Părinţii copiilor diagnosticaţi cu cancer au un ajutor de nădejde în voluntarii Asociaţiei Magic. Este vorba despre familii care trebuie să vină din provincie, din zone rurale greu accesibile cu copiii la Bucureşti pentru tratamentele de specialitate, familii care nu îşi permit să plătească drumul până aici. Din anul 2020 şi până acum, voluntarii au ajutat în cadrul proiectului „Şofer de suflet” peste 24 de mii de copii şi părinţi. Voluntarii au parcurs peste 3 milioane şi jumătate de kilometri în ţară, iar sumele economisite de toţi părinţii ajutaţi în aceşti ani depăşesc 700 de mii de euro.
Bogdan, voluntar: „Am început cu 12 voluntari, un lucru pe care l-am considerat nebunesc la momentul respectiv”
“Proiectul a început în 2020, imediat după starea de urgenţă, când am observat cât de greu ne este nouă să ne deplasăm, am observat mai departe dificultatea părinţilor de a ajunge la spital sau acasă. Am început cu 12 voluntari, un lucru pe care l-am considerat nebunesc la momentul respectiv, au fost voluntari care au făcut foarte mulţi kilometri, la început, extra, faţă de drumurile optime pe care aceştia le făceau. De la o zi la alta numărul familiilor care aveau nevoie creştea.
Din fericire, a crescut şi numărul de voluntari treptat, aşa am ajuns ca în primul an să ajutăm undeva la 1550 de părinţi şi copii, numărul de voluntari crescând de la 12 la aproximativ 200.
Vorbim despre familii care nu au posibilitatea din mai multe motive de a ajunge la spital, sau după, acasă, odată este partea financiară, pentru că, din păcate nu întotdeauna pot primi ambulanţe pentru transport, sunt familii care vin pentru foi de zi, sunt familii care vin pentru tratament, din zone rurale, greu accesibile”, a spus Bogdan.
„Sunt Oameni şi cred că în ziua de astăzi este greu să găseşti Oameni”, spune Bogdan despre voluntarii implicaţi în proiect.
Câteva sute de lei. Atât ar trebui să achite familiile care trebuie să ajungă cu copiii la Bucureşti celor cărora le cer ajutorul. Sumele însă sunt un efort financiar prea mare pentru aceşti oameni. 550 de lei i s-a cerut unei familii care trebuia să ajungă la Bucureşti de la 100 de kilometri distanţă, spune Bogdan Ciuhat.
„Dacă nu primesc o ambulanţă, în cazul în care merg către un vecin care să-i ajute cu transportul, aceştia cer sume exorbitante pentru un drum la spital. Ca un exemplu, pentru o familie de la 100 de km de Bucureşti un vecin i-a cerut 550 de lei, sau de la Constanţa, până la Bucureşti, doar să-i aducă, au cerut 1000 de lei.
Suportul şi sprijinul pe care vountarii îl oferă merg către familiile care întâmpină dificultăţi din mai multe puncte de vedere, de a ajunge la spital, atât al transportului cu maşină personală sau mijloc de transport în comun, cât şi financiar, să acopere costurile necesare pentru a veni cu un vecin.
La început am mers către copiii cu un diagnostic oncologic şi treptat am observat că nevoia este mult mai mare, nu doar pentru acest tip de boală, aşa că acum ne îndreptăm către copii cu diagnostic grav, majoritatea într-adevăr copii cu diagnostic oncologic, foarte puţine excepţii sunt şi pacienţi adulţi unde ştim că situaţia este destul de complicată, din zone de unde nu se pot deplasa, nu pot ajunge, partea de adulţi nu avem cum să o ducem la capacitatea maximă care ar fi necesară”, a precizat Bogdan.
Cine sunt voluntarii care ajută în acest proiect. Este vorba despre oameni care în viaţa de zi cu zi au diferite meserii şi care reuşesc să găsească timp pentru a deveni şoferi de suflet.
„Sunt oameni care ajută persoane necunocute, de aceea am spus că la început a fost un proiect nebunesc”
„Sunt Oameni şi cred că în ziua de astăzi este greu să găseşti Oameni, că acuma este avocat, poliţist, medic, nu cred că contează în spate, şi contează să-ţi pui într-adevăr întrebarea: ”Cum ar fi să ai tu un cunoscut poate într-o situaţie de genul acesta şi să nu se poată deplasa la spital sau înapoi acasă?”.
Sunt oameni care ajută persoane necunoscute, de aceea am spus că la început a fost un proiect nebunesc, pentru că să pui oameni care să plece la drum şi să ajute persoane pe care nici măcar nu le cunosc, este un lucru greu de imaginat, cel puţin era pentru mine înainte, însă sunt de la medici, avocaţi, doctori, oferă timp şi asta cred că este cea mai importantă resursă în momentul de faţă, toată lumea aleargă după timp”, a spus Bogdan.
Liviu Ciuhat este unul dintre voluntarii din proiectul „Şofer de suflet”. A renunţat la munca sa într-o corporaţie şi a decis să-i ajute pe copiii bolnavi să poată ajunge la tratamentele de care au nevoie.
„Eu sunt printre voluntari, plec la drum şi ajut familii pentru că este important şi este un lucru esenţial din punctul meu de vedere.
Lucrez la Asociaţia Magic, sunt voluntar, am lucrat înainte în corporaţie timp de 8 ani de zile şi mi am dat seama că nu este nici pe departe o zonă în care pot să-mi ofer timpul de zi cu zi, chiar dacă era vorba poate de un salariu mai mare. La Asociaţia Magic mă ocup şi de o parte din coordonarea taberelor MagiCamp pentru perioada verii”.
Ce îl impresionează pe Bogdan cel mai mult în drumurile pe care le face pentru micii pacienţi. „În opinia mea, acest proiect, într-o lume normală, nu ar trebui să existe”, spune Liviu. Statul ar trebui să deconteze aceste drumuri în cazul celor care nu şi le permit.
„Lipsurile pe care, din păcate, le au şi dificultatea de a le oferi copiilor un mediu mai bun, un trai mai bun, un loc mai bun care să le ofere o şansă mai mare de a învinge această boală, cum sunt familii din zone greu accesibile, rurale, cu situaţii financiare foarte precare, automat nu poţi avea un loc suficient de curat, sterilizat, ca atunci când copilul se întoarce acasă să aibă aceleaşi şanse cum le are un copil care are un astfel de loc, în a învinge boala.
În opinia mea, acest proiect, într-o lume normală, nu ar trebui să existe. Nu ar trebui ca oamenii să plece la drum şi să ajute necunoscuţi să ajungă la spital. Aceasta este datoria statului, statul ar trebui să ajute aceste familii, să le aducă la spital, în urma, într-adevăr, a anchetelor sociale şi nevoii, dar sunt lucruri pe care în ţările normale statul le face, la noi nu.
În momentul de faţă noi reuşim să facem o mică parte din ceea ce statul nu reuşeşte să facă, cu undeva la peste 300 de voluntari”, a spus Bogdan.
Bogdan a vorbit despre un caz impresionant al unei mame care trebuie să ajungă la Bucureşti o dată la trei săptămâni cu fiica ei, bolnavă. Ca să ajungă în Capitală, atunci când voluntarii nu pot ajunge la ea având foarte multe solicitări, mama şi fiica pierd timp preţios într-un drum anevoios spre spital.
„Ele trebuie să meargă doi sau trei kilometri pe jos până la autostradă şi să facă autostopul pentru a ajunge în Bucureşti”
„Este vorba despre o mămică cu o fetiţă, sunt din Poiana lui Stângă, judeţul Giurgiu, au ajuns la noi acum un an şi jumătate, ei vin odată la trei săptămâni pentru tratament, iar atunci când noi nu reuşim să găsim voluntari, rareori, având în vedere că este lângă Bucureşti, dar s-a întâmplat, au fost situaţii, că sunt multe cereri, ele trebuie să meargă doi sau trei kilometri pe jos până la autostradă şi să facă autostopul pentru a ajunge în Bucureşti.
Ei trebuie să vină la Istitutul Oncologic, vin dinspre zona asta, direcţia Piteşti, trebuie să ajungă până în zona Păcii de unde trebuie să mai ia un metrou, de unde trebuie să mai ia un autobuz sau un taxi pentru a traversa tot Bucureştiul ca să ajungă la Institut, pe când atunci când reuşim să găsim noi voluntari, un astfel de drum, mai ales dimineaţa, se parcurge în aproximativ o oră şi un sfert, ceea ce schimbă foarte mult datele problemei”, a explicat Bogdan.
Oamenii despre care vorbeşte Bogdan sunt Silvica, o mamă în vârstă de 37 de ani şi fiica ei, Andreea, în vârstă de 19 ani. Silvica a explicat faptul că în zona în care locuiesc nu există niciun mijloc de transport spre Capitală, nici măcar o dată pe zi. Andreea trebuie să ajungă la spital la fiecare trei săptămâni.
„Noi suntem din sat Poiana lui Stângă, comuna Vânătorii Mici, judeţul Giurgiu, la aproximativ 50 de kilometri de Bucureşti, nu avem în sat niciun fel de mijloc de transport, nici măcar o dată pe zi, nu avem nici măcar maşină personală ca să putem să ne deplasăm la Fundeni, noi mergem acolo de 16 ani, şi în tot acest timp ori am plătit pe cineva să ne ducă, ne costă 400 de lei să ne ducă la Fundeni, să stea cu noi şi să ne aducă înapoi acasă, ori am mers cu ocazie, asta ce înseamnă, ieşim la autostrada Piteşti-Bucureşti, facem cu mâna la maşini ca să ne ia şi să ne ducă până la Bucureşti şi de acolo luăm metroul sau RATB-ul ca să putem să ajungem la Fundeni cu copilul la tratament.
„Mergem la fiecare 3 săptămâni la Fundeni, avem tratament şi nu avem cum să ne deplasăm nicicum”
Fata are acum 19 ani. Pe când avea 3 ani, a avut o tumoră de trunchi cerebral din păcate malignă cu recidivă la 9 ani de la prima operaţie, deci a fost în remisie totală timp de 9 ani, după 9 ani ne-a recidivat. De atunci mergem la fiecare 3 săptămâni la Fundeni, avem tratament şi nu avem cum să ne deplasăm nicicum, maşina să o plătim este mult peste puterile noastre, salariul este doar al meu de asistent personal. Ajutorul de la Magic „Şofer de suflet” nici n-aş putea să-l descriu în cuvinte, ce înseamnă pentru noi.
Fie ploaie, fie vânt, eu ar fi trebuit să iau copilul de mână,să ies cu ea să fac cu mâna ca să ne ia cineva, în metrou o împinge lumea, nu-şi dă seama că ea are probleme, să o lase să stea jos, şi atunci ajutorul lor este un ajutor mai mult decât binevenit. Le doresc din tot sufletul ca binele pe care îl fac pentru copiii noştri, pentru noi, să li se întoarcă înzecit, le doresc din tot sufletul să aibă copiii sănătoşi”, a precizat pentru News.ro mama tinerei.
Ajutorul Magic al şoferilor de suflet, în cifre:
Părinţi şi copii ajutaţi din 28 mai 2020 şi până în momentul de faţă: 24.510
Kilometri parcurşi de voluntari: (416 care au făcut drumuri) – 3.657.703 km
Bani economisiţi de către părinţi: 3.568.115 Ron (aproximativ 717.000 euro).
