Măsurile deja luate, precum și celelalte pachete anunțate de premierul Bolojan au generat atât critici și nemulțumiri, cât și reacții favorabile din țară.
În vreme ce mulți salariați ai sistemului bugetar amenință cu proteste, chiar azi primăriile fiind în grevă de avertisment, există și susținători ai reducerilor și tăierilor propuse de Guvern. Dintre partenerii sociali, nu doar sindicatele avertizează asupra impactului pentru traiul angajaților, ci și mediul de afaceri trage semnale de alarmă privind scăderea consumului și încetinirea motoarelor economiei. Dacă la capitolul reduceri de cheltuieli, lucrurile par destul de clare, esența echilibrării finanțelor publice constă, conform specialiștilor, în creșterea veniturilor Statului. Or, acestea nu pot veni decât din zona antreprenorială.
Pentru a afla soluțiile pe care le întrevăd reprezentanții patronatelor, am apelat din nou la Constantin Sebeșanu, Președintele Federației Investitorilor și Dezvoltatorilor pentru o Economie Sustenabilă – FIDES, care a acceptat să ne acorde încă un interviu:
SPS: Domnule Sebeșanu, la finalul ultimei noastre discuții, ne-ați promis detalii privind soluțiile pe care industria dezvoltărilor imobiliare le poate propune Guvernului. Care ar fi acestea?
CS: Vă mulțumesc pentru reamintire. Așa este, la FIDES am realizat, alături de companiile membre și de consultanții noștri cu experiență în mediul privat mai multe scenarii. O parte dintre ele le-am și transmis oficial în consultările dialogului tripartit, prin confederația la care suntem afiliați. Ele vizează ceea ce am mai evocat în dialogul cu Dumneavoastră: simplificarea legislației și debirocratizarea, digitalizarea și eficientizarea autorităților publice.
SPS: Cu iertare, dar sună destul de vag și general.
CS: Așa este, dar în cadrul fiecărei teme avansate se află propuneri de măsuri concrete. Vă dau doar câteva exemple. Așteptăm de la Parlament legea de aprobare a OUG 31/2025, în forma adoptată de guvern, care va conduce la creșterea vitezei de emitere a avizelor și autorizațiilor, eliminarea blocajelor abuzive din partea autorităților locale, creșterea gradului de transparență și conformare la reglementări din partea beneficiarilor, stimularea sectoarelor industriale principale și a celor de pe orizontală, deci creșterea încasărilor la bugetele locale și la bugetul central. Apoi, prin includerea amendamentelor noastre la CATUC (Codul Amenajării Teritoriului, Urbanismului și Construcțiilor, n.r.) trebuie asigurate predictibilitatea industriei dezvoltărilor, atragerea marilor investitori străini, eliminarea posibilităților de abuz din partea autorităților, toate conducând la creșterea veniturilor Statului. În fine, prin digitalizare se pot realiza creșterea vitezei circuitelor instituționale, transparentizarea și reducerea întârzierilor și corupției, creșterea atractivității pieței pentru noi jucători și, evident, extinderea încasărilor Statului.
SPS: Se pot realiza acestea? Sunt fezabile?
CS: Din punctul meu de vedere, după o viață în zona de top management privat, cred că da. Întotdeauna lucrurile se întâmplă atunci când există voință. În cazul nostru, voință politică. Avem o coaliție cu două treimi în Parlamentul României. Trebuie doar stabilite prioritățile, planul de acțiune, iar apoi începută munca.
SPS: Cum vede industria Dumneavoastră variantele de creștere a veniturilor bugetare?
CS: Aici vă pot răspunde doar raportat la experiența noastră specifică, aceea a investițiilor și dezvoltărilor imobiliare. Sigur că și fiscalitatea e importantă, ca politică în atribuțiile Guvernului, atragerea de bani de la companii internaționale și multe altele. Totuși, strict pe sectorul pe care îl reprezint, am să vă dau o informație interesantă, cred. Cine este cel mai mare investitor sau deținător de patrimoniu imobiliar? Mă refer doar la clădiri, nu și la terenuri, deși probabil că răspunsul e același.
SPS: Statul?
CS: Exact! Statul român. Statul, prin autoritățile centrale și locale, deține zeci de mii de clădiri. Gândiți-vă că avem peste 3000 de comune și orașe, 41 de județe, fiecare dintre ele cu câteva instituții, avem sute de agenții, plus deconcentratele ministerelor – câteva mii în toată țara. Marea majoritate a tuturor acestor entități funcționează în sedii proprii. Adăugați clădirile RAAPPS, hoteluri, case de vacanță și protocol ale altor instituții și veți ajunge la un număr impresionant. Probabil sunt cel puțin 20 de mii de imobile. Întrebarea este dacă Statul este un bun gestionar al acestei averi uriașe.
SPS: Bun, dar ce legătură are acest patrimoniu cu veniturile bugetare? În fond, instituțiile nu pot fi desființate, iar Statul nu își poate plăti singur chirie lui însuși? Ar fi o mutare a acelorași bani dintr-un buzunar în altul.
CS: Așa este. Însă vă dau câteva scenarii. De la sute de primării care nu își pot nici măcar plăti utilitățile din colectările la bugetul local, până la unele instituții centrale, cu câțiva oameni, dar cu sedii uriașe și luxoase în centrul Bucureștiului sau marilor orașe, vorbim de o risipă de spațiu. Aceste spații, pe piața liberă, pot valora enorm. S-a vehiculat cu ceva timp în urmă oferta unui mare grup internațional, care era interesat să achiziționeze sau să închirieze Palatul Parlamentului, pentru a amenaja cel mai mare centru de jocuri de noroc din lume. Vă dați seama câte miliarde ar fi adus asta la buget?
SPS: Nu cred că putem desființa forul legislativ.
CS: Cu siguranță nu. Nici alte instituții. Totuși, într-o gândire eficientă, de privat, aș spune că fiecare instituție trebuie să își desfășoare activitatea acolo unde își poate plăti chiria. Eu nu vorbesc de serviciile publice. Înțeleg rolul și rostul lor. Statul trebuie să asigure apărare, educație, sistem sanitar. Suntem un stat social, conform Constituției, și e limpede că mediul privat nu poate furniza totul, tuturor oamenilor. De aceea plătim taxe și impozite, pentru ca Statul să se ocupe de ele. Plus drumuri, alimentări cu apă, gaze și altele. Separat de servicii administrative. Totuși, de ce nu s-ar comporta Statul ca un actor privat măcar la acest capitol, care nu ar afecta nici cantitatea, nici calitatea serviciilor publice?
SPS: Sună frumos, dar cum ar fi posibil? Și, mai ales, cum ar crește veniturile?
CS: Vă expun o viziune proprie. Dacă aș fi Statul, aș face o inventariere națională a tuturor imobilelor, din toate categoriile amintite. Apoi aș stabili niște criterii. Evident că nu poți muta din sedii instituții de siguranță națională, spitale sau școli. Cu siguranță nici Guvernul, măcar ca simbolistică. Deși instituția asta va trebui să funcționeze, temporar, în altă parte, când va intra în lucrări de consolidare și reabilitare. Nici Parlamentul să zicem că nu îl muți, deși ai putea aduce în acea clădire uriașă și alte entități administrative. La fel, nu poți muta muzeele, evident. Însă toate cele rămase pot fi incluse în patrimoniul unei societăți, deținute de Stat, care să fie apoi listată la bursă. Guvernul își păstrează pachetul de control, dar poți atrage investitori de pe toate piețele.
SPS: Cât credeți că s-ar încasa la o astfel de ofertă inițială de listare?
CS: În funcție de activele care ar fi incluse în portofoliul acestei companii. Dar sunt sigur că ar fi foarte multe miliarde de euro. Cel puțin zeci, dacă nu sute. Iar apoi, instituțiile care funcționează în acele clădiri își vor calcula bugetele de chirie. Ar fi cel puțin trei beneficii majore pentru Stat: pe de o parte, o infuzie uriașă de capital când face listarea, apoi o mai bună gestiune a spațiilor; în fine, o responsabilizarea a tuturor managerilor de instituții în privința costurilor. Am văzut recent știrea cu o clădire din București, aparținând unui minister, pentru care Statul nu încasează de 20 de ani nicio chirie, iar acolo funcționează multe firme private, care plătesc șederea altui privat. Nu am detalii, dar e un exemplu grăitor.
SPS: Sincer, sună science-fiction ideea asta.
CS: Vă cred. Nu spun că se poate face peste noapte. Însă pașii sunt simpli. Întâi trebuie făcut un inventar național. Pasul doi presupune alcătuirea listei, ce anume poate fi inclus în patrimoniul acestei societăți și ce nu. Apoi înființarea ei și formalitățile de transfer legal. După ce se mută activele, poate fi listată și poate începe să lucreze. Gândiți-vă că o bună parte din noii chiriași pot veni din mediul privat. Să nu mai spun că și companiile Statului dețin multe imobile nefolosite, unele aflate în paragină. În 35 de ani multe au fost vândute pe nimic. Cum ar fi ca în acest patrimoniu să intre și clădiri goale, abandonate, încă deținute de diverse societăți controlate de ministere?
SPS: Presupunând că ar exista voință politică pentru o astfel de soluție, cât ar dura implementarea? Și cât ar costa?
CS: Cred că într-o legislatură de patru ani se poate face. Există firme internaționale uriașe, de consultață în domeniu, firme afiliate marilor fonduri de investiții. Pentru un astfel de proiect, demarat de Guvern, ar fi concurență să vină pe gratis pentru evaluări, due dilligence și alte proceduri, dacă ar avea, să zicem, exclusivitate pe intermediere. Iar banii pe care i-ar obține ulterior ar fi doar de la beneficiarii privați, care vin să închirieze. Pe scurt, e vorba doar de o mentalitate corectă de gestionare a acestei avuții uriașe. Dacă Dumneavoastră nu vă mai permiteți chiria locuinței unde stați, ce faceți?
SPS: Mă mut undeva mai ieftin, unde să îmi permit.
CS: Exact! Cred că asta ar trebui să facă și Statul. Cu limite, desigur. Însă cred că, din toate imobilele deținute, probabil că peste 80-90% ar putea fi incluse în patrimoniul unei asemenea societăți. Iar pentru buna ei funcționare – și ăsta e alt aspect pe care l-am cerut oficial – este o lege a fondurilor de investiții în imobiliare, sau a REIT-urilor (Real Estate Investment Trusts, n.r.).
Proiectul e deja pe circuitul parlamentar, e o reglementare de o pagină, vitală pentru ca marile fonduri externe să intre pe piață. Cred că suntem singura țară din regiune fără o astfel de reglementare. În fine, ca să încheiem: gândiți-vă că visul oricărui om este să aibă venituri pasive. Antreprenorii construiesc vehicule pentru asta, investesc sau acumulează averi.
Cum ar fi ca și Statul să devină un astfel de “rentier”? Fără a cheltui suplimentar banii noștri, ci doar gestionând inteligent ceea ce tot oamenii din România au construit, prin munca lor?
