Va fi prima reuniune NATO a lui Trump de la realegerea sa. În trecut, acesta a făcut comentarii furibunde cu privire la membrii alianţei care profită de garanţiile de securitate ale SUA. Aliaţii europeni sunt disperaţi să îi demonstreze că se înşeală. Ei speră să îl convingă să nu retragă trupele sau capacităţile SUA de pe continent.
„Relaţiile cu Europa au fost atât de tensionate de când Trump s-a întors la Casa Albă – din cauza tarifelor comerciale şi nu numai – încât, în urmă cu câteva săptămâni, nici măcar nu eram siguri că se va prezenta la acest summit”, a declarat pentru BBC un diplomat la nivel înalt – care a vorbit sub rezerva anonimatului. „Cu Rusia şi China atente la slăbiciunea Occidentului, ar fi fost un dezastru”, adaugă diplomatul.
Dar Moscova şi Beijingul ar putea fi încă în măsură să scoată popcornul.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a conceput acest summit în jurul lui Trump. El a urmărit să îl flateze prin convenirea unor creşteri masive ale cheltuielilor pentru apărare, pentru a arăta că europenii îşi vor asuma acum mai multă responsabilitate pentru propria securitate. Rutte a sperat, de asemenea, că, menţinând reuniunea strict axată pe bani, va evita orice posibile ciocniri sau izbucniri între Trump şi aliaţii săi.
Dar acest plan atent pus la punct ar putea fi în curs de destrămare. Acum că Iranul a lansat rachete asupra bazelor aeriene americane din Qatar şi Irak ca răspuns la atacurile de sâmbătă asupra instalaţiilor sale nucleare, comandantul-şef al SUA ar putea decide să rămână în Situation Room la Washington. Sau ar putea pretexta că este ocupat să facă pace, după cum sună ultimele sale declaraţii
Dacă va veni în Europa, aşa cum este de aşteptat, cum va fi posibil să nu vorbească despre Orientul Mijlociu, având în vedere miza? Acest lucru ar introduce riscul unui dezacord între preşedintele american şi aliaţii europeni, care au pledat pentru diplomaţie în detrimentul bombardamentelor atunci când a venit vorba de Iran.
Vezi și: Nicușor Dan participă pentru prima dată la summitul NATO: subiectele pe care mizează România
ORGOLIUL LUI TRUMP ŞI NERVOZITATEA ALIAŢILOR
Trump iubeşte victoria şi are pielea foarte fină. El nu va dori să simtă nicio dezaprobare la reuniunea NATO.
Separat, el a fost asigurat de o victorie de primă pagină la summit, ţările europene angajându-se să cheltuiască 5% din PIB pentru apărare – exact aşa cum a cerut în primele sale săptămâni la Casa Albă.
„Acest summit este despre credibilitate”, spune ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker.
Duminică, însă, Spania a susţinut că a obţinut o derogare de la noul plan de cheltuieli – ceea ce Rutte a negat ulterior.
Alţi aliaţi din Europa, care se străduiesc să găsească bani suplimentari, sunt şi ei nervoşi.
Concluzia este următoarea: Europa trebuie să menţină SUA ca mare putere militară şi nucleară. Acesta este modul în care Rutte a reuşit să convingă liderii reticenţi – cu excepţia Spaniei – să se alăture noului impuls privind cheltuielile mai mari. Este un angajament masiv. Dar, după cum spune fostul ambasador al SUA la NATO, Julianne Smith, chiar şi aşa, nu există absolut nicio garanţie cu Trump.
„UN MOMENT DECISIV”
„Un moment decisiv” este modul în care un diplomat la nivel înalt a descris summitul NATO din această săptămână.
Nu este clar dacă SUA vor semna o declaraţie la sfârşitul summitului de săptămâna aceasta care identifică Rusia drept principala ameninţare la adresa alianţei NATO.
Încrederea Europei în SUA ca protector suprem al acesteia a fost zdruncinată de abordarea aparent blândă a lui Trump faţă de Moscova şi de presiunea sa puternică asupra Kievului, în încercarea sa de a pune capăt războiului din Ucraina.
În plus, vineri seară, aproape că îi puteai auzi pe diplomaţii europeni scrâşnind din dinţi, după ce Trump a justificat cu uşurinţă ţinta enormă de 5% pentru cheltuielile de apărare pe care a cerut-o aliaţilor, în timp ce el însuşi şi SUA au fost scutiţi de acest angajament. „Nu cred că noi ar trebui, dar cred că ei ar trebui”, a spus el. „Am sprijinit NATO atât de mult timp… Aşa că nu cred că noi ar trebui, dar cred că ţările NATO ar trebui, absolut”, a spus Trump.
Pe de altă parte, liderii europeni ar fi trebuit să fie mai bine pregătiţi până acum în ceea ce priveşte autoapărarea.
Poate că este cel mai direct şi mai imprevizibil, dar Trump nu este nici pe departe primul preşedinte american care doreşte să mute atenţia şi investiţiile militare din Europa către alte zone prioritare, în special Indo-Pacific. Preşedintele Obama a fost foarte clar în această privinţă în 2011.
CE DAU SUA EUROPEI?
SUA au arme nucleare stocate în Italia, Belgia, Germania şi Ţările de Jos. 100. 000 de soldaţi gata de luptă sunt staţionaţi în Europa, dintre care 20 000 în ţările NATO din Europa de Est, trimişi acolo de preşedintele Biden după invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina.
Continentul ar putea acoperi deficitul de trupe, mai ales că Germania şi Polonia intenţionează să îşi consolideze semnificativ forţele terestre în următorii ani. Dar dependenţa Europei de SUA este mai profundă, spune Malcolm Chalmers, director general adjunct al Royal United Services Institute (RUSI).
Europa s-a bazat pe Washington pentru colectarea de informaţii, supraveghere, capacităţile forţelor aeriene şi comandă şi control. SUA au jucat un rol esenţial de lider în cadrul NATO, reunind membrii şi forţele acesteia. Acestea sunt exact capacităţile de care armata americană are nevoie în Asia, spune Chalmers. Dacă ar fi eliminate din Europa, ar dura foarte mult timp să fie refăcute.
Nu cu mult timp în urmă, multe ţări NATO din Europa au evitat construirea de capacităţi continentale, cum ar fi extinderea umbrelei nucleare a Franţei la alţi aliaţi, de teamă că SUA ar putea spune: „Ei bine, nu mai aveţi nevoie de noi. Am plecat!” Dar acum, Europa este forţată să îşi asume mai multe responsabilităţi în materie de securitate, nu numai pentru a încerca să convingă Washingtonul să rămână, ci şi în cazul în care preşedintele SUA decide să se retragă din Europa într-o măsură mai mare sau mai mică.
TRUMP, O NECUNOSCUTĂ
Nimeni nu ştie care sunt intenţiile lui Trump. Liderii europeni ai NATO au fost extrem de uşuraţi recent, când administraţia sa a anunţat că generalul-locotenent al Forţelor Aeriene ale SUA, Alexus Grynkewich, va prelua funcţia de Comandant suprem al forţelor aliate din Europa, ocupată în mod tradiţional de SUA. Acest lucru implica un angajament faţă de alianţa de apărare.
Dar Washingtonul îşi desfăşoară propria revizuire a cheltuielilor militare şi a apărării. Anunţurile sunt aşteptate în toamnă. Este puţin probabil să existe noi fonduri americane pentru Ucraina. Şi foarte probabil că cele 20 000 de trupe suplimentare din Europa de Est vor fi primele forţe americane care vor fi retrase de pe continent.
În ciuda acestui fapt, Polonia afirmă că va participa la summitul NATO cu o stare de spirit încrezătoare. În contrast puternic cu Spania, Varşovia consideră că dă un exemplu – cheltuind mai mult din venitul său naţional pentru apărare (în prezent 4,7% din PIB) decât orice alt membru NATO, inclusiv SUA. Scopul său este de a construi cea mai puternică armată terestră din Europa.
În timpul Războiului Rece, Polonia a trăit în umbra Uniunii Sovietice. Ţara se învecinează cu Ucraina. Nu este greu să îi convingi pe polonezi că apărarea este o prioritate absolută. Pentru politicienii din ţările mai îndepărtate de Rusia, însă, argumentul este mai dificil. Presa spaniolă a speculat că dezacordurile privind cheltuielile pentru apărare ar putea răsturna precarul guvern de coaliţie al ţării.
Încercând atât să îl liniştească pe Trump prin acceptarea cererilor sale pentru cheltuielile de apărare, cât şi să îndulcească pilula pentru liderii europeni mai lipsiţi de bani, NATO propune împărţirea obiectivului de 5% în două părţi: 3,5% din venitul naţional anual pentru apărare, cu încă 1,5% din PIB care să fie cheltuit pentru chestiuni „legate de apărare”, cum ar fi extinderea porturilor maritime de marfă în Ţările de Jos, de exemplu, sau investiţiile Franţei în securitatea cibernetică. Acest lucru are avantajul suplimentar de a alinia Europa la cheltuielile militare ale SUA de 3,4% din PIB – un reper psihologic uriaş, spune Camille Grand, fost secretar general adjunct pentru investiţii în domeniul apărării la NATO şi în prezent expert în domeniul apărării la Consiliul European pentru Relaţii Externe. Dar, indiferent de modul în care jucăm cu cifrele, vorbim despre guverne care trebuie să cheltuiască miliarde în plus pentru apărare. Banii trebuie să vină de undeva, subliniază ea.
DE UNDE VIN BANII?
Banii vor veni die din noi taxe – o metodă pe care Estonia a încercat-o – fie din mai multe împrumuturi, care vor fi extrem de costisitoare pentru ţări precum Italia, care au deja datorii publice mari. O altă opţiune este reducerea cheltuielilor sociale – cunoscută sub numele de economia „arme sau unt” sau „tancuri sau pensii”.
Prin revizuirea sa strategică în domeniul apărării, Regatul Unit a subliniat recent în faţa publicului necesitatea creşterii cheltuielilor militare, însă dChalmers afirmă că nici Downing Street, nici majoritatea celorlalte guverne europene nu şi-au pregătit pe deplin electoratul pentru compromisurile pe care le vor necesita noile investiţii uriaşe în domeniul apărării.
Calendarul pentru atingerea obiectivului de 5% este esenţial. Aliaţii NATO au solicitat o perioadă de 7-10 ani. Secretarul general al NATO a sugerat că ar putea fi prea târziu. În condiţiile în care economia Moscovei se află pe picior de război, Rusia va fi în măsură să atace o ţară NATO în termen de cinci ani, spune el.
UN SUMMIT ISTORIC?
O mare slăbiciune a Europei este că există o mulţime de capacităţi duplicate şi incompatibile pe întregul continent: de exemplu, numai în UE ar exista 178 de tipuri diferite de sisteme de arme şi 17 mărci diferite de tancuri. Renunţarea la contractele şi mândria naţională în materie de apărare şi punerea în comun a resurselor europene în numele eficienţei este o altă dezbatere spinoasă care va fi probabil lăsată deoparte la summitul din această săptămână.
Aşadar, la ce rezultate concrete ne putem aştepta? Depinde foarte mult de omul care va ajunge în Ţările de Jos cu Airforce One, comentează BBC.
Ambasadorul lui Trump la NATO spune că întâlnirea ar putea fi istorică. „Un moment de cotitură”, a spus un alt diplomat la nivel înalt, şi probabil „cel mai important summit NATO de la Războiul Rece încoace”: momentul în care Europa a început să cheltuiască la fel de mult ca SUA pentru apărare şi să îşi asume cu adevărat responsabilitatea pentru propria securitate.
Summit NATO la Haga cu o singură miză: ce înseamnă noul obiectiv al alianţei, 5 la sută din PIB pentru apărare
Liderii NATO sunt aşteptaţi să aprobe un nou obiectiv important pentru cheltuielile de apărare la summitul alianţei de miercuri de la Haga, aşa cum a cerut preşedintele american Donald Trump. Reuters prezintă câteva întrebări şi răspunsuri-cheie despre noua ţintă a organizaţiei de apărare.
CE AR URMA SĂ APROBE LIDERII NATO?
Se aşteaptă ca liderii să convină că membrii NATO ar trebui să cheltuiască 5% din producţia lor economică – sau Produsul Intern Brut (PIB) – pentru apărarea de bază şi pentru investiţii mai ample legate de apărare şi securitate. Aceasta este o creştere considerabilă faţă de obiectivul actual de 2%, care a fost aprobat la un summit al alianţei în Ţara Galilor în 2014. Dar noul obiectiv va fi măsurat diferit.
Membrii NATO vor trebui să cheltuiască 3,5% din PIB-ul lor pentru apărarea de bază, cum ar fi trupele şi armele – elemente acoperite în prezent de vechiul obiectiv de 2%.
De asemenea, vor trebui să cheltuiască încă 1,5% din PIB pentru investiţii mai ample legate de apărare şi securitate – cum ar fi adaptarea drumurilor, podurilor şi porturilor pentru a fi utilizate de vehicule militare, securitatea cibernetică şi protejarea conductelor energetice.
CÂT DE MARE VA FI ACEST SALT PENTRU ŢĂRILE NATO?
Foarte mare pentru multe dintre ele. Douăzeci şi două din cele 32 de ţări membre ale NATO au cheltuit anul trecut 2% din PIB sau mai mult pentru apărare.
În ansamblu, membrii alianţei au cheltuit 2,61% din PIB-ul NATO pentru apărare anul trecut, potrivit unei estimări a NATO. Dar această cifră maschează diferenţe mari de cheltuieli între membri.
Polonia, de exemplu, a cheltuit mai mult de 4% din PIB-ul său pentru apărare, ceea ce o face ţara care a alocat cel mai mult. La celălalt capăt al spectrului, Spania a cheltuit mai puţin de 1,3%.
CÂND SE AŞTEAPTĂ CA ŢĂRILE NATO SĂ ATINGĂ OBIECTIVUL?
Acestea vor trebui să atingă obiectivul până în 2035. Obiectivele ar putea fi, de asemenea, ajustate atunci când vor fi revizuite în 2029.
DESPRE CÂŢI BANI SUPLIMENTARI VORBIM DE FAPT?
Este greu de spus exact câţi bani în plus vor trebui să cheltuiască membrii NATO, nu în ultimul rând pentru că acest lucru va depinde de mărimea economiilor lor în anii următori.
De asemenea, NATO nu măsoară în prezent cheltuielile pentru noua categorie mai largă de investiţii legate de apărare şi securitate – deci nu există o măsurătoare de referinţă.
Dar ţările NATO au cheltuit peste 1,3 trilioane de dolari pentru apărarea de bază în 2024, în creştere de la aproximativ un trilion cu un deceniu mai devreme, în preţuri constante din 2021. Dacă statele NATO ar fi cheltuit 3,5% din PIB pentru apărare anul trecut, ar fi ajuns la aproximativ 1.750 de miliarde de dolari.
Astfel, atingerea noilor obiective ar putea însemna, în cele din urmă, cheltuieli cu sute de miliarde de dolari mai mari pe an, comparativ cu cheltuielile actuale.
DE CE ŢĂRILE NATO ÎŞI MĂRESC ACUM CHELTUIELILE?
Războiul continuu al Rusiei în Ucraina, îngrijorările cu privire la o posibilă ameninţare viitoare din partea Rusiei şi presiunea SUA au determinat multe capitale europene să crească investiţiile în apărare şi intenţionează să le crească şi mai mult în următorii ani.
„Rusia ar putea fi pregătită să folosească forţa militară împotriva NATO în termen de cinci ani”, a declarat secretarul general al NATO, Mark Rutte, la începutul acestei luni.
Europa se pregăteşte, de asemenea, pentru posibilitatea ca SUA, sub preşedinţia lui Donald Trump, să decidă să îşi retragă o parte din trupele şi capacităţile din Europa.
„America nu poate fi peste tot, tot timpul, şi nici nu ar trebui să fim”, a declarat secretarul american al apărării, Pete Hegseth, la începutul acestei luni.
PE CE VOR FI CHELTUIŢI NOII BANI?
Luna aceasta, NATO a convenit asupra unor noi obiective de capacitate pentru membrii săi – tipurile de trupe, unităţi militare, arme şi echipamente pe care NATO consideră că aliaţii ar trebui să le deţină pentru a se apăra pe ei înşişi şi alianţa.
Aceste obiective sunt clasificate, dar Rutte a declarat după ce au fost aprobate că alianţa trebuie să investească mai mult în domenii precum „apărarea aeriană, avioanele de luptă, tancuri, drone, personal, logistică şi multe altele”.
ESTE TOATĂ LUMEA DE ACORD?
Nu chiar. Premierul spaniol Pedro Sanchez susţine că ţara sa îşi poate atinge obiectivele în materie de capacitate militară cheltuind doar 2,1 % din PIB.
Guvernul său a aprobat proiectul de declaraţie a summitului cu noul obiectiv de cheltuieli, dar a precizat că nu intenţionează să cheltuiască atât de mult. Oficialii NATO spun că Sanchez nu are posibilitatea de a se retrage – cheltuielile Spaniei vor fi monitorizate şi, dacă nu investeşte suficient pentru a îndeplini obiectivele militare, va trebui să le îmbunătăţească.
Diplomaţii şi analiştii se aşteaptă ca şi unele ţări care au aderat la noul obiectiv să nu le atingă. Dar, în mod public, acestea au insistat că sunt angajate.
Slovacia trebuie să îşi rezerve dreptul de a decide cât de repede va creşte cheltuielile pentru noile obiective ale NATO pentru 2035, iar orice creştere a cheltuielilor de anul viitor va merge către proiecte cu dublă utilizare, precum drumuri şi spitale, a declarat luni prim-ministrul Robert Fico.
Italia va respecta noul obiectiv NATO de a cheltui 5% din produsul intern brut pentru apărare şi securitate, a declarat luni prim-ministrul Giorgia Meloni, dar va avea nevoie de 10 ani pentru a face acest lucru şi doreşte modificări ale normelor bugetare ale UE pentru a face acest lucru posibil.
Germania va creşte cheltuielile pentru apărare la 3,5% din producţia economică până în 2029, finanţate printr-un program de împrumut de aproape 400 de miliarde de euro, au declarat luni surse, cancelarul Friedrich Merz încercând să trimită astfel un semnal puternic înaintea summitului NATO,
DE UNDE VOR VENI BANII?
Fiecare ţară NATO va decide singură de unde va găsi bani pentru a investi mai mult în apărare şi cum îi va aloca.
Uniunea Europeană a luat măsuri pentru a încerca să facă mai uşor pentru ţările membre să cheltuiască pentru apărare.
UE permite membrilor să majoreze cheltuielile pentru apărare cu 1,5% din PIB în fiecare an, timp de patru ani, fără a lua măsurile disciplinare care ar interveni în mod normal atunci când deficitul naţional depăşeşte 3% din PIB.
Luna trecută, miniştrii UE au aprobat, de asemenea, crearea unui fond de armament în valoare de 150 de miliarde de euro care să utilizeze împrumuturi comune ale UE pentru a acorda împrumuturi ţărilor europene pentru proiecte comune de apărare.
Unele ţări europene fac presiuni pentru ca împrumuturile comune ale UE să finanţeze subvenţii – mai degrabă decât împrumuturi – pentru cheltuielile de apărare. Însă acestea au întâmpinat rezistenţă din partea ţărilor conservatoare din punct de vedere fiscal, inclusiv Germania şi Ţările de Jos.
CUM SE COMPARĂ OBIECTIVUL NATO CU CHELTUIELILE PENTRU APĂRARE ALE ALTOR ŢĂRI?
Aliaţii NATO alocă o parte mult mai mică din producţia lor economică pentru apărare decât Rusia, dar, luaţi împreună, cheltuiesc mult mai mulţi bani decât Moscova.
Cheltuielile militare ale Rusiei au crescut cu 38% în 2024, ajungând la aproximativ 149 de miliarde de dolari şi 7,1% din PIB, potrivit Institutului Internaţional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm.
China, cu al doilea cel mai mare buget militar din lume, a alocat anul trecut aproximativ 1,7% din PIB cheltuielilor militare, potrivit SIPRI.
CUM SE COMPARĂ CHELTUIELILE PENTRU APĂRARE CU CHELTUIELILE GUVERNAMENTALE ÎN ALTE DOMENII?
În ţările NATO, apărarea tinde să reprezinte o mică parte din bugetele naţionale.
Cheltuielile militare reprezentau 3,2% din cheltuielile guvernamentale în Italia, 3,6% în Franţa şi 8,5% în Polonia în 2023, conform datelor SIPRI. În Rusia, în acel an, cheltuielile militare reprezentau aproape 19% din cheltuielile publice.
Mark Rutte conduce primul său summit NATO încercând să domolească turbulenţele provocate de Trump
Politicianul olandez Mark Rutte, numit să gestioneze relaţia delicată a NATO cu Donald Trump, pare să fie pe cale să-şi încheie cu succes primul summit în calitate de secretar general, după ce a obţinut un proiect de acord privind creşterea cheltuielilor europene pentru apărare aşa cum doreşte preşedintele SUA, relatează Reuters.
Rutte este cunoscut pentru abilitatea sa de a negocia în situaţii politice şi financiare delicate şi nu a părut afectat vineri trecută, când Spania a pus sub semnul întrebării, în ultimul moment, angajamentul său faţă de obiectivul de cheltuieli de 5% din PIB, pe care membrii ar trebui să îl accepte la Haga.
Dar, chiar dacă tensiunile legate de bugetele militare s-au atenuat, au apărut noi incertitudini, pe fondul bombardamentelor americane asupra instalaţiilor nucleare iraniene, care au umbrit planurile atent pregătite de Rutte pentru summit.
În vârstă de 58 de ani, Rutte nu este doar un comunicator neobosit şi un analist abil, ci şi un prodigios constructor de prietenii, a declarat Ron Fresen, care a acoperit cei 13 ani ai mandatului său de prim-ministru olandez pentru postul public de televiziune NOS.
Dacă summitul potenţial incomod din oraşul natal al lui Rutte, Haga, va fi un succes, „acest lucru se va datora în mare parte abilităţii sale politice”, a declarat Fresen, autorul cărţii „Misterul Rutte”.
Rutte şi-a anunţat interesul pentru funcţia de şef al NATO într-un interviu acordat postului local de radio Den Haag FM, în 2023, când era împreună cu Fresen. „Ulterior, mi-a spus că a făcut o greşeală şi că nu intenţiona să-şi anunţe candidatura”, a declarat Fresen, „la care i-am răspuns: «Tu nu faci greşeli de genul ăsta»”.
ABILITĂŢILE LUI RUTTE DE A FORMA COALIŢII, ADUSE LA NATO
Primele sale luni la NATO Rutte şi le-a petrecut în mare parte ocupându-se de Trump mai degrabă decât de adversarii externi, spre frustrarea unor membri, a declarat Sten Rynning, director al Institutului Danez de Studii Avansate şi autor al cărţii „NATO: De la Războiul Rece la Ucraina, o istorie a celei mai puternice alianţe din lume”.
Printre provocări s-au numărat ameninţarea lui Trump de a lua Groenlanda de la Danemarca, aliat în NATO, sugestia sa ca un alt aliat, Canada, să devină un stat al SUA, reducerea sprijinului acordat Ucrainei şi mustrarea preşedintelui acesteia, Volodimir Zelenski, în Biroul Oval.
Rutte a orchestrat programul summitului pentru a evita noi tensiuni între Trump şi liderii europeni cu privire la modul de abordare a Rusiei în contextul invaziei sale pe scară largă în Ucraina în 2022.
„Majoritatea, să spunem toţi aliaţii – cu excepţia Statelor Unite – consideră Rusia o ameninţare reală şi motorul apărării NATO. Dar nu şi Trump. El o vede ca o oportunitate, iar această diferenţă a crescut enorm”, a declarat Rynning.
În loc să se ocupe de Rusia, China şi Iran, Rutte a afirmat că summitul este organizat pentru a fi un succes, „în sensul că se poate anunţa că alianţa este unită şi că există un acord în ceea ce priveşte cheltuielile pentru apărare”.
Rutte este apropiat de Zelenski şi a susţinut fără rezerve Ucraina. Dar el se află într-o situaţie delicată în ceea ce priveşte rolul NATO. Zelenski nu a fost invitat la evenimentul principal, evitând astfel o posibilă confruntare cu Trump. El va participa doar la o cină premergătoare summitului.
CU CE DIFICULTĂŢI SE CONFRUNTĂ RUTTE
Cu toate acestea, dezacordul cu privire la Rusia, pus deoparte pentru moment, ar putea deveni în cele din urmă cea mai mare provocare pentru Rutte, a adăugat Rynning.
Pentru Rutte, „nu este momentul să provoace fragmentarea alianţei”, a spus el, dar pe termen lung „va fi o provocare pentru leadershipul său”.
Deocamdată, Rutte a încercat doar să-l asigure pe Trump că Europa este gata să-şi asume mai multe responsabilităţi pentru propria apărare.
„Acest summit se referă la zona euro-atlantică, la asigurarea faptului că ne putem apăra împotriva ruşilor – ruşii care se reconstruiesc foarte rapid”, a declarat el luni reporterilor. Trebui să arătăm că „suntem capabili să ne apărăm împotriva Chinei, care îşi consolidează rapid capacităţile, inclusiv 1.000 de ogive nucleare până în 2030. Aşadar, trebuie să cheltuim mai mult, să producem mai mult, să menţinem Ucraina puternică”, a pledat secretarul general al NATO.
CU BICICLETA LA SERVICIU. CINE ESTE MARK RUTTE
În timpul celor patru mandate de prim-ministru, Rutte a condus Ţările de Jos prin pandemie, a format guverne de coaliţie care au depăşit diferenţele în materie de politică de azil, a mediat în timpul crizei datoriilor europene şi a adoptat o poziţie dură faţă de Putin după ce separatiştii susţinuţi de Rusia au ucis aproape 200 de cetăţeni olandezi prin doborârea unui avion de linie în estul Ucrainei.
Fostul manager al Unilever ajungea adesea la sediul guvernului cu bicicleta, cu un măr în mână, sau în maşina sa Saab nespălată, locuind într-un apartament modest din Haga, oraş unde a continuat să predea săptămânal la liceu în timp ce conducea cabinetul.
Necăsătorit şi fără copii, el îşi păstrează viaţa privată şi emoţiile departe de lumina reflectoarelor mass-media.
De obicei bine dispus, el şi-a pierdut odată cumpătul cu Fresen, care trimisese o echipă de filmare pentru a relata un posibil eveniment de actualitate, care s-a dovedit a fi Rutte bând ceva cu prietenii. „M-a sunat furios şi mi-a spus că, dacă imaginile vor fi difuzate, nu va mai vorbi niciodată cu mine”, a povestit Fresen. Dar, câteva minute mai târziu, Rutte a sunat înapoi pentru a-şi cere scuze.
BBC: 32 de ţări, dar un singur om contează – summitul NATO este numai despre Trump
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a stabilit deja meniul pentru reuniunea de la Haga care începe marţi: unul care va evita o dispută cu cel mai puternic membru al NATO, SUA, comentează BBC.
Un angajament de creştere a cheltuielilor de apărare ale aliaţilor europeni este felul de mâncare pe care preşedintele Donald Trump doreşte să-i fie servit – şi exact asta va primi. Deşi, în mod inevitabil, se vor adăuga ingredientele compromisului şi ale aroganţei.
Dar reuniunea la nivel înalt nu va putea să acopere nici fisurile dintre Trump şi mulţi dintre aliaţii săi europeni în ceea ce priveşte comerţul, Rusia şi escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu.
Preşedintele american, a cărui mantră este America pe primul loc, nu este un mare fan al organizaţiilor multinaţionale. De asemenea, el a fost foarte critic la adresa NATO, punând chiar sub semnul întrebării însăşi fundaţia acesteia de apărare colectivă. În primul mandat al lui Trump, la primul său summit NATO, el a reproşat aliaţilor europeni că nu cheltuiesc suficient şi că datorează SUA „sume uriaşe de bani”. În ceea ce priveşte acest mesaj, cel puţin a fost consecvent.
Mark Rutte, care are o relaţie bună cu preşedintele american, a lucrat din greu pentru a-i oferi o victorie. Summitul are loc la Forumul Mondial din Haga pe parcursul a două zile, marţi şi miercuri. Dar discuţiile principale vor dura doar trei ore, iar declaraţia summitului va fi redusă la cinci paragrafe, aparent la cererea preşedintelui american.
CEL MAI COSTISITOR SUMMIT VREA SĂ ASCUNDĂ DIVIZIUNILE
Trump este unul dintre cei 32 de lideri din alianţa defensivă occidentală care vin la Haga, împreună cu şefii din alte ţări partenere NATO. Unii, cum ar fi cei mai importanţi lideri din regiunea Indo-Pacific, au renunţat în ultimul moment să mai vină, frustraţi că nu au certitudinea unei întâlniri cu Trump şi stânjeniţi de insistenţa acestuia de a-şi creşte cheltuielile de apărare.
Poliţia olandeză a organizat cea mai mare operaţiune de securitate pentru cel mai costisitor summit NATO de până acum – 183,4 milioane de euro.
Unii au sugerat că scurtarea summitului este în parte pentru a răspunde capacităţii de concentrare a preşedintelui SUA şi aversiunii sale faţă de întâlnirile lungi. Dar un summit mai scurt, cu mai puţine subiecte discutate, va contribui, mai ales, la ascunderea diviziunilor, notează BBC.
Ed Arnold, de la grupul de reflecţie în domeniul apărării RUSI, spune că lui Trump îi place să fie vedeta spectacolului şi prezice că va putea susţine că a forţat ţările europene să acţioneze.
În realitate, el nu este primul preşedinte american care critică cheltuielile aliaţilor pentru apărare. Dar a avut mai mult succes decât majoritatea. Kurt Volker, fost ambasador al SUA la NATO, recunoaşte că unele guverne europene nu apreciază modul în care Trump a procedat – cerând ca aliaţii să cheltuiască 5% din PIB pentru apărare.
UN SINGUR SUBIECT FIERBINTE – BANII
Europa reprezintă încă doar 30 % din totalul cheltuielilor militare ale NATO. Volker spune că mulţi europeni recunosc acum că trebuia să facă acest lucru, „chiar dacă este regretabil că a fost nevoie de un astfel de şut în fund”.
Unele ţări europene îşi măresc deja cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB. Cele mai multe sunt ţări care trăiesc în imediata apropiere a Rusiei – cum ar fi Polonia, Estonia şi Lituania.
Trump nu a fost singurul care a pus presiune. Invadarea Ucrainei de către preşedintele rus Vladimir Putin forţează un răspuns.
Dar, în realitate, multor membri NATO le va fi greu să atingă noul obiectiv. Câţiva nu au atins nici obiectivul de 2%, stabilit cu mai bine de un deceniu în urmă.
Formula de compromis a lui Rutte prevede ca aliaţii să îşi majoreze cheltuielile de bază pentru apărare la 3,5% din PIB, cu un procent suplimentar de 1,5% pentru cheltuielile legate de apărare. Însă definiţia cheltuielilor legate de apărare pare să fie atât de vagă încât ar putea fi lipsită de sens. Rutte spune că ar putea include costul industriei de infrastructură – construirea de poduri, drumuri şi căi ferate. Ed Arnold, de la RUSI, spune că aceasta va duce în mod inevitabil la mai multă „contabilitate creativă”.
Chiar dacă, aşa cum se aşteaptă, noul obiectiv de cheltuieli este aprobat, unele ţări ar putea avea puţine intenţii de a-l atinge – până în 2032 sau chiar 2035. Prim-ministrul Spaniei l-a numit deja nerezonabil şi contraproductiv. Sir Keir Starmer nici măcar nu a fost în măsură să spună când va cheltui Regatul Unit 3 % din PIB pentru apărare. Prim-ministrul britanic a spus doar că aceasta este o ambiţie, cândva în următorul parlament. Cu toate acestea, având în vedere politica declarată a guvernului britanic de a plasa NATO în centrul politicii de apărare a Regatului Unit, Sir Keir va trebui să sprijine noul plan.
PLANURI SECRETE
Pericolul real este de a interpreta cererea de creştere a cheltuielilor pentru apărare ca fiind arbitrară, un gest simbolic – sau doar o cedare la presiunea SUA. Aceasta este, de asemenea, determinată de propriile planuri de apărare ale NATO cu privire la modul în care ar răspunde la un atac al Rusiei. Rutte însuşi a declarat că Rusia ar putea ataca o ţară NATO în termen de cinci ani.
Aceste planuri de apărare rămân secrete. Dar Rutte a stabilit deja ce îi lipseşte Alianţei. Într-un discurs susţinut la începutul acestei luni, el a declarat că NATO are nevoie de o creştere cu 400% a apărării sale aeriene şi antirachetă: mii de vehicule blindate şi tancuri în plus şi milioane de proiectile de artilerie în plus.
Majoritatea statelor membre, inclusiv Regatul Unit, nu îşi îndeplinesc încă angajamentele în privinţa capacităţilor NATO. Acesta este motivul pentru care Suedia intenţionează să îşi dubleze dimensiunea armatei, iar Germania doreşte să îşi sporească numărul de soldaţi cu 60 000.
Planurile intră în detalii granulare cu privire la modul în care Alianţa îşi va apăra flancul estic în cazul unei invazii a Rusiei. Într-un discurs recent, şeful armatei americane în Europa, generalul Christopher Donahue, a subliniat necesitatea de a apăra teritoriul polonez şi lituanian din apropierea enclavei ruse Kaliningrad. Acesta a declarat că alianţa şi-a analizat capacităţile existente şi „a realizat foarte repede că acestea nu sunt suficiente”.
Cu toate acestea, în mod ciudat, discuţiile specifice despre Rusia şi războiul din Ucraina vor fi atenuate. Aceasta este singura mare problemă care divizează acum Europa şi America. Kurt Volker spune că, sub Trump, SUA „nu consideră securitatea Ucrainei ca fiind esenţială pentru securitatea europeană, însă aliaţii europeni da”.
RUSIA NU FIGUREAZĂ PE ORDINEA DE ZI
Trump a distrus deja frontul unit al NATO prin faptul că a discutat cu Putin şi a refuzat să acorde sprijin militar Ucrainei.
Ed Arnold spune că problemele controversate au fost eliminate de la summit. Nu în ultimul rând pentru a evita o schismă cu Trump. Liderii ar fi trebuit să discute o nouă strategie privind Rusia, dar aceasta nu se află pe ordinea de zi.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a fost invitat doar la dineul de la summit, dar el nu va lua parte la principalele discuţii ale Consiliului Nord-Atlantic.
Rutte speră că primul său summit în calitate de secretar general va fi scurt şi plăcut. Dar cu Trump în dezacord cu majoritatea aliaţilor săi cu privire la Rusia, cea mai mare ameninţare cu care se confruntă Alianţa, nu există nicio garanţie că va decurge conform planului, consideră BBC.
