Organizaţia „Salvaţi Copiii” avertizează că tot mai mulţi părinţi din România aleg să nu-şi vaccineze copiii, ceea ce a dus la o scădere progresivă a ratelor de acoperire vaccinală pentru ROR (rujeolă-oreion-rubeolă), în special pentru doza a doua administrată la 5 ani, în condiţiile în care România a înregistrat 77.8% dintre toate cazurile de rujeolă din UE. Potrivit surei citate, pincipalele cauze ţin de lipsa informării, dezinformarea din social media, birocraţia excesivă, lipsa resurselor materiale, desfiinţarea vaccinării în şcoli şi lipsa transportului.
Potrivit unui studiu al „Salvaţi Copiii România”, datele culese în februarie 2024 pentru copiii născuţi în 2018, acoperire măsurată la două doze arată că media naţională a vaccinării pentru ROR este de 69,4% (urban – 68,5%, rural – 70,6%), cu discrepanţe mari între judeţe, cu cea mai mare rată în Giurgiu 97.5% şi cele mai mici în Neamţ (44,9%), Hunedoara (48,6%), Caraş-Severin şi Suceava (ambele cu 53,3%).
În cazul vaccinului pneumococic, din datele culese în august 2024, pentru copiii născuţi în luna iulie 2023, acoperire măsurată la trei doze, reiese că media naţională este de 63,1% (urban – 65,6%, rural – 59,8%), cu cea mai mare rată în Giurgiu – 95,6% şi cu cele mai mici rate în Suceava (33,3%), Arad (36,6%) şi Hunedoara (40,1%).
Studiul “Bariere în calea vaccinării în mediul rural din România” se concentrează pe două vaccinuri esenţiale din calendarul naţional de imunizare şi un vaccin opţional: vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă), vaccinul pneumococic conjugat şi vaccinul împotriva virusului papiloma uman (HPV). Selecţia acestor vaccinuri a fost făcută în raport cu impactul epidemiologic al bolilor pe care le previn.
Studiul foloseşte o abordare calitativă, analizând perspectivele asistenţilor medicali comunitari şi ale medicilor de familie care au în evidenţă peste 11.000 de copii din mediul rural. Eşantionul este de tip convenienţă şi provine din zonele rurale a nouă judeţe (Argeş, Bihor, Braşov, Constanţa, Dolj, Hunedoara, Olt, Sibiu şi Timiş).
„Analiza datelor privind acoperirea vaccinală în perioada 2020-2024 evidenţiază o tendinţă îngrijorătoare de scădere pentru cele două vaccinuri obligatorii, cu implicaţii semnificative pentru sănătatea publică. Scăderea ratelor de vaccinare a avut un impact epidemiologic semnificativ, evidenţiat cel mai clar prin apariţia epidemiei de rujeolă din decembrie 2023. Deosebit de îngrijorătoare este afectarea disproporţionată a copiilor sub un an, trei dintre decesele cauzate de rujeolă fiind înregistrate la cei cu vârste între 7 şi 8 luni, care nu erau încă eligibili pentru vaccinare”, arată „Salvaţi Copiii”.
Potrivit sursei citate, există diferenţe semnificative între mediul urban şi rural, unde ratele de vaccinare sunt constant mai scăzute, iar legislaţia internă din România nu este tranşantă în ceea ce priveşte caracterul obligatoriu sau opţional al vaccinării copiilor.
„Deşi această dualitate legislativă creează un context juridic ambiguu, legea subliniază importanţa implementării vaccinării ca măsură esenţială pentru sănătatea publică”, notează organizaţia într-un comunicat de presă.
Potrivit sursei citate, studiul a identificat patru tipuri principale de bariere în calea vaccinării din perspectiva medicilor de familie şi a asistenţilor medicali comunitari: barierele atitudinale şi comportamentale ce includ reticenţa post-COVID-19, refuzul categoric al unor comunităţi şi frica de reacţii adverse, barierele socio-culturale reprezentate de aspecte culturale, lingvistice, religioase şi mobilitatea ridicată a familiilor. La nivel informaţional, impactul negativ al mass-media, dezinformarea pe reţelele sociale şi miturile despre vaccinare reprezintă obstacole majore. În plus, există bariere sistemice precum birocraţia excesivă, lipsa resurselor materiale, desfiinţarea vaccinării în şcoli şi lipsa transportului.
„Din interviurile cu medicii de familie a reieşit scăderea progresivă a ratelor de acoperire vaccinală pentru ROR, în special pentru doza a doua administrată la 5 ani. Dacă pentru prima doză acceptarea este relativ bună, la rapel rata scade dramatic, ajungând în unele comunităţi până la doar 20%. Aceste provocări creează un cerc vicios în care lipsa rapelului reduce eficienţa programului de imunizare, expunând copiii la riscul de îmbolnăvire chiar şi după administrarea primei doze. Vaccinul pneumococic nu reprezintă o provocare specifică în procesul de vaccinare din comunităţile rurale. Spre deosebire de alte vaccinuri precum ROR sau HPV, care generează frecvent reticenţă şi necesită strategii specifice de abordare, vaccinul pneumococic este administrat de obicei fără probleme deosebite, adesea simultan cu alte vaccinuri”, se arată în comunicatul citat.
De asemenea, medicii de familie şi asistenţii medicali comunitari spun că există „o reticenţă generală şi un interes scăzut” cu privire la vaccinul anti HPV.
„Nu vor. Nu vor nici să audă”, doar „40 din 3.000 de locuitori s-au vaccinat pentru HPV”, „e vorba de lipsă de informare şi teamă”., sunt doar câteva din motivaţiile refuzurilor, dezvăluite de medicii de familie.
Pe lângă lipsa de informare, medicii de familie mai invocă şi mentalitatea părinţilor: „Uite, doi-trei au acceptat. V-am spus despre mentalitatea de aici din zonă”. Un aspect important care le face medicilor munca mai uşoară este recomandarea din partea medicilor ginecologi pentru vaccinarea HPV: „Sunt mămici care au fost la consultaţii de ginecologie şi acolo li s-a spus că uite, ar fi bine [să se vaccineze]”; „Am avut solicitări pentru vaccinarea HPV, în mare parte la indicaţia specialistului, pentru cei care deja aveau tulpini de virus”.
„Din analiza interviurilor reiese că relaţia medicilor de familie cu părinţii este complexă şi variază semnificativ. Mulţi medici raportează comportamente de evitare din partea părinţilor, care amână constant vaccinările şi refuză să-şi asume în scris decizia. Medicii văd asistenţii medicali comunitari ca intermediari ideali pentru comunicarea cu grupurile vulnerabile sau rezistente la vaccinare. Medicii de familie identifică multiple obstacole la nivel sistemic, precum absenţa consecinţelor pentru nevaccinare şi desfiinţarea vaccinării în şcoli, care au redus semnificativ ratele de imunizare, în special în comunităţile vulnerabile şi izolate. Din perspectiva lor, barierele culturale şi sociale, precum şi mobilitatea ridicată a familiilor, complică şi mai mult eforturile de vaccinare. În plus, în interacţiunea cu părinţii, medicii observă că frica de reacţii adverse şi lipsa percepţiei privind gravitatea bolilor prevenibile prin vaccinare reprezintă obstacole semnificative în convingerea acestora să-şi vaccineze copiii”, menţionează organizaţia „Salvaţi copiii”.
Pentru a creşte ratele de vaccinare, medicii solicită un cadru legislativ mai strict privind vaccinarea şi campanii mass-media mai intense de informare şi educare. La nivel local şi operaţional, principalele nevoi includ: extinderea reţelei de asistenţă medicală comunitară, reducerea birocraţiei în raportarea vaccinărilor, asigurarea transportului pacienţilor către cabinete şi o mai bună implicare a reprezentanţilor minorităţilor.
Potrivit sursei citate, o nevoie specifică frecvent menţionată este reintroducerea vaccinării în şcoli, care în trecut asigura rate mai bune de acoperire vaccinală. Medicii subliniază şi importanţa dezvoltării propriilor abilităţi de comunicare prin participarea la cursuri specializate.
“Concluziile acestui studiu subliniază importanţa iniţiativelor de educaţie pentru sănătate, extrem de necesare pentru a combate răspândirea dezinformării. Prioritizarea educaţiei şi facilitarea transmiterii informaţiilor corecte către familii pentru a le ajuta să ia decizii informate sunt esenţiale pentru a construi încredere între comunităţi şi profesioniştii locali din domeniul sănătăţii. La MSD, ne angajăm să sprijinim iniţiativele care echipează comunităţile cu informaţii precise şi care promovează dreptul fiecărui copil la vaccinuri care salvează vieţi”, a declarat Marcelo Pascual Morales, Managing Director MSD România & Republica Moldova.
La rândul ei, Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv Salvaţi Copiii România, vorbeşte despre importanţa politicilor sociale integrate, care să asigure accesul copiilor şi al părinţilor la servicii de educaţie şi de sănătate: “Accesul la servicii medicale de calitate înseamnă totodată şi acces la informaţie corectă, la programe de informare şi de conştientizare, astfel încât părinţii să ia cele mai bune decizii pentru copiii lor. Totodată, atunci când vorbim despre grupuri socio-economice vulnerabile, trebuie să dezvoltăm programe prin care acestea să beneficieze de vaccinare la îndemână.”
