Într-o epocă marcată de mari frământări religioase, el a adus liniște și a devenit un exemplu de sfințenie. De-a lungul timpului, a fost pomenit fie ca episcop, fie ca patriarh al Constantinopolului, în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare.
Fiecare nume are propria sa poveste, însă puține sunt încărcate de atâta semnificație ca Alexandru – „apărătorul oamenilor”. În fiecare an, mii de români celebrează această zi, cinstindu-l pe unul dintre cei mai respectați sfinți din calendarul ortodox. În rândurile ce urmează, vei putea afla cine a fost cu adevărat Sfântul Alexandru, ce minuni i-au fost atribuite, precum și ce obiceiuri, tradiții și superstiții sunt păstrate până în prezent. Totodată, vei descoperi semnificația numelui Alexandru și motivul pentru care este atât de iubit și frecvent întâlnit în rândul românilor
Potrivit doxologia.ro, Sfântul Alexandru, patriarhul Constantinopolului din secolul al IV-lea, este una dintre figurile emblematice ale Bisericii creștine din primele veacuri. Ucenic al Sfântului Mitrofan, a fost trimis să participe la Sinodul de la Niceea, unde a devenit un apărător ferm al credinței împotriva învățăturilor lui Arie, care puneau în pericol unitatea creștinismului. După moartea dascălului său, Alexandru a fost numit patriarh cu sprijinul împăratului Constantin cel Mare.
Confruntările sale cu filosofi păgâni s-au transformat în momente de neuitat: prin rugăciune, a reușit să reducă la tăcere un înțelept faimos, determinându-l să se convertească, alături de prietenii săi. Însă cel mai important episod al păstoririi sale rămâne cel în care, prin rugăciune, a provocat moartea neașteptată și rușinoasă a lui Arie, care urma să intre triumfător în biserică. Pentru creștini, aceasta a fost o dovadă clară că Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile și i-a sprijinit credința.
Ajuns la vârsta venerabilă de 98 de ani, Sfântul Alexandru a trecut la cele veșnice, lăsând în urmă imaginea unui ierarh curajos, profund rugător și un adevărat stâlp al Ortodoxiei. Este cunoscut drept păstorul care a apărat Biserica cu aceeași hotărâre cu care un conducător militar și-ar apăra cetatea
Datorită curajului său în lupta cu ereziile vremii și implicării active în sprijinul comunității creștine, a rămas un simbol al devotamentului și al înțelepciunii. În reprezentările iconografice, apare adesea ținând în mână o Evanghelie – simbol al credinței și al învățăturii sale puternice.
Numele Alexandru are origine greacă, derivând din cuvântul Alexandros, ce se traduce prin „apărătorul oamenilor” sau „cel care protejează oamenii”. Este un nume cu rezonanță istorică și spirituală, purtat de regi, voievozi și sfinți, simbolizând curaj, protecție și înțelepciune. În credința populară românească, Alexandru este un nume asociat cu norocul, sănătatea și binecuvântarea.
Această denumire este adesea legată și de figura legendară a lui Alexandru Macedon, cunoscut și sub numele de Alexandru cel Mare, care la doar 33 de ani ajunsese să conducă un imperiu vast, întins din Grecia până în India.
În România, numele Alexandru și formele derivate ale acestuia sunt extrem de răspândite. Persoane care poartă nume precum Alexandru, Alexandra, Alex, Alexa, Sandu, Sanda, Alecu, Alexandrina, Lixandru, Lixandra, Lisandru, Lisandra, Alessandro, Alessandra, Alexis, Alexie, Sandra, Andra, Săndel sau Sasha/Sașa își serbează onomastica pe 30 august. Această zi este un prilej de bucurie, de reuniuni de familie și de tradiționalul „La mulți ani!”.
Sărbătoarea Sfântului Alexandru nu este doar una cu valoare religioasă, ci și un moment de reflecție și bunătate. Oamenii sunt încurajați să fie mai blânzi, să nu rostească vorbe grele și să arate compasiune față de cei aflați în suferință. Rugăciunile înălțate către Sfântul Alexandru sunt rostite cu credință și speranță, cerând binecuvântare, sănătate și liniște pentru cei dragi.
Mesele festive: Gospodarii pregătesc bucate tradiționale, pe care le împart cu vecinii sau cu cei nevoiași.
Tradiții agricole: În unele sate, se crede că munca agricolă desfășurată în această zi, cum ar fi semănatul sau seceratul, aduce roade bogate și belșug.
Superstiții: Dacă plouă în această zi, anul care urmează va fi roditor. Dacă este senin, cei ce poartă numele sfântului se vor bucura de sănătate și împliniri.
Rugăciune și cinstirea icoanei: Credincioșii aprind lumânări la icoana Sfântului Alexandru, rugându-se pentru ocrotire divină.
Desigur, sărbătoarea aduce și bucurie celor ce poartă numele Alexandru, Alexandra și variantele acestora, fiind marcată de urări și momente de sărbătoare în familie.
În anumite regiuni ale țării, această zi este legată de ritualuri de curățenie și sfințire a locuințelor, menite să alunge spiritele rele. Chiar dacă Sfântul Alexandru este cinstit în întreaga lume ortodoxă, în România el are o rezonanță aparte, fiind profund ancorat în tradițiile populare și în cultura numelui.
Derivatele numelui – precum Sandu, Alecu sau Săndel – sunt adesea folosite în familie, adăugând o notă afectivă sărbătorii și făcând-o cu atât mai apropiată și personală.
Dincolo de însemnătatea sa religioasă, Sfântul Alexandru este și un reper cultural pentru poporul român. Numele său, purtat cu mândrie de mii de oameni, reflectă valori precum înțelepciunea, curajul și grija față de ceilalți – valori esențiale pentru o societate puternică. Astfel, ziua de 30 august devine nu doar un moment de bucurie personală, ci și o punte între tradiția spirituală a trecutului și valorile prezentului.
