Trădarea nu este un cuvânt pe care să-l folosești cu ușurință, dar în cazul serviciilor de informații românești, această acuzație capătă tot mai mult sens pe măsură ce trec anii. SRI, SIE, DGIA, toate agențiile care ar trebui să fie pilonii de securitate ai statului român au permis, sau chiar au facilitat, infiltrarea intereselor externe în deciziile interne ale României. În loc să protejeze țara de influențe străine, aceste structuri au ales să coopereze, în mod direct sau indirect, cu agenții externe, abandonând astfel obiectivul de a apăra România.
În loc să opună o rezistență activă presiunilor externe, serviciile de informații românești au preferat să răspundă la ordine venite din afaceri și jocuri geopolitice care nu aveau nimic în comun cu interesele poporului român. În schimbul unei stabilități politice impuse de factorii externi, România a fost lăsată să se confrunte cu o instabilitate economică, politică și socială, iar instituțiile de securitate au rămas supuse unor directive externe care nu doar că au subminat autonomia statului român, dar au și permis manipularea structurilor interne.
Este evident că, în multe cazuri, structurile de putere externe au reușit să impună voința lor asupra deciziilor interne din România. De la influențarea alegerilor politice până la manipularea economiei, agențiile de informații românești au fost, în mod repetat, instrumente ale unor interese străine. Fie că este vorba despre politici economice dictate de multinaționale, influență geopolitică din partea unor mari puteri, sau intervenții directe ale unor state, România a devenit un teren de joc pentru agenții care nu au niciun interes real în prosperitatea țării noastre.
În loc să apere interesele României și să construiască o politică externă bazată pe respect și suveranitate, agențiile noastre de informații au preferat să răspundă la comenzile unor forțe externe, fără a pune întrebări fundamentale despre impactul acestor decizii asupra cetățenilor români. Aceste structuri, care ar trebui să fie pilonii securității naționale, au lăsat România vulnerabilă, deschisă la manipulare, și la adâncirea influențelor externe asupra deciziilor noastre interne.
Sub pretextul stabilității și integrării în structuri internaționale, România a renunțat la o mare parte din suveranitatea sa națională. Atât structurile politice cât și serviciile de informații au fost, într-o mare măsură, subjugate intereselor externe, în detrimentul propriei sale securități și independențe. Astfel, nu este un secret că în ultimii ani, mai ales în contextul crizelor economice și politice, România a devenit o piesă pe tabla de șah a unor mari puteri, care au dictat direcțiile politice interne.
Întrebarea esențială care trebuie pusă este, cât de mult a lăsat România să fie influențată, manipulată și capturată de forțele externe, chiar și sub acoperirea unor instituții care ar fi trebuit să apere interesele naționale? Este clar că nu există o coeziune între interesele poporului român și deciziile luate de elitele politice și de serviciile de informații, care au fost mult prea adesea mai loiale celor care nu aveau nicio legătură cu România decât celor care au încredere în viitorul țării.
România merită mai mult decât să fie o marfă de vândut pe piața geopolitică globală. Este timpul ca cetățenii acestei țări să își asume responsabilitatea și să ceară răspunsuri clare și transparente de la acei care au avut, teoretic, sarcina de a proteja interesele României, dar care, de multe ori, au jucat în favoarea altora. Nu putem rămâne în tăcere în fața acestui fenomen de subminare a statului național de către cei care ar fi trebuit să fie apărătorii săi.
Serviciile de informații românești trebuie să își reevalueze misiunea și să se întoarcă la ceea ce contează cu adevărat, apărarea suveranității României, protejarea cetățenilor săi și respingerea oricărei forme de influență externă care amenință integritatea națională. Doar astfel România își va putea recăpăta demnitatea și independența într-o lume tot mai marcată de interesele globale.
Ninel PEIA senator al României și chestor al Senatului
