Expoziţia „Un ochi râde, altul plânge. Arta românească în colecţia Ovidiu Şandor” reuneşte, în perioada 8 martie – 20 iulie, la Centrul Internaţional pentru Cultură din Cracovia (MCK), lucrări semnate de peste 60 de artişti români. Ampla retrospectivă are toate premisele să rămână un punct de referinţă în receptarea istoriei recente a artelor vizuale româneşti în Polonia, de la avangardă la cele mai interesante fenomene din actualitate. Pornind de la biografiile şi creaţiile unor artişti, expoziţia construieşte o naraţiune a prefacerilor care au marcat istoria ţării şi destinele individuale în secolul XX. Parte a Sezonului Cultural România-Polonia 2024-2025, expoziţia va fi punctată de evenimente conexe, derulate de MCK în colaborare cu Institutul Cultural Român de la Varşovia, şi va fi însoţită de o publicaţie la fel de prestigioasă.
Timp de mai bine de patru luni, din 7 martie până în 20 iulie 2025, Centrul Internaţional pentru Cultură de la Cracovia (MCK) va găzdui o amplă şi însemnată expoziţie de artă românească, rod al colaborării dintre instituţia poloneză şi colecţionarul român Ovidiu Şandor, având ca punct de legătură fascinaţia pentru arta Europei Centrale din secolul XX. Punct de referinţă în programul din 2025 al Sezonului Cultural România–Polonia 2024-2025, expoziţia va fi acompaniată de un program de evenimente conexe substanţiale, realziat de Institutul Cultural Român de la Varşovia şi MCK.
Debutul expoziţiei reuneşte o serie de evenimente: conferinţa de presă, vernisajul (7 martie) şi dezbaterea cu titlul Colecţia ca interpretare a artei, cu participarea lui Ovidiu Şandor, a Adrianei Babeţi, a Dianei Marincu şi a co-curatorilor expoziţiei, Monika Rydiger şi Łukasz Galusek (8 martie).
Programul de evenimente conexe va cuprinde dezbateri, proiecţii de film, întâlniri pe teme literare, urbanistice, istorice, psihologice, tururi ghidate, cu invitaţi din România şi Polonia.
Arta românească a secolului trecut, într-o astfel de selecţie – de la clasicii avangardei la cei mai importanţi artişti contemporani – este prezentă pentru prima dată în Polonia, în expoziţia „Un ochi râde, altul plânge. Arta românească în colecţia lui Ovidiu Şandor”. Incursiunea îi permite publicului să urmărească în lucrări fragmente de destine artistice, care formează un portret colectiv special, o naraţiune nu atât despre artă, cât despre oameni, prinşi în cursul întortocheat al istoriei României.
Expoziţia spune povestea României şi a artiştilor ei, atât a celor cărora le-a fost dat să experimenteze, să creeze şi să-şi facă un nume în lumea internaţională a artei, precum şi a celor cărora opresiunea sistemelor politice le-a închis această cale. Unii dintre ei şi-au păstrat libertatea de expresie doar în liniştea propriului atelier, alţii s-au decis să emigreze, obţinând un succes plătit cu dificultăţile vieţii în străinătate.
Artiştii prezentaţi în expoziţie (alfabetic): Andreea Anghel, George Apostu, Hans Arp, Ion Bârlădeanu, Ioana Bătrânu, Marius Bercea, Horia Bernea, Ştefan Bertalan, Constantin Brâncuşi, Brassaї, Geta Brătescu, Theodor Brauner, Victor Brauner, Andrei Cădere, Mircea Cantor, Eva Cerbu, Andrei Chintilă, Lena Constante-Brauner, Roman Cotoşman, Chiril Cucu, Horia Damian, Max Ernst, Harun Farocki, David Farcaş, Constantin Flondor, Adrian Ghenie, Marin Gherasim, Gherasim Luca, Bogdan Gîrbovan, Yvan Goll, Vasile Gorduz, Ion Grigorescu, Jacques Hérold, Marcel Iancu, Isidore Isou, Vasili Kandinski, Ana Lupaş, Victor Man, Tincuţa Marin, Max Hermann Maxy, Hortensia Mi Kafchin, Joan Miró, Alex Mirutziu, Florin Mitroi, Gili Mocanu, Herta Müller, Ciprian Mureşan, Paul Neagu, Ioana Nemeş, Mircea Nicolae, Andrei Pandele, Paul Păun, Jules Perahim, Dan Perjovschi, Pusha Petrov, Silvia Radu, Lea Rasovszky, Eugen Roşca, Şerban Savu, Arthur Segal, Hedda Sterne, SubREAL, Mircea Suciu, Yves Tanguy, Ovidiu Toader, Sergiu Toma, Doru Tulcan, Tristan Tzara, Andrei Ujică, Andra Ursuţa.
Expoziţia împleteşte motivul lipsei de griji a avangardei, simţul specific românesc al absurdului şi al grotescului, cu temele violenţei şi opresiunii, devenite adesea o experienţă cotidiană. Prezintă totodată artişti români contemporani care, deşi au obţinut recunoaşterea internaţională, se confruntă în continuare cu umbra secolul XX, dovedit a nu fi deloc scurt, aşa cum se credea.
În lucrările expoziţiei se face auzit un ton aparte. Este râsul românesc printre lacrimi, râsu’-plânsu’, care face posibilă împăcarea cu destinul şi detaşarea de necazuri. Care face posibilă rememorarea tragediilor fără a cădea în patetism şi fără a impresiona prin suferinţă. Această abordare a vieţii poate lua forma comicului absurd, dadaist, a umorului negru sau a ceea ce românii numesc „a face haz de necaz” – adică fărâma de zâmbet încurajator, care se impune chiar şi într-o situaţie nefericită. În anii ’30, George Bacovia numea România „ţară tristă, plină de umor”. Privind din perspectiva unui secol, vorbele lui s-au adeverit cu asupra de măsură.
În scopul aprofundării naraţiunii istoriei şi culturii României a fost pregătită o publicaţie care însoţeşte expoziţia. Tipărită în versiune polono-engleză, ea cuprinde eseuri ale unor intelectuali şi cercetători remarcabili, plasând lucrările prezentate pe un fundal istoric şi cultural larg. Printre autorii textelor se numără Adriana Babeţi, Vladimir Tismăneanu, Tom Sandquist, Diana Marincu şi polonezii Łukasz Galusek, Kazimierz Jurczak şi Jakub Kornhauser.
Expoziţia şi evenimentele conexe sunt organizate în cadrul Sezonului Cultural România–Polonia 2024-2025.
Sezonul Cultural România-Polonia 2024-2025 este organizat de Ministerul Culturii şi Institutul Cultural Român, prin reprezentanţa sa de la Varşovia, pentru partea română, respectiv Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Institutul „Adam Mickiewicz”, în parteneriat cu Institutul Polonez din Bucureşti, pentru partea polonă.
