sută la biserică”, a spus părintele, după ce a ascultat mărturisirile enoriaşilor despre istoria satului Neţeni.
Potrivit Direcţiei Regionale de Statistică Bistriţa-Năsăud, în judeţul Bistriţa-Năsăud sunt 25 de localităţi care, la ultimul recensământ, aveau mai puţin de 100 de locuitori fiecare. Cele mai multe dintre acestea sunt situate în zona de câmpie (în comunele Silivaşu de Câmpie, Milaş, Urmeniş, Sânmihaiu de Câmpie, Chiochiş). Cea mai apropiată de municipiul Bistriţa este Neţeniul, care are şi cei mai puţini locuitori permanenţi – opt în prezent, faţă de 21 la recensământul populaţiei din anul 2011.