Lowell Fillmore „Sly” Dunbar, muzicianul de reggae care făcea parte din duo-ul Sly and Robbie, a murit la vârsta de 73 de ani. Alături de basistul Robbie Shakespare, a acompaniat vedete ale muzicii reggae, dar şi pe Bob Dylan, Mick Jagger, Grace Jones şi Serge Gainsbourg.
Stilul său caracteristic de a cânta la tobe a fost unul dintre cele mai înregistrate din istoria muzicii populare. Născut la 10 mai 1952 în Kingston, Lowell Fillmore „Sly” Dunbar a început să cânte la tobe bătând în banca de şcoală şi jucându-se cu cutii de conserve.
La vârsta de 15 ani, s-a alăturat primei sale trupe, The Yardbrooms. Prima sa sesiune în studio a fost pentru Dave şi Ansell Collins. La 20 de ani, şi-a legat destinul de un alt mic geniu: Robbie Shakespeare (decedat în 2021), un basist extraordinar, tot originar din Kingston. Împreună, sub numele Sly & Robbie, au format una dintre cele mai celebre secţiuni ritmice din studiouri. Au lucrat împreună la cinci albume ale lui Peter Tosh, pionier al reggae-ului, şi au înfiinţat propria casă de discuri, Taxi Records. Foarte influenţat de bateriştii americani de soul, Dunbar şi-a făcut ucenicia în formaţii de reggae, dar şi în alte genuri muzicale.
Reputaţia sa şi cea a partenerului său depăşesc cu mult graniţele insulei lor natale. Încă de la sfârşitul anilor 1970, ei au contribuit la sunetul caracteristic al producţiilor casei de discuri Island, condusă de englezul din Jamaica Chris Blackwell, descoperitorul lui Bob Marley. Sly & Robbie dominau discurile înregistrate la Kingston, desigur, dar şi în legendarii studiouri Compass Point din Nassau, Bahamas. Acolo au acompaniat-o pe Grace Jones pe trei dintre cele mai bune albume ale sale, dar şi pe Joe Cocker pe magnificul “Sheffield Steel”.
În 1979, a cântat pe primul album reggae al lui Serge Gainsbourg, “Aux armes etc…”, primul succes comercial al francezului, apoi pe al doilea, “Mauvaises nouvelles des étoiles”, în 1981, şi în turneu. A fost pe scenă alături de autorul piesei “La Javanaise” atunci când acesta a fost huiduit de paraşutişti în timpul unui concert la Strasbourg.
El a cântat pe primul album solo al lui Mick Jagger, “She’s the Boss” (1985), precum şi pe două albume ale lui Bob Dylan, “Infidels”, produs în 1983 de Mark Knopfler, alături de Mick Taylor la chitară, şi mai problematicul “Empire Burlesque”, doi ani mai târziu. În 1987, Sly & Robbie participă activ la celebrarea a 25 de ani de existenţă a casei de discuri Island, la Londra. Ei îl acompaniază în special pe Eric Clapton într-o frumoasă versiune a “I Shot the Sheriff”. Sly & Robbie au concertat regulat la Paris, adesea la New Morning. Ultima lor apariţie datează din martie 2019, pentru un concert cu trompetistul norvegian Nils Peter Molvaer.
În 1979, Brian Eno spunea despre el: „Când cumperi un disc de reggae, există 90% şanse ca bateristul să fie Sly Dunbar. Ai impresia că este înlănţuit într-un studio undeva în Jamaica, dar se întâmplă ca părţile sale de baterie să fie atât de interesante încât sunt folosite în permanenţă”.
